O viaţă pe Yahoo! Messenger, nu-i viaţă!

S-a scris şi se va mai scrie despre acest subict. S-a scris, dar nu pe blog la mine. După o discuţie pe care am purtat-o cu “nu zic cine că se stie singur”, nu puteam să nu consemnez acest gând între paginile virtuale ale blogului.

Gândul, e simplu şi la obiect, dar dureros pentru că îl trăim. Da, am 18 ani şi fac parte din generaţia Internauţilor, sau generaţia Messenger. Trebuie să scriu despre aceasta.

Pe când Yahoo! Messenger face bani grei din distrubuţia reclamelor de tot felul prin acest serviciu interactiv, în timp real, de comunicare, cei care îl folosesc în mod abuziv riscă să-ţi compromită viaţa socială. Asta dacă nu deja e compromisă…

De ce zic asta?

Se pare că nu mai ştim altă metodată de a comunica decât să trimitem un e-mail, chiar dacă destinatarul este veciunul de deasupra sau colegul de serviciu sau de şcoală pe care îl vedem în fiecare zi. Se pare că am cam uitat să comunicăm în “real life” cu prietenii şi cunoscuţii, totul se reduce acum la o simplă fereastră de Messenger. Lipsa de comunicare duce la izolare. De fapt, unei persoane căreia îi vei spune lucruri personale foarte uşor pe Messenger, când te vezi faţă în faţă, relizezi ca abia dacă poţi să o saluţi sau să o întrebi cum i-a fost ziua. Şi mai trist este că abilităţile noastre de comunicare se atrofiază până ating acel punct în care aproape ca îţi este imposibil să exprimi ceva în public prin viu grai. Nu-mi zi că nu-i aşa!

Am uitat ce înseamnă o expresie a feţei interlocutorului, locul aceasteia fiind luată de feţele sau de emoticons-urile de pe Messenger :-| , nu? Nu mai ştim, de exemplu, de la 7 la 8 seara, să propunem prietenului să ieşim la o plimbare, decât să intrăm online cu el. Am uitat că e mai frumos să îţi iei grupul de unde eşti şi să ieşi la un suc sau la o gogoaşă şi să râzi de amicul tău ca e murdar la gură sau că i s-au dezlegat şireturile. Acum râdem tot cu el, dar în faţa calculatorului, pe YouTube, sau ştiu eu ce alte site-uri. Un link e destul, la fel şi o fereastră.

Pierzi totul cand decizi să faci lucrul acesta, să rămâi lipit de fereastra aceeia. Pierzi o privire, pierzi o expresie, pierzi o lacrimă.

De fapt, nu se întâmplă altceva decât să ajungi să-l cunoşti într-un mod greşit sau superficial pe celălalt, pentru ca atunci când te loveşti de el în realitate, să rămâi dezamăgit de ceea ce ai crezut că ştii despre el.

Ce mai înseamnă Messenger? Mai însemnă ochi stricaţi, mai înseamnă nopţi pierdute aiurea cu dureri de cap dimineaţa. Dar Messenger mai înseamnă şi o metodă de a te ascunde, de a nu arăta ce şi cine eşti, poate chiar însemna şi flirt virtual. Dacă eşti băiat, numără câte fete ai în lista ta, şi invers, dacă eşti fată, numără doar câţi baieţi ai în listă… şi apoi uită-te la arhive, şi vezi cu cine ţi-ai petrecut cel mai mult timp! O să-mi dai dreptate.

Ok, trecem mai departe, dar nu prea departe: ce e de făcut?

Ţi-am zis mai sus, indirect: ieşi la plimbare să vorbeşti despre problemele tale în loc sa pui la status că eşti trist aşteptând consolare, învaţă ca nimic nu are valoare mai mare ca omul… şi că valoare unei prietenii se măsoară şi în timpul petrecut împreună, dar nu pe mess. Un alt exerciţiu pe care îl poţi face atunci când plimbarea nu e posibilă, este discutatul la telefon. Ajută, pentru că mai înveţi şi tu sa vorbeşti şi să te exprimi altefel decât pe mess. Vine primăvara acuş, ia şi tu rolele sau bicicleta, şi daţi o tură prin oraş- Îţi garantez că e mai amuzant (şi mai sănătos, de dragul sportului) să-l vezi pe unul din “gaşcă” că face nuş’ ce năzbâtii sau să-l vezi că şi-a pierdut echilibrul, decât să tot dai click pe acele link-uri de pe YouTube şi să râzi de unul singur.

Noh, acuma care vrea să iasă la o plimbare?

Privindu-Te

„Când iţi întorci privirile spre El te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine” Psalmul 34:5

Îmi place foarte mult versetul acesta. În El vad un mod de existenţă şi un răspuns la frământările de care de multe ori mă lovesc.

În primul rând, Dumnezeu vrea ca El să devină Domn în viaţa mea, centrul universului meu. Asta înseamnă că eu trebuie să mă preocup de relaţia cu El în fiecare moment, să învăţ să-L văd pe El în fiecare moment, să am inima si privirea îndreptate spre El în fiecare clipă. Bucuria, pacea, eliberarea, puterea sunt doar în prezenţa Sa divină.

În al doilea rând, atunci când nu voi mai privi la El, când Îl voi pierde din vedere, voi falimenta. De atâtea ori când la sfârşitul zilei mă simt tristă, nemulţumită, neîmplinită, si nu pot scăpa de impresia că îmi lipseşte ceva e din cauză că mă afund prea mult in lumea asta, mă preocup prea mult de lucrurile ei, mă conformez prea mult regulilor ei, mi-am investit energia în ceea ce nu poate dura şi mi-am luat ochii de la însăşi scopul existenţei: Dumnezeu!

Când accept să privesc in jurul meu, la mine si nu la El, mă clatin şi cad precum Petru când mergea pe ape. Iar după ce cad, sunt tentată să privesc tot la mine, la neputinţa mea, si să zăbovesc in starea mea…

Atunci când privesc la El sunt ridicată, restaurată, mi se redă credinţa, nădejdea, sunt transformată, mă minunez de El, cad la picioarele Lui în adorare. În prezenţa Lui nu am de ce să mă tem, nimic nu îmi poate sta împotrivă, când mă cufund în El orice altceva păleşte.

Hai să ne rugăm împreună ca astăzi să putem experimenta mai mult starea de bucurie şi transformare in prezenţa Lui !

“Doamne, ajuta-mă să privesc la Tine, şi nu spre mine! Ajută-mă sa trăiesc pentru Tine si nu pentru mine!”

Tot nu înţelegi ?

Citeam astăzi prin Biblie, şi deşi am trecut de multe ori prin acest pasaj, niciodată nu am remarcat ceea ce “am descoperit” acum. Mă bucur că în realitate, El mi-a făcut cunoscut acest lucru! Se pare că nu înţelegeam… şi aşa cum zice şi titlul, Domnul îmi zicea: “Tot nu înţelegi?”.

Despre ce este vorba: Marcu 8. A doua înmulţire a pâinilor. Să vedem împreună…

“Mai aveau şi câţiva peştişori: şi Isus, după ce i-a binecuvântat a poruncit să-i împartă şi pe aceia. Au mâncat, şi s-au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe, pline cu rămăşiţele de fărămituri.” versetele 7 şi 8.

ok. Hai acuma să trecem peste câteva versete, şi ajung puţin mai departe, în acelaş capitol:

“Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc?
Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi ridicat?” “Douăsprezece”, I-au răspuns ei.
“Şi când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşniţe pline cu fărâmituri aţi ridicat?” “Şapte”, I-au răspuns ei.
Şi El le-a zis: “Tot nu înţelegeţi?“ ” versetele 18-21.

Ce frumos scrie aici! Uită-te la ce am subliniat. Studiind capitolul, cum am mai zis, mi-am dat seama de ceva minunat:

“[...] şi Isus, dupa ce i-a binecuvântat [...] Au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe, pline cu rămăşiţele de la fărâmituri.”

Atunci când El binecuvintează, toate se rezolvă. Te saturi. Îţi este destul. Rămâi uimit de ce poate face binecuvântarea Lui. Păcat ca uneori nu ne cerem această binecuvântare. Eu cred că este un lucru pe care l-ai pierdut, de fiecare dată când uiţi de el. Eu cel puţin, sunt surprins tot timpul de acest har, binecuvântările!

E ca şi cum dintr-o dată ai primit bani să-ţi înlocuieşti vechea rablă, copiii tăi au luat toate examenele, ai primit o mărire de salariu şi ţi-a făcut tocmai mâncarea preferată, toate întâmplându-se în aceeaşi zi. Toate sunt binecuvântări.

Totuşi, în parte a doua a versetului 8 spune că au strâns 7 coşuri cu fărămituri. Ce fain! Atunci când El binecuvintează nu numai că îţi dă suficient cât ai nevoie, dar îţi dă şi pe deasupra! Nu e chiar fain?! Mai gândeşte-te!

“[...] Când am frânt cele cinci pâini [...] şi cand am frânt cele şapte pâini [...] Şi El le-a zis: Tot nu înţelegeţi?”

Exact aşa am păţit şi eu, şi tu. Cu alte cuvinte, atunci când El ţi-a dat ochi sănătoşi să poţi citi acest articol, te-a binecuvântat, atunci când ţi-a dat o stare materială destul de bună încât să îţi permită accesul la Internet, te-a binecuvântat, atunci când a pus atâţia oameni importanţi ţie, să te iubească, te-a binecuvântat, ţi-a iertat absolut orice păcat dacă ţi-ai cerut iertare, şi ţi-a dat binecuvântarea vieţii veşnice, şi tu tot nu înţelegi?

Tot nu înţelegi?

Înţelege astăzi, aici, acum, cât de binecuvântat eşti, şi cât de importante sunt binecuvântările Lui! Nu uita cât belşug îţi pot aduce ele dacă le vei cere.

“Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu; cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Ioan 16:24.

O zi binecuvântată să ai… pe bune! :)

Încă un mesaj de încurajare

Trist, obosit, descurajat, frământat, fară somn, perna plină de lacrimi şi deja ora 2:00 noaptea. A doua zi, acelaşi scenariu, acelaşi loc, aceeaşi oră, numai că e e mai rău de data aceasta. Trec zilele şi se agravează. De ce? Poate ar fi timpul să te opreşti. Deschide Biblia. Să ne uităm împreună:

“Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra.“

“Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El.“

Ce e de făcut? :

“Domnul întăreşte paşii omului cănd îi place calea Lui.“

“Legea Dumnezeului său (meu) este în inima lui (sau a mea), şi nu i se clatină paşii.” (Aha, deci dacă vreau să fiu ok, paşii mei trebuie să fie ok şi în ochii Domnului… deja e mai bine).

Bine, dar mi-e frică, sunt atât de…mic, ce valoare am eu în ochii Lui ca să facă aşa ceva pentru mine?

“Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.“

Da, dar merit eu toate astea?

“Căci Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta, Etiopia şi Saba în locul tău. De aceea pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta. Nu te teme de nimic [...]“

Ce grozav! Nu numai că sunt incredibil de preţios, dar El mă şi iubeşte!

“El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amează.“

Nu cred că am avut vre-odată motiv să mă îngrijorez sau să fiu trist… atunci când lispseşte El şi Cuvântul Său din viaţa mea, acestea lasă un loc liber, cel mai adesea exploatat de Satan, în care va pune numai amărăciune.

“Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!“

Deschide-ţi ochii, deschide-ţi inima, deschide-ţi Biblia!

Tot zâmbete

“Într-o biserică, o femeie, simţindu-se ispitită, exclamă:

-Înapoia mea, Satano!

O altă femeie, care era în spatele ei, spune:

-Ce te-a apucat? Nu îl trimite la mine!”

:)

“Mama unui băieţel îl trimite la biserică şi îi dă 2 bani. Îi spune ca 1 ban este pentru colecta care se va face la biserică, şi 1 ban este pentru ca să-şi cumpere biscuiţi.

Băiatul pleacă, dar din neatenţie, scapă 1 ban într-un canal. Acum era într-o dilemă foarte mare, întrebându-se:

-Oare care ban l-am scăpat, cel pentru colectă, sau cel pentru biscuiţii mei?!”