O fotografie pe care nu am făcut-o (9)

Aceasta este o fotografie pe care nu am făcut-o mamei mele deoarece este departe de mine. Aș fi vrut să fiu lîngă ea s-o sărut, să-i spun cît de mult o iubesc și cît de mult apreciez tot ceea ce a făcut și face pentru mine. Aș fi vrut să-i dau o felicitare pe care să scrie secrete de-ale noastre și s-o văd zîmbind. Această fotografie ar fi trebuit să o aibă pe ea în centru, zîmbind și radiind de fericire, ar fi trebuit să surprind tot ce se poate și ce nu se poate surprinde într-o fotografie: dragoste, devotament, oboseală, pace, lumină. Și i-aș fi dăruit această fotografie pe care nu am făcut-o… și i-aș fi dăruit și-o îmbrățișare… aș fi profitat că încă e în viață… sunt mulți care nu mai au cui să ducă ceva astăzi.

O fotografie pe care nu am făcut-o (8)

Aceasta este o fotografie pe care nu am făcut-o unui pămînt ce pînă ieri mustea a primăvară iar azi dimineață s-a trezit acoperit de o zăpadă deasă. De ce zăbovește primăvara sufletului? De ce lacrimile căzute din cer se prefac în cristale de gheață și zăpadă? Cine le îngheață în călătoria lor interstelară? De ce aștepți, la fel ca și pămîntul, o primăvară să se-aștearnă peste al tău suflet, dar în el îți plouă tot cu gheață? Lacrimi calde au pornit de pe-al Lui obraz, șiroind spre al inimii vertij, s-o trezească, s-o-ncălezească, să-o-mprimvăreze, dar lacrimi-gheață s-au făcut, cînd prin răceala răutății lumii au trecut. Pămîntul-i încă înghețat, îi trebuie căldură. Nu vreau ca lacrimile-I să-nghețe iar în aer, dar să fie o ploaie caldă, blîndă, dragoste.

More Love – Wow Worship, Blue Disc | Descarcă ↓

*dacă voi găsi vreo melodie care să se potrivească cu ne*fotografia, voi avea grijă să-i dea sunet. O fotografie valorează cît 1000 de cuvinte, iar o ne*fotografie valorează cît de multe cuvinte și sunete

O fotografie pe care nu am făcut-o (6)

Aceasta este o fotografie pe care nu am făcut-o unei femei în vîrstă care vinde propriile flori la colțul magazinului, și care mă întîmpină aproape de fiecare dată cînd vin sau plec de la școală. Habar nu am de ce are ochii atît de albaștri. Sinea mea i-a dat și un nume: „Femeia cu florile”. De multe ori găleata gri în care își ține florile rămîne aproape la fel de plină și la sfîrșitul zilei. Puțini cumpără florile acelea prăpădite, iar dacă le ia cineva, le ia din milă. De prea multe ori avem flori de plastic în vaza de pe masă. Astăzi mi-am scos florile plasticate din vază, și am cumpărat niște flori prăpădite, dar cu miros: mirosul mîinilor îmbătrînite ce le-au ținut și îngrijit.

O fotografie pe care nu am făcut-o (5)

Aceasta este o fotografie pe care nu am făcut-o unui om îmbrăcat într-o cămașă vișinie, ce contempla adînc lanțurile dintre ruinele unei închisori, ce stăteau martore de zeci de ani în fața răutății și stricăciunii umane. Locul unde erau căzute cătușele a fost ocupat în repetate rînduri de oameni ce au suferit pentru credința lor, pînă la moarte. Abia atunci mi-am dat seama că acel om ce acum are lacrimi în ochi, poartă nu o cămașă vișinie, ci o cămașă de culoarea sîngelui închegat al martirilor ce au stat însîngerați, bătuți, închiși… dar totuși liberi pentru eternitate.

O fotografie pe care nu am făcut-o (4)

Aceasta este o fotografie pe care nu am făcut-o unui termometru a cărui mercur s-a oprit atît de jos încît nu a mai putut coborî, deși ar mai fi vrut să facă asta. Singurul lucru care se observă urcînd este aburul meu care își afla ascensiunea chiar cînd am apăsat pe declanșator. Nu știu unde s-a dus, dar știu că urca ca și gîndul meu spre Dumnezeu. Mă gîndeam că El tocmai a pus Pămîntul în congelatorul pe care-l ține în aceeași cămară cu cămara zăpezii și a grindenei. Ehe, paradoxal, e posibil ca El să-și bată joc acum de cei ce zic că Pămîntul se încălzește și e posibil ca să trimită acest sloi de gheață peste noi tocmai ca să fie și mai mare spectacolul în momentul în care Pămîntul va arde cu troznet… așa, să se dea El mare; că este.