Psalm
iulie 8, 2008 at 10:48 | In Extra-terestre | 8 CommentsFiecare zi ce trece mă apropie mai mult de Tine, doar ca să Te văd mai mare. În fiecare zi, cu cât mă apropii de Tine, mă depărtez de mine, de fire.
Fiecare încercare ce vine în viaţa mea lucrează sfinţirea pe care Tu ţi-o doreşti cu ardoare.
Un om e doar nimic. Cum, Tu, Absolutul, să îţi pese de nimic?!
Mi-e frică, mă apucă groaza să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă Ţi-ai lua mâna de la mine, dacă Ţi-ai întoarce faţa.
Tu spui stelelor: “Mutaţi-vă!” şi apelor: “Până aici e hotarul vostru!” şi pământului: “Dă roada!”, soarelui: “Încălzeşte!”…”şi faceţi exact cum vă spun Eu, Dumnezeu!”…şi toate Îl ascultă şi fac întocmai! Apoi ai venit şi la mine şi mi-ai zis: “Vino la Mine!”… şi eu am zis “NU!”. De ce după atâta răzvratire încă mă vrei cu atâta ardoare? Nu merit nimic… şi totuşi!
Oare până unde se întinde dragostea Ta? Voi avea toată veşnicia pentru a o înţelege… sau o voi înţelege oare? Nu, ci mă voi lăsa toată eternitatea copleşit de dragostea ta care se va înnoi şi se va descoperie mie, în fiecare dimineaţă!
Până când mă vei lăsa să ma apropii de sfinţenia Ta? Până când Îţi vei mai dori să mă sfinţeşti? Pănă când îţi va mai păsa de mine? Până când mâna Ta va rămâne asupra mea şi până când faţa Ta mă va lumina?
Dragostea Ta nu-şi are hotarul acolo unde l-ai pus tu apelor, cu ţărmurile lor, ea nu se sfârşeşte când soarele apune şi nu se stinge după răzvrătirea omului! Dacă aş zice o veşnicie: “Sfânt, Sfânt, Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul!” cu siguranţă nici nu aş începe măcar să te descriu, pentru că este imposibil!
Primeşte-mi azi tot ce-ţi pot aduce: o inimă frântă.
Te binecuvintez, Doamne, pentru dragostea Ta infinită!
8 Comentarii »
RSS pentru comentariile din acest post. Urmăreşte URI
Lăsați un comentariu
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.
“Pot sa se mute muntii,pot sa se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine…”
Frumos…Dumnezeu doreste intreaga inima noastra..dar se multumeste si cu o inima zdrobita :D be blessed :)
Comentariu�Comentarii de BiancaA — iulie 8, 2008 #
O inimă întreagă este imposibil de predat Lui, pentru că tocmai El ţi-o întregeşte, El ţi-o face întreagă după ce păcatul “a ros” din ea. :)
A mea e zdrobită. Atât am.
Comentariu�Comentarii de AndreiJ — iulie 8, 2008 #
Atata am si eu..plus dorinta de a o intregi :D
Cam putin,ar spune unii…dar eu stiu ca’s cea mai bogata :P
Comentariu�Comentarii de BiancaA — iulie 8, 2008 #
Da, binecuvântat fie El pentru că a pus această dorinţă de reîntregire în noi!
Comentariu�Comentarii de anddij — iulie 8, 2008 #
Binecuvantat fie El ca te iubeste atat de mult si ca ti-a permis sa-i descifrezi invatatura atat de plina de iubire si har! Sa fii fericit Zu’
Comentariu�Comentarii de Ale — iulie 8, 2008 #
Mulţumesc, Zu’!
Învătătura Lui e lipede ca apa proaspătă de izvor. E atât de simplă! Ştii, e de-ajuns s-o bei, dar noi murim de sete lângă izvor acolo, pentru că nu avem pahar…
Comentariu�Comentarii de anddij — iulie 8, 2008 #
Sufletul meu a fost saturat in dimineata asta citind acest psalm. Poate ca aveam nevoie sa ma identific cu strigatul unei inimi. Sau poate ca e si strigatul inimii mele. Catre un Dumnezeu indurator.
Iubesc psalmii.
Pe cei de lauda si de multumire.
Pe cei care debordeaza fericire si exaltare.
Pe cei facuti in disperare, dezamagire, durere si de pocainta deopotriva.
Psalmii porniti dintr-o inima ce se raporteaza la Dumnezeu. Adresati Celui Preainalt.
Pentru GLORIA LUI!
Comentariu�Comentarii de happy — iulie 17, 2008 #
Pentru anddij:
:) Cred ca nici nu avem nevoie de pahar daca suntem suficient de insetati si stim unde e izvorul, nu?
Comentariu�Comentarii de happy — iulie 17, 2008 #