la anddij

Și e trist pentru că e așa. Chiar neglijăm cu adevărat memorarea Scripturii. Poate cunoaștem versete principale, cheie, învățate pe la studii, pe la grupa mică sau mai știm cîte un Psalm (1, 23, 84, 117) pe care l-am avut de învățat pentru programul din biserică cu tinerii și… cam atît. Marea majoritate a creștinilor se reduc la foarte puțin.

Cineva drag mie îmi spunea odată o anecdotă:

„Se făcea că stăteau de vorbă un creștin și un musulman. Creștinul spune:
-Ce s-ar întîmpla oare dacă s-ar arde și s-ar distruge toată cărțile religioase din lume, dacă s-ar distruge toate Bibliile noastre și toate Coranele voastre? La care musulmanul răspunde foarte senin:

-Pentru noi nu s-ar întîmpla nimic. Noi, oamenii și copiii noștri știu pe de rost fragmente mari din Coran, iar mulți îl știu în întergime pe de rost. L-am reconstitui cu ușurință”

Ai prins ideea?

Nu știu dacă am fi în stare să reconstituim Biblia dacă aceasta ar dispărea. Cine să cunoască așa mult din ea? Îmi aduc aminte de fratele Feleșteanu care cunoștia aproape toată Biblia pe de rost. Ce om fantastic! El este dovada vie că se poate. Acuma nu zic să te apuci să înveți Biblia de la un capăt la celălalt, dar, ai putea spre exemplu să iei fragmente cheie, cum ar fi predica de pe munte, sau o carte a prorocilor mici, sau Epistolele lui Ioan, Filipeni, care sînt cîteva doar cîteva pagini.

Mîine sper să am timp și să ne uităm împreună la cîteva motive pentru care este necesară memorarea Scripturii, nu doar citirea ei. Te aștept!

Dacă ți-a plăcut articolul și ți-a fost de folos, de ce să nu-l dai și altora să-l citească?

Și dacă ai dori să urmărești acest weblog în continuare, te poți abona prin RSS sau pe e-mail

Open source