Credința – un lucru bine fundamentat, dovedit
mai 4, 2010
Un crez nefundamentat e ușor schimbat sau abandonat chiar dacă este corect. O credință care nu este fundamentată nu merită crezută.
- David Wolfe -
Din cîte mi-am dat seama și din experiența proprie, am ajuns la concluzia că noi, ca și creștini ar trebuie să fim ceva mai pregătiți să răspundem și să ne apărăm credința. Asta se numește apologetică. Cred că fiecare creștin trebuie să știe în Cine crede, de ce crede și care sunt dovezile de necontestat pentru a susține credința sa.
Nu vi se pare că mai tot timpul creștinii sunt cei în defensivă, cei care se apără împotriva ateilor, evoluționiștilor, naturaliștilor? Cred că nu este firesc să fie astfel. Continuă să citești →
Zilele trecute am avut un schimb prietenesc de replici cu DEA, unde mi-a consacrat 2 articole pe blogul dumnealui. (1 și 2). Însăși experiența cu el mi-a inspirat acest articol. Din articole puteți vedea despre ce este vorba (eventual lăsa propriile impresii, deoarece văd că este deschis la discuții), însă eu o să scriu nu despre ce e acolo, ci despre un lucru absolut necesar: credința statornică, nu pentru o vreme, ci pentru totdeauna.
Credința a trecut deja testul timpului. Oamenii au crezut din totdeauna în Dumnezeu (unii) și oamenii vor mai crede și în viitor în El. Spun asta nu doar ca o axiomă lăsată în Biblie (1 Corinteni 13:13), dar și pentru că este logic – vor fi tot timpul oameni care vor căuta dovezi palpabile despre existența lui Dumnezeu și nu vor crede, iar acest lucru nu va înceta decît atunci cînd omenirea nu va mai exista așa cum o știm noi. După cum știm, condiția pentru ca noi să fim mîntuiți și să ajungem în mod direct la Dumnezeu este prin credință. Oamenii care vor dovezi palpabile nu vor ajunge la Dumnezeu doar pentru că nu au credință, nu îndeplinesc condiția. Pe de altă parte, dacă Dumnezeu ar da toate dovezile palpabile oamenilor, credința ar dispărea pentru că nu mai este nevoie de ea. E logic.
Dacă eu cîndva credeam doar că există Germania (deși nu o văzusem niciodată) acum pot spune cu siguranță că această țară există din moment ce am vizitat-o vara trecută (iulie 2009). Nu mai am nevoie de credință pentru a credea că există Germania.
Tot așa este și cu credința în Dumnezeu: dacă vor exista toate dovezile în favoarea existenței lui Dumnezeu, atunci unde este credința? Nu mai este nevoie de ea. Iar dacă dispare credința, cum vom mai ajunge la Dumnezeu? Și fără credința este cu neputință… (Evrei 11:6).
Concluzia: Oamenii nu vor primi niciodată dovezile complete și de necontestat în favoarea existenței lui Dumnezeu din simplul fapt că acest lucru ar distruge nevoia de credință, prin urmare și accesul la Dumnezeu, dat de El, prin credința în Fiul Său, Isus Hristos!
Doresc să închei cu 2 citate pentru cei cu îndoieli și probleme de credință.
„Poți închide ochii, dar nu poți stinge soarele.” – Nicolae Iorga
„Dacă nu ar exista Dumnezeu, nu ar exista nici atei.” – G.K. Chesterton
