la anddij

Nu știu dacă te-ai mai gîndit la următorul aspect: cuvintele au putere. Pe lîngă funcția de comunicare pe care o îndeplinesc, cuvintele au putere în multe, dacă nu, în toate lucrurile. Probabil că ele au cea mai mare putere din lumea aceasta, putere de care puțini sînt conștienți. Să explic de ce zic acest lucru.

1. Dumnezeu a creat lumea prin cuvinte. „Dumnezeu a zis: să fie lumină. Și a fost lumină.” (Geneza 1) Tot ceea ce azi există este creat prin cuvintele rostite de Dumnezeu, și nimic mai mult. Dumnezeu a ales cuvîntul ca mijloc de creație. Asta înseamnă că aceste cuvinte au putere, și încă una mare, foarte mare. Ioan 1 ne spune în mod clar că „La început era Cuvîntul”. NLT traduce așa Ioan 1:1 „La început, Cuvîntul deja exista”. Versetul 2: „El (Cuvîntul) era cu Dumnezeu, și El era Dumnezeu. El (Cuvîntul) a creat tot ceea ce există. Tot ceea ce există a fost creat de El.”

2. După creație, Dumnezeu a pus lumea în ordine, în rînduială, tot prin cuvinte, sub formă de porunci. Toată ordinea universului, a lumii văzute și nevăzute este dată de cuvintele rostite de Dumnezeu. Tot ceea ce Dumnezeu a spus, s-a împlinit, este în plină desfășurare sau urmează să se împlinească.

3. Scriptura este scrisă în… cuvinte, evident. Cuvîntul scris este sabia (simbolul războiului, a luptei, a puterii) care ne este ilustrată metaforic în Efeseni 6. Fără cuvinte nu am fi capabili să înțelegem și să percepem în detaliu ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru noi. Trebuia să existe o modalitate de comunicare, iar aceasta a fost prin intermediul cuvintelor. Lingvistica generală ne spune că limbajul este moștenit de fiecare om, genetic, iar limba este ceea ce primim de la societate. Ei bine, observăm că abilitatea de articula corect cuvinte revine doar omului din toată creația lui Dumnezeu, pentru că el este singurul care are nevoie de comunicare cu El, și e singurul căruia i s-a încredințat puterea din interiorul cuvintelor.

4. Puterea cuvintelor o observăm și atunci cînd Domnul Isus este ispitit de Satan în pustie, cînd El răspunde și se apără, dar și biruiește cu ceea ce este scris… în cuvinte, adică Cuvîntul lui Dumnezeu, care este plin de putere.

5. Mă gîndeam la Matei 5. De ce Domnul Isus pune în aceeași balanță cuvintele „prostule” și „nebunule” cu crima? Oare nu pentru că aceste cuvinte au putere să ucidă persoana către care sînt adresate? Eu înclin să cred că da, și merg pe această explicație. Fie că îți vine sau nu a crede, cuvintele au putere imensă, poate cea mai mare putere.

6. Orice activitate a noastră este condiționată de cuvinte. Fără funcția de comunicare de care am amintit, activitățile ar deveni un haos. Dacă nu îți vine a crede, vezi povestea turnului Babel. Cuvintele au puterea de a menține coeziunea în activitățile noastre sociale.

7. Orice relație se bazează pe comunicare. Fără comunicare nu există relație. De cine este îndeplinită funcția de comunicare? Ai nimerit! De cuvinte. Însăși relația noastră cu Dumnezeu este bazată pe funcția de comunicare, evident. (pentru exactitate, mă refer doar la comunicare verbală, nu la cea para-verbală – semne, mimică, gestică)

8. Completați spațiul liber din versetul: „Dacă rămîneți în Mine, și dacă rămîn în voi ………….. Mele, cereți orice veți vrea, și vi se va da”. Cuvintele – să fie chiar așa de importante încît El să ne ceară ca ele să rămînă în noi? Cu siguranță! Nu doar că sînt importante, dar au și putere. Ce putere au și de ce-s importante? Am scris AICI.

9. „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele” (Proverbele 18-21). Limba, prin cuvintele pe care le rostește are puterea de a da și de a lua viața.

Poate chiar nu te-ai gîndit pînă acum la puterea imensă a cuvintelor pe care le rostești zilnic. De astăzi, aș dori să conștientizezi că orice cuvînt care îți iese pe gură are putere, și încă una mare! Chiar și cuvintele rele, urîte își au puterea lor. Unele pot fi folosite pentru a blestema, iar altele bune pentru a binecuvînta. Chiar și atunci cînd o persoană este vorbită de rău, ceva se schimbă în felul de a percepe acea persoană. Cuvintele rele aruncate asupra ei o afectează, dau de gîndit, seamănă îndoială, răutate, invidie sau orice alte lucru trist ori neplăcut. Cuvintele pe care le folosim au un ecou, și încă unul puternic. Uneori se răsfrîng asupra noastră, mărturisind împotriva noastră, condamnîndu-ne, nu doar asupra persoanei pe care blamăm. Nu ucide din cuvinte. Nu degeaba Iacov ne avertizează asupra limbii, ce trebuie stăpînite, și scrie acolo în capitolul 3 o adevărată lecție de retorică. Îl poți citi ca să-ți amintești.

Nu uita că vom da socoteală de fiecare cuvînt nepotrivit care ne-a ieșit pe gură, vom fi trași la răspundere. Asta ne-o spune Cuvîntul lui Dumnezeu. Te asigur că dacă a avut putere să creeze un univers, are putere să se și împlinească.

Un cuvînt rostit, rămîne un cuvînt rostit. Acesta nu mai poate fi luat înapoi, iar o dată rostit, acesta are putere, și încă una extraordinară.

Un alt(fel de) articol despre cuvinte: Ficțiunea oligatorie (1)

Dacă ți-a plăcut articolul și ți-a fost de folos, de ce să nu-l dai și altora să-l citească?

Și dacă ai dori să urmărești acest weblog în continuare, te poți abona prin RSS sau pe e-mail

Copyright