Copiii care ne conduc – o realitate tristă

Am dat astăzi peste un blog al unui copil de 13 ani, și am început să-l citesc puțin. Am rămas intrigat și stupefiat în același timp cînd mi-am dat seama cam care este tematica blogului: succesul. Da, acest puști la doar 13 ani face blogging pe tema succesului, pe cum să ai o viață mai bună, mai organizată și altele. Iată cîteva dintre subiectele pe care le acoperă: o serie numită „Ieși din datorii”, „Cum să faci bani lucrînd ceea ce îți place”, „Cum să-ți construiești autoritatea în domeniul tău”, sfaturi despre cum să salvăm generația următoare și altele.

Incredibil!

Cum se poate oare ca un copil de 13 ani să poată da sfaturi pe aceste teme? Păi ce știe el la 13 ani despre datorii? Ce știe el ce înseamnă să muncești? Știe el ce înseamnă să exerciți autoritate? Cine pleacă urechea la acest puști care are atîtea răspunsuri, dar care și-a pierdut întrebările, la care nici bătrînii cu a lor înțelepciune nu le pot da? Îs tare frustrat de acest lucru. Cu siguranță e un copil inteligent, dar nu are exeperiență de viață. Cum poți da sfaturi pentru o viață mai bună la doar… 13 ani?

Ce lume! Acum ascultă și de copii de 13 ani, ascultă predicile copiilor de 6 ani… e stupefiant. Păi, cu bătrînii ce facem? De ei cînd mai ascultă? Cine n-are bătrîni, să-și cumpere, zice o vorbă, dar se pare că-s scumpi bătrînii și acum se „cumpără” copii, adică se citesc bloguri scrise de copii pe teme importante ale vieții, se ascultă predicile unora care nu au maturitate nici spirituală nici… nici măcar în nici un aspect… și ce e trist este că oamenii maturi (?) încurajează astfel de comportamente.

Ca un copilaș (12)

Din copilărie…

(Marcu 9:21)

Tuturor tăticilor din lumea mea

Unii spun că pe 1 Martie se sărbătoreşte ziua taţilor, sau mă rog, a bărbaţilor. Alţii spun că pe 5 Martie, sau chiar pe 9 Martie. Am ales ziua de 1 Martie să o dedic taţilor din toată lumea, doar pentru că peste o săptămînă este ziua mamei.

E sîmbătă cînd scriu acest articol, sîmbata dinaintea lui 1 Martie. Astăzi, cînd m-am întors acasă de la facultate, am văzut doi taţi: primul îşi punea fetiţa în autocar, pentru a călători singură. Se vedea legătura puternică între cei doi. Înainte de a pleca, tatăl se aburcă şi sterse geamul autocarului (unul foarte murdar, ca în România, desigur) unde stătea fetiţa lui. Probabil că fetiţei lui îi plăcea să vadă peisajul.

Al doilea tată era deja în vîrstă, dar încă în putere. Era undeva pe la 55 de ani, dacă nu sînt nepoliticos. Avea un carneţel de care e mîndru: conţinea cuvinte în limba engleză. Era tare mîndru că deja ştie cîteva sute (de cuvinte). Tare scump.

În continuare, un filmuleţ despre tătici, pentru tătici, de la copilaşul său. Trebuie să vezi acest filmuleţ, mai ales dacă eşti tătic. Aş fi vrut să existe şi o subtitrare în limba română.

Nu uita niciodată că băieţelul sau fetiţa ta îţi urmăreşte fiecare mişcare şi ceea ce vede la tine, va imita cu fidelitate, în cele mai multe dintre cazuri.

Acum un alt filmuleţ aici, din care am extras nişte citate:

“Father didn’t tell me how to live; he lived and let me watch him do it.”
Clarence Kelland

“A truly rich man is one whose children run into his arms when his arms are empty.”
Author Unknown

“My father used to play with my brother and me in the yard. Mother would come out and say ‘You’re tearing up the grass’.
‘We’re not raising grass’, Dad would reply, ‘we’re raising boys’ “.
Harmon Killebrew

“Blessed indeed is the man who hears many gentle voices call him father!”
Lydia M. Child

“One father is more than a hundred schoolmasters.”
Proverb

“Sometimes, the poorest man leaves his children the richest inheritance.”
Ruth E. Renkel

“I love my father as the stars – he’s a bright shining example and a happy twinkling in my heart.”
Adabella Radiel

“Any man can be a father. It takes someone special to be a dad.”
Author Unknown

“A father carries pictures where his money used to be.”
Author Unknown

“Dad, your guiding hand on my shoulder will remain with me forever.”
Author Unknown

Şi totuşi, ce binecuvîntare! Fiecare tătic are înainte exemplul de Părinte Perfect, cel al Tatălui Ceresc. Astfel nimic nu e prea greu în a îndruma corect şi frumos pe copilul său, la rîndu-i.

O lume a copiilor: Madurodam

Cu siguranță că această locație pe care o vei vedea în prezentarea ce urmează este un mic paradis pentru cei mici… și pentru cei mari în acelaș timp.

Mă gîndeam cum ar fi să ne asemănăm noi creștinii cu acele miniaturi? Sau poate că nici nu trebuie să ne chinuim prea mult pentru aceasta. Poate chiar sîntem niște miniaturi creștine. Poate de aceasta ne lipsește vlaga și puterea uneori, pentru că sîntem niște miniaturi într-o lume de giganți, gata să ne înghită. Poate de aceea cădem atît de ușor în ispită, pentru că sîntem prea mici ca să rezistăm mîngîierilor ei – imediat ajunge cu mîna pe coama casei sau pe vîrful copacului miniaturizat ca să ne sugrume. Nu-mi place să mă gîndesc că sînt un creștin miniaturizat. Ție îți place? Poate e timp să revenim, sau să începem, să trăim (din nou) ”pe picior mare”, demni de statutul de copii ai Tatălui Ceresc,  și să lăsăm miniaturile deoparte, în joaca copiilor. Noi nu mai sîntem copii, ci crescuți în Hristos… sau cel puțin așa îmi place să cred.

Madurodam:

• Cel mai mic oraş din Olanda unde totul este reprezentat la scara de 1:25;
• Totul a fost realizat de 35 de persoane specializate în executarea machetelor (construirea acestora necesitau chiar şi patru ani);
• S-a inaugurat la data de 1952, fiind construit în memoria lui George Maduro erou al “Rezistenţei”;
• El a murit în lagărul de la Dachau în data de 09. feb. 1945.;
• Părinţii acestuia au finanţat construirea acestui oraş în miniatură, beneficiile fiind donate unor organisme de ajutorare a tinerilor;
• Primul primar al orăşelului a fost prinţesa Beatrix, până în anul 1980 când a devenit regină;
• Din acel an primarul este ales anual de un consiliu municipal, format din 22 de liceeni;
• Obligaţia primarului este de a inaugura noi machete şi expoziţii.  

*se poate folosi opțiunea Full screen din dreapta jos a prezentării

Venim acuș și noi la tine, Flaviu!

Ieri a avut loc înmormîntarea lui Flaviu. Chiar cînd am ajuns acolo a început să ningă atît de frumos! Să fie oare acesta un semn de la Domnul ca un legămînt sub formă de curcubeu cu părinții lui? Să fi făcut oare Domnul o promisiune ca răspuns al rugăciunilor noastre, anume de a da sănătate bebelașului pe care Simona îl va avea peste o lună, care se va numi tot Flaviu? Să fie oare așa? Domnul știe mai bine… Ne rugăm pentru aceasta.

Domnul le-a împrumutat pe Flaviu timp de 6 ani și 9 luni, apoi l-a luat înapoi, dar curînd le va dărui un alt copil. Domnul a dat, Domnul a luat, Numele Lui fie lăudat!

Flaviu, un copil extraordinar, a învățat primele versete la 2 anișori, la 4 ani a învățat psalmi. Psalmul lui preferat era Psalmul 27. L-am auzit și eu cum l-a recitat în adunare, în mijlocul tuturor. A fost emoționant.

”1. Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?
2. Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmaşii mei – se clatină şi cad.
3. Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi.
4. Un lucru cer de la Domnul, şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de Templul Lui.
5. Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui, şi mă va înălţa pe o stâncă.
6. Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui în sunetul trâmbiţei, voi cânta şi voi lăuda pe Domnul.
7. Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine şi ascultă-mă!
8. Inima îmi zice din partea Ta: “Caută Faţa Mea!” Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!
9. Nu-mi ascunde Faţa Ta, nu îndepărta cu mânie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!
10. Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.
11. Învaţă-mă, Doamne, calea Ta, şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.
12. Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi, şi nişte oameni, care nu suflă decât asuprire.
13. O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!…
14. Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!”

Cînd Cristi a fost la spital să-l viziteze, l-a întrebat la plecare: ”Flaviu, ce vrei să-ți aduc cînd o să mă întorc la tine?” Flaviu a spus că vrea un dvd cu viața lui Isus. Cristi l-a întrebat de ce vrea asta, iar Flaviu a zis: ”Ca să mai văd o dată cum a murit Domnul Isus pentru păcatele mele.”… apoi Flaviu a spus că vrea să-i aducă niște baloane. După ce este întrebat ”cam cîte baloane?”, Flaviu spune că un sac de baloane ar fi suficient, ar avea destule și pentru ziua sa de naștere. Apoi, Cristi îl întreabă: ”Ce vrei să le spun copiilor din partea ta?” Flaviu îi recită Psalmul 23:

”1. Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2. El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă;
3. îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
4. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
5. Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.
6. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.”

Un copil care știe Cine îi este Păstor…

Acum nu mai are nevoie de sacul de baloane pentru ziua sa, deoarece nu a mai apucat ziua sa pe 14 Mai… Acum nu spunem că Flaviu a trecut în neființă, ci spunem că Flaviu a trecut la ființă, în viața veșnică dată de Domnul. Acum noi nu spunem lui Flaviu ”adio!”, ci spunem ”la revedere, dragă Flaviu!”, pentru că ne vom revedea curînd cu tine… nu spunem ”regrete eterne”, pentru că Flaviu este în bucuriile cele eterne ale lui Dumnezeu… Va mai trece doar puțină vreme și ne vom întîlni cu Flaviu din nou… chiar și tu te întîlni și-l vei cunoaște…