Ești un om de încrede? Cum să obții încrederea

„A fi crezut este un compliment mai mare decît a fi iubit” (George MacDonald)

Unii se pot pune în dezacord, și au tot dreptul s-o facă. Dar nu-mi imaginez dragoste fără încredere, cum nu-mi imaginez o relație fără încredere sau fotbal fără minge. Încrederea este un termen vital în ecuația vieții. „A învăța să ai încredere este una dintre cele mai dificile sarcini ale vieții.” (Isaac Watts)

Biblia spune că blestemat este omul care se încrede în om. Totuși, ce ar însemna o relație fără încredere? Omul nu trebuie să se încreadă în om atunci cînd vine vorba de eliberare, de mîntuire, de iertare, de siguranța zilei de mîine, și alte lucruri care nu pot fi controlate de el.

Cum poți obține încrederea celor cu care interacționezi? Iată la ce m-am gîndit eu:

• menținîndu-ți integritatea
• empatizînd cu ceilalți
• acordînd încredere
• comunicîndu-ți valorile și încredințările într-un mod clar și sincer
• ascultînd pe ceilalți cu respect și o minte deschisă
• acceptînd critica oamenilor
• fiind tot timpul gata de a te schimba în cineva mai bun
• știind să ții secrete
• iubind oamenii în cel mai sincer mod și demonstrînd asta în acțiunile tale
• punînd pe primul loc țelurile comune decît urmînd o agendă proprie

Cu siguranță mai există și alte locuri pe care nu le-am atins, dar dacă reevaluez lista de mai sus, pot să-mi dau seama că nu tot timpul am dat motive oamenilor să îmi acorde încredere. Am mai dat greș și încă dau, dar asta nu înseamnă că nu pot deveni un om de o și mai mare încredere.

1. Menținerea integrității

Trăim într-o lume a compromisurilor de tot felul. Integritatea este unul dintre cele mai grele lucruri de păstrat, alături de echilibrul de la circ. Totuși nu este imposibil să observi uneori un om care pare să–și mențină demnitatea nepătată. Cum reușește? Plătește un preț. Uneori poți fenta o situație limită printr-o „minciunică nevinovată” care te va aduce în avantaj fără efort prea mare. Dacă nu dai drumul la minciună și te menții integru, ieși în pierdere – pe moment – dar gîndește-te că pierderea de-o clipă este preschimbată de Dumnezeu într-o mare victorie: nu ai păcătuit și ai ascultat de voia Lui. În acel moment Tatăl tău ți-ar spune, bătîndu-te pe umăr: știu că ți-a fost greu, dar sunt mîndru de tine, fiule! Victorie!

Oamenii vor observa că ești un om integru și vor avea din ce în ce mai multă încredere în tine. Iar a cîștiga încrederea oamenilor este un lucru vital în relația ta cu ei. Încrderea pregătește terenul pe care va fi semănat Cuvîntul. Atunci cînd oamenii au încredere în tine, vor fi dispuși să creadă ce spui și te vor asculta altfel decît în alte situații.

2. Empatia cu cei din jur

Empatie înseamnă a simți și a înțelege ce simte celălalt. Atunci cînd faci eforturi să empatizezi cu un om, aceasta se va simți important și va ști că ești interesat de persoana lui. Încă un punct în plus cîștigat la capitolul încredere.

3. Acordînd încredere

Ca și om, mă simt foarte bine atunci cînd mi se acordă încredere. Doresc să mi se zică: „Andrei, am încredere în tine. Știu că poți.” Cui nu-i place? Atunci cînd acordăm încredere, oferim celulalt de lîngă noi mai multă încredere de sine și stabilim o relație mai puternică. Nu trebuie neapărat să așteptăm ca încrederea să fie reciprocă, deoarece, cred eu, se ajunge într-un mod natural la reciprocitate… apoi la prietenie. Vorbesc din experiență. Sunt pățit.

4. Comunicarea valorilor personale într-un mod clar și eficient

Nimeni nu are încredere într-un om care nu și-a prezentat valorile astfel. În campaniile electorale candidații își prezintă un plan de bătaie, precum și valorile în care cred și care doresc să le implementeze în caz de victorie. Ei fac acest lucru tocmai pentru a cîștiga încrederea și simpatia electoratului. (După un chestionar, doar 12% dintre români mai au încredere în Guvern. Oare de ce?) Noi nu avem un electoral de cîștigat de partea noastră ci oameni simpli, cu care interacționăm zi de zi. Atunci cînd ne vom expune valorile și lucrurile în care credem noi într-o manieră clară, aceștie, deși pot să nu fie de acord în totalitate, vor aprecia că cel puțin știu cu cine/ce au de a face. +1 la încredere.

5. A asculta pe ceilalți cu respect și cu o minte deschisă nu are decît să aducă din partea lor siguranța că cel puțin cineva ascultă ce au de zis și nu-i respinge. Atunci cînd nu întîlnesc rezistență, lucrurile avansează… avansează spre încredere. Bag de seamă că tot mai puțin avem timp să-i ascultăm pe alții fiind prea ocupați și preocupați cu ceea ce avem NOI de zis. Chiar dacă nu te pui de acord cu ideea celuilalt, totuși trebuie să–ți acorzi timp să-l asculți măcar. La fel ca și cu acordatul încrederii, oamenii se simt bine cînd sunt ascultați. De multe ori și eu m-am simțit mai bine, ușurat, despovărat cînd am avut pe cineva care doar să mă asculte…

6. Acceptarea criticii celor cunoscuți sau necunoscuți trebuie făcută cu cumpătare. Nu orice critică este bună cum nu orice critică este rea. Dacă vei fi destul de înțelept să știi la ce critică să apleci urechea, atunci vei avea de cîștigat dublu: cîștig personal, pentru că ai învățat să faci un lucru mai bine sau mai plăcut și apoi… +1 încredere. Dacă celălalt observă că știi să accepți critica lui și nu ești un îngîmfat, atunci va fi dispus cu și mai mare încredere să te sfătuiască pe viitor.

7. A ști să ții secrete face parte din caracterul oricărui om. Dacă nu știi să ții un secret și ești o poștă mobilă, atunci vei pierde toată încrederea celui ce s-a destăinuit ție. Nu cred că mai este nevoie de vreun comentariu aici. „Încrederea nu se pierde decît o dată.” (Nicolae Iorga)

8. Iubind oamenii poate fi cel mai eficace mod de a le obținea încrederea. Cineva a iubit așa mult tinerii anilor ‘60 încît a organizat o evanghelizare unde a dat bere și cafea și s-a ascultat muzică rock, iar între pauze s-a discutat despre Dumnezeu. Peste 40 de tineri au fost de acord să vină să asculte Cuvîntul lui Dumnezeu la biserică. De ce? Pentru că cineva a știu să empatizeze cu ei și i-a iubit sincer, nu doar la nivel de teorie, ci chiar a investit într-o cafenea în aer liber. Tinerii aveau încredere în acel om. „Înclinăm să avem încredere în oamenii pe care nu-i cunoaștem pentru că ei nu ne-au dezamăgit niciodată.” (Samuel Johnson)

9. Punînd pe un loc superior țelurile și scopurile comune mai degrabă decît propria agendă va dovedi o dată în plus preocuparea și interesul pentru slujirea celuilalt decît pentru tine însuți. De fapt, dacă viața o trăiești pentru tine, atunci nu are sens și nici răsplată, atît sufletească cît și veșnică.

Scurtă povestioară despre încredere: Un băiețel avea o pungă cu mărgele iar o fetiță avea o pungă cu bomboane. Amîndoi s-au înțeles ca a doua zi să facă schimb de pungi. Pînă a doua zi, băiețelul a avut timp să ascundă cîteva mărgele sub pernă. După ce au făcut schimbul, băiețelul nu putea să doarmă noaptea deoarece îl frămînta o singură întrebare: „Oare ea mi-a dat toate bomboanele?”

Oare ești un om de încredere?

Aleg calitatea – schimbare de tactică pentru o viață mai bună

În ultima perioadă din viața mea am testat multe lucruri, dar lucrul pe care l-am experiementat cel mai bine este simplitatea și minimalismul. De ce? Pentru că am avut nevoie să mă liniștesc. Unii știu că au apărut problemele de inimă din cauza unui stil de viață prea agitat, așa că am îmbrățișat o nouă filosofie de viață: simplă, minimalistă și oarecum indiferentă față de ce se întîmplă în jurul meu.

Am reușit să simplific multe, începînd de la desktop pînă la felul de a mă raporta la situații. Cineva mă avertiza să am grijă să nu-mi simplific și mintea. Acum pot spune că acest stil de viață simplificat nu simplifică mintea, ci acordă mai mult timp pentru citit, scris, meditat, liniște și relații cu ceilalți. Încă nu am înregistrat nici o simplificare a minții, dimpotrivă!

Despre fiecare dintre aspectele de mai sus (plus multe altele) vor vorbi pe larg și în detaliu în articolele următoare. Dar tocmai aici am dorit să ajung: la articolele viitoare.

Am făcut un experiment atunci cînd am început blogul și am reușit să scriu zilnic timp de o lună. Apoi acum, recent, am scris zilnic cu pauze duminica. Am observat că un astfel de scris te seacă de puteri și te obosește. Este ca un maraton care te sleiește de puteri încet și sigur, fiind vorba despre articole creații proprii, iar nu articole în regim de știri sau preluări, care implică mai puțin efort intelectual (cel puțin în cazul meu).

Acum m-am decis. Primul pas despre care voi scrie pe blog (deși nu este nicidecum primul, ci mai degrabă ultimul) în procesul de simplificare a vieții este publicarea a mai puține articole pe săptămînă.

Iată 5 motive pentru care o să scriu mai puțin (1-3 articole/săptămînă):

1. Voi avea timp suficient pentru a mă documenta din surse sigure pentru informațiile prezentate
2. Voi avea timp să editez, să tai și iar să editez articolul pentru a-i da forma finală pentru publicare
3. Este vorba despre calitate vs cantitate, situație în care eu am ales calitatea
4. mi permite să mă focalizez doar pe un singur lucru: articolul în sine
5. Ideile vor avea timp să se sedimenteze, iar atunci cînd trece apa (momentul), pietrele (ideile) grele vor rămîne

Deși am zis 5 motive, ele pot fi mai multe. Unul dintre ele, poate cel principal, este că doresc să ofer ceva ce merită citit și util, de calitate. Dar asta îți voi demonstra în viitor, fii sigur de asta!

Sunt sigur că am făcut decizia corectă atît pentru tine cît și pentru mine. Nu am plan stabilit exact cînd anume, în ce zile vor fi publicate articolele, de aceea poate e mai bine să nu intri zilnic pe blogul meu și să pierzi timpul, ci te poți abona prin Email la blog, dacă tu consideri că o să ai ce citi. În felul acesta vei primi pe Email-ul personal articolul atunci cînd este publicat. De asemenea, de azi înainte ai și un buton „Like” pentru Facebook, pe care te invit să-l folosești atunci cînd ți-a plăcut articolul sau te-a ajutat sau atunci cînd nu ai timp să-mi lași un comentariu.

Acestea fiind zise, ne vedem luni cu următorul articol. Îți spun despre el deoarece este scris deja și am muncit ceva la el.

Andrei

Închinarea – giuvaerul pierdut

Închinarea este giuvaerul pierdut în evanghelismul modern. Suntem organizaţi; lucrăm; avem propriile noastre agende. Avem aproape totul, dar există un lucru pe care bisericile, chiar şi bisericile evanghelice, nu îl au: acesta este abilitatea de a se închina. (Tozer)

Așa se numește o broșură, o cărticică ce conține cuvintele lui A. W. Tozer. În următoarele rînduri o să fac un sumar schițat al celor scrise de el despre închinare ca scop pentru care om a fost creat.

Închinarea – scopul pentru care omul a fost creat

„Dumnzeu nu acționează niciodată fără scop – niciodată. Oamenii acționează fără scop. Am sentimentul că mare parte din lucrurile pe care le facem astăzi în biserică nu au nici un scop.” (p. 3)

Omul este singura creatură creată de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa, în care El a pus capacitatea de a avea aceleași simțiri ca Dumnezeu, dar și capacitatea de a-L admira și a-L prețui. După Cădere, am fost răscumpărați pentru a fi închinători Dumnezeului Preaînalt, spune Tozer. Și îi dau dreptate. Nu pot vedea în mine un alt sens și scop mai bun și mai plin de înțeles decît să mă închin Domnului în fiecare aspect și colț al vieții mele.

Ca să te închini, trebuie să fii (sau să ai)…

1. Umilit și smerit (închinarea este încîntătoare dar și umilitoare). Omul care nu a fost umilit de prezența lui Dumnezeu nu va fi niciodată un închinător adevărat.

2. Teamă față de El, fără de care nu se poate

3. Uimire și admirație

„Fraților, s-a întîmplat un lucru îngrozitor dacă putem explica credința creștină. Cînd ai scos misterul L-ai scos pe El afară.”

Și pe bună dreptate așa este. Dumnezeu este nemărginit și de… nestăvilit, imposibil de cuprins în întregime cu mintea noastră limitată, așa că dacă ar fi constrîns în niște limite și am încerca să-L explicăm în totalitate, nu ar mai fi Dumnezeu pentru noi.

4. Închinarea în duh și în adevăr – în duh mai înțeleg închinarea, dar în adevăr? Cum explicăm acest verset din Ioan 4:24?

Închinarea în adevăr înseamnă și să accept și să mă raportez corect la ceea ce spune Domnul despre Sine Însuși, despre mine (și să accept rolul și locul meu stabilit de Dumnezeu), despre păcat și urmările grozave ale acestuia (moartea spirituală) și despre har și iertarea pe care o pot primi de la El.

5. Poți avea experiențe religioase fără Cristos, dar să nu fii primit de Dumnezeu – exemplul lui Cain care s-a întîlnit cu Dumnezeu dar Dumnezeu nu i-a acceptat jertfa, forma de închinare sau exemplul lui Balaam, fiul lui Peor.

A te închina într-un mod acceptat și primit de Dumnezeu înseamnă să fii născut din nou de Duhul Sfînt prin credința în Domnul Isus Cristo și să ai Duhul lui Cristos care să te învețe să te închini și să te împuternicească să te închini.

Erori în închinare / închinare falsă:

1. Închinarea fără ispășire
2. Închinare fără o relație cu Dumnezeu, fără Cristos, fără a cunoaște Cui te închini
3. Închinare atunci cînd păcatul este diminuat și făcut să pară mai mic decît este, atunci cînd nu acceptăm adevărul despre consecințele devastatoare ale păcatului.

Iar la final, un citat superb și plin de emoție scris de Tozer (da, închinarea implică emoții, sentimente, dar și intelect):

„Omul a fost făcut să se închine lui Dumnezeu. Dumnezeu a dat omului o harpă şi i a spus: „Uite, mai presus de toate creaturile pe care le-am făcut şi le-am creat, ţie ţi-am dat cea mai mare harpă. La instrumentul tău am pus mai multe coarde şi ţie ţi am dat o varietate de game, mai mare decât am dat oricărei alte creaturi. Tu te poţi închina înaintea Mea într-un fel în care nu o poate face nici o altă creatură.” Şi când a păcătuit, omul a luat acel instrument şi l-a aruncat jos în noroi şi a stat acolo timp de veacuri întregi, ruginit, stricat şi neacordat. Iar omul, în loc să cânte la harpă precum îngerii, şi în loc să caute să se închine lui Dumnezeu în toate activităţile sale, este egocentrist, se focalizează asupra lui însuşi, stă îmbufnat, înjură, râde şi cântă, dar toate acestea sunt fără bucurie şi fără închinare.

Eu cred că cea mai mare tragedie din lumea de astăzi este că Dumnezeu a creat omul după chipul Său, l-a făcut cu scopul de a se închina Lui, de a cînta la harpa închinării zi și noapte înaintea lui Dumnezeu, dar el L-a dezamăgit pe Dumnezeu și a aruncat harpa. Ea stă fără să scoată nici un sunet la picioarele lui.” (Închinarea – giuvaerul pierdut, A. W. Tozer, p. 12)

Costul uceniciei (8)

„Fuga monahului de viața lumească s-a dovedit a fi cea mai subtilă formă de iubire a lumii. [...] Luther a trebuit să părăsească mănăstirea și să revină în lume, nu pentru că lumea în sine era bună și sfîntă, ci pentru că mănăstirea nu era cu nimic diferită de lume.” (Costul uceniciei, Dietrich Bonhoeffer, p. 46, Cluj-Napoca, Peregrinul, 2009)

Costul uceniciei (7)

„Odată cu răspândirea creștinismului și cu secularizarea crescândă a Bisericii, cunoașterea harului costisitor s-a pierdut treptat. Lumea a fost încreștinată, harul a devenit bunul obștesc al unei lumi creștine. A început să poată fi obținut pe nimic. Totuși [...] aici, la marginea Bisericii, a fost locul unde s-a menținut cunoașterea faptului că harul este costisitor și că presupune ucenicia.” (Costul uceniciei, Dietrich Bonhoeffer, p. 44, Cluj-Napoca, Peregrinul, 2009)