Respiro (4)

Obsedați după rating, chiar și după moarte. Vezi AICI. Tragi-comic.

Cum poți ști că ai fost iertat?

„La Domnul, Dumnezeul nostru, însă, este îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit!” (Daniel 9-9)

Este o întrebare care uneori este normal să ne-o punem. Este de asemenea o întrebare la care se răspunde incomplet. De multe ori am trecut prin situații în care simțeam nevoie de o confirmare că am fost iertat de El. Aș dori să scriu în cîteva cuvinte simple cum poți ști sigur că ai fost iertat. Răspunsul se găsește în Biblie, iar aceasta este plină de făgăduințe absolut uluitoare!

În primul rînd trebuie să înțelegi că pentru iertarea păcatului tău Dumnezeu a plătit prețul cu sîngele Fiului Său, care a murit pentru tine, tocmai pentru acest moment în care simți nevoia de iertare și simți că dorești să fii eliberat de presiune și apăsarea păcatului, care este atît de grea… atît de grea…

Pentru iertare se cere sînge. (Evrei 9:22) Iertarea păcatului tău se face doar prin sîngele Domnului Isus Hristos, care din iubire S-a dat la moarte în locul tău. Trebuie să crezi cu adevărat, cu sinceritate în această jertfă minunată. Crede că El este singurul care poate da iertarea: „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său” (Efeseni 1:7)

De asemenea,

„V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.” (1 Ioan 5-13)
„[...]şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.” (Faptele apostolilor 26-18)
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3-16)

Cere iertarea de la Domnul în Numele Domnului Isus Hristos, deoarece El este cel care mijlocește la Tatăl pentru tine (1 Timotei 2-5) și este singurul care are dreptul să Îi ceara acest lucru, deoarece El a murit pentru tine:

„Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 16-24) – vezi și 1 Ioan 5:14)

Iar pentru ca să fii asigurat pe deplin de iertare, 1 Ioan 1:9 este siguranța iertării, care vine doar în urma mărturisirii păcatului tău:

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1-9)

Păcatul mărturisit și lăsat în urmă este șters, ars, iar omul rămîne curat.

Dar… consecințele

Siguranța iertării este de cele mai multe ori un subiect clar, însă ce anume se zice mai rar este faptul că păcatul are consecințe și lase urme în viață. De multe ori, de la amvon se uită să ni se zică acest lucru, și e tare trist. Părerea mea este că siguranța iertării nu trebuie predicată niciodată fără a aminti de consecințele păcatului, fie el și iertat.

Povestea un frate că a venit o adolescentă la el și l-a întrebat dacă ea mai poate să fie virgină din nou. Acesta i-a răspuns că… spiritual, se poate, dar fizic… nu. E greu de trăit cu așa ceva, nu? După ce s-a rugat pentru iertare, nu a fost ea iertată oare? Ba da, dar…

Poate cea mai evidentă consecință a păcatului este chiar lumea murdară în care trăim. Și dacă te gîndești că a fost destul să mănînci din fructul oprit, să iei doar o gură ca toată omenirea de după tine să sufere și să stea în întuneric… E greu să scrii despre urmările păcatului. Poate cineva va veni cu o recomandare a unui articol bun pe acest subiect. Eu aștept, deoarece nu mă simt cel mai în stare să scriu despre aceste consecințe.

Trece Dumnezeu… înfiorați-vă!

„[...] şi-a schimbat vreodată un popor dumnezeii, măcar că ei nu sunt dumnezei? Dar poporul Meu şi-a schimbat Slava, cu ceva care nu este de nici un ajutor! Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groază, zice Domnul.”

(Ieremia 2:11-12)

Am citit zilele acestea acest verset care m-a tulburat atît de mult și care, cred eu, ar trebui să ne dea tuturor de gîndit, dar să ne înfioare!

E o ironie cruntă aici: popoarele lumii păgîne sub nici o formă nu și-au schimbat dumnezeii, cu toate că nu sînt dumnezei adevărați, nu au nici o putere și nu pot simți nimic, dar cei care au văzut în nenumărate rînduri mîna puternică a Domnului și minunile Lui, au ales să-L părăsească și să se întoarcă la niște dumnezei imaginari.

Cineva mi-a zis: „Andrei, eu toată viața am trăit doar din minuni.” Cînd trăiești o viață de minuni, mai poți să le uiți, să uiți Cine le-a făcut, să te prefaci că nu le vezi sau că nu îți pasă?

Mi-aduc acum aminte de Ilie și amențarea Izabelei:

„Izabela a trimis un sol la Ilie, să-i spună: “Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, dacă mâine, la ceasul acesta, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.” (1 Împărați 19:2-3)

Se referea la profeții lui Baal care au fost uciși (vezi un capitol mai înainte), și amenințarea vine DUPĂ ce Domnul a trimis foc din cer și a săvîrșit o minune, mistuind jertfa și uscînd toată apa din jurul ei.

Ce face Ilie la această amenințare? Fuge, dragii mei, fuge de-i sar picioarele și se duce spre pustie cu gînd să se sinucidă. La care amenințare fuge? La amenințarea zeilor care cu o zi înainte nu au putut să facă nimic în legătură cu jertfa adusă lui Baal. Cine era de partea lui Ilie? Dumnezeu! De ce fuge Ilie atunci? Oare nu era el un om al Lui? Oare acei zei care nu au avut nici o putere, inexistenți, au avut atîta convingere atunci cînd Izabela îl amenință pe Ilie? De ce asta? Cum s-a întîmplat așa ceva?! E de-a dreptul revoltător!

Nu pot decît în această postură să văd un Dumnezeu cu adevărat mînios. Mai citește o dată versetul cu care am început articolul! Dumnezeu constată că cei aleși de El s-au depărtat și au ales niște dumnezei falși, și nu doar atît, dar face comparație cu oamenii care nici măcar nu L-au cunoscut vreodată și TOTUȘI nu și-au schimbat dumnezeii! Atunci cînd așa ceva se întîmplă și în viața noastră este cutremurător și înfiorător. Oare cu cîtă mînie o să ne judece Dumnezeu? Cu cîtă asprime? Nici nu vreau să mă gîndesc. Este înfiorător să-L trădezi pe Stăpîn.

În verset Domnul spune așa: „Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groază.” Observăm cum ne aflăm puși undeva la mijloc, iar raportarea nostră se face prima dată la celelalte neamuri fără Dumnezeu, la lucrurile pămîntești, apoi tot Dumnezeu ne transpune și ne raportează la univers, la ceruri, la lumea care iese din sfera pămîntescului. Mînia Lui nu se oprește cu nici un chip la pămîntul acesta blestemat la moarte, ci aceasta se întinde dincolo de ceruri, în toată creația Sa. Oare cîtă mînie trebuie să ai în Tine încît să porunceși întregii creații să se înfioare de spaimă și groază atunci cînd vezi nesupunerea? Dar de cîtă dragoste este nevoie oare să Te stăpînești că să nu zdrobești omul căruia i-a alunecat piciorul și de cîtă dragoste este nevoie oare să ai răbdare să-i mai dai încă o șansă și să-l scoți de acolo unde a căzut cu bună știință? Nu pot răspunde acestor întrebări, dar simt…

Simt ce Dumnezeu am și cît e de mînios și că va veni ziua cînd totul va fi spulberat în bucăți în fața Lui, ca să facă loc Dumnezeului adevărat, să facă loc sfințeniei Sale. În ziua aceea oricine va fi aruncat în genunchi cu față la pămînt și nu va îndrăzni să zică nimic decît să-și aștepte fie osînda, fie răsplata.

Faceți loc, trece Dumnezeu și mînia și judecata Lui este cu El! Mirați-vă pămînteni, înfiorați-vă de spaimă și groază! Trece Dumnezeu… înfiorați-vă!

Articol scris de Anddij
Dacă ți-a plăcut articolul și ți-a fost de folos, de ce să nu-l dai și altora să-l citească?

Un Gmail mai puțin obositor

Fie că puteți selecteta de jos HTML simplu al căsuței de Gmail, fie folosiți GMail Ad Remover, pentru a scăpa de reclamele de pe GMail.

1. Un GMail în varianta HTML se încarcă mai ușor (extrem de util pentru cei care au conexiuni mai lente, sau pentru momentele cînd ai semnal slab wireless) și NU ARE reclame. Asta e o veste bună. Incredibil, dar fă o încercare. Butonul pentru a comuta de la varianta standard  la cea HTML este undeva în subsol. Am pus aici o poză:

click pentru a o mări

2. GMail Ad Remover e un script pentru browserul Mozilla FireFox. Nu poate fi folosit pentru nici o versiune de IE sau Google Chrome. Urmărește link-ul și acolo ai de făcut doar o instalare simplă a acestui script, și there you go! Fără reclame pe GMail.

Acum e mai liniștitor cînd știi ce te așteptă la deschiderea căsuței private :)

Trăind între două lumi

Ce anume înseamnă pentru tine „între două lumi”? Unii se gîndesc la opoziția universală dintre Dumnezeu și diavol, iar alții se gîndesc la lumea de aici de pe pămînt și lumea de dincolo de viața aceasta pămîntească.

Eu prefer să mă gîndesc la ultima variantă. Însă atunci cînd mă gîndesc la aceste două lumi, iau în seama și prima variantă. Mă întreb, oare nu cumva această lume aparține și diavolului? Eu cred că da, doar e prezent mai mereu cu ispite menite să ne dărîme, încă de cînd a fost aruncat pe pămînt, nu? Întreb atunci, această lume nu aparține ȘI lui Dumnezeu? Ba da! Cum să nu, doar El a creat-o și și-a dat și Fiul să moară pentru a o răscumpăra.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că trăim într-o lume împărțită de 2 Stăpîni. Am scris cu majusculă doar pentru că unul dintre Stăpîni este Dumnezeu.

O lume, nu mai multe, dar cu două prezențe puternice, împărțită, care se luptă una cu cealaltă. Da, este război spiritual, și e mai puternic decît cred unii. Atunci, care este cea de-a doua lume?

Hmm, păi cea de-a doua lume este viața de după viață. Veșnicia. Poate ne gîndim că a trăi între două lumi înseamnă a trăi între lumea diavolului și lumea lui Dumnezeu. Fals. Diavolul nu are o lume a lui ci are doar o stăpînire temporară, pînă să fie închis pe vecie în focul cel veșnic. Acestă lume pervertită de păcat trebuie să fie distrusă într-un final pentru a face loc sfințeniei lui Dumnezeu.

Trăim între două lumi, cea contestată și împărțită de Dumnezeu cu diavolul și cea perfectă, cea a prezenței veșnice a lui Dumnezeu. Acestea sînt lumile. Avem o singură opțiune: prezența lui Dumnezeu, pentru că altfel nu poți zice că mergi în lumea diavolului, ci poți spune că mergi în chinuri. Sper că înțelegi. A trăi între două lumi înseamnă a avea șansa de a alege Împărăția lui Dumnezeu în defavoarea diavolului, a avea oportunitatea de a crede și de ajunge la capătul celălalt al podului.

Fiecare dintre noi trăiește între două lumi, fie că vrea, fie că nu vrea. Fiecare avem de alergat cît de repede posibil, pentru că atunci cînd podul pe care unii merg și alții aleargă, va dispare, iar cei ce vor fi ajunși la celălalt mal, în Împărăție, vor trăi o veșnicie plină de bucurii, iar pentru cei ce nu s-au grăbit deloc să ajungă acolo, vor plonja într-un loc plin de chinuri. Nu uita că trăiești între două lumi doar atît timp cît Dumnezeu decide să mai lase podul acolo. Cînd îl va lua, unii vor fi deja pe celălalt mal, iar alții se vor trezi în picaj.

Asta înseamnă, în viziunea mea, a trăi între două lumi. A trăi o viață de alergare continuă, știind că podul salvării poate dispare în orice moment. Cine poate ști cînd a ajuns la capăt? Pavel poate, nu degeaba zice:

„M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa” (2 Timotei 4-7)

El a ajuns la capătul podului și era sigur de aceasta. A alergat și acum se odihnește. Ești gata să faci afirmația pe care a făcut-o Pavel? Dacă nu, atunci nu uita că ești între două lumi unde încă ai de alergat…

*sursa foto