andreiJitareanu.ro

Cei care mă citeau din Reader sau pe e-mail vor trebui să intre acolo și să-și facă un nou abonament. Vă mulțumesc! Sper să ne citim și acolo cu bine!

Vă aștept cu drag! :)

Unii se pot pune în dezacord, și au tot dreptul s-o facă. Dar nu-mi imaginez dragoste fără încredere, cum nu-mi imaginez o relație fără încredere sau fotbal fără minge. Încrederea este un termen vital în ecuația vieții. „A învăța să ai încredere este una dintre cele mai dificile sarcini ale vieții.” (Isaac Watts)

Biblia spune că blestemat este omul care se încrede în om. Totuși, ce ar însemna o relație fără încredere? Omul nu trebuie să se încreadă în om atunci cînd vine vorba de eliberare, de mîntuire, de iertare, de siguranța zilei de mîine, și alte lucruri care nu pot fi controlate de el.

Cum poți obține încrederea celor cu care interacționezi? Iată la ce m-am gîndit eu:

• menținîndu-ți integritatea
• empatizînd cu ceilalți
• acordînd încredere
• comunicîndu-ți valorile și încredințările într-un mod clar și sincer
• ascultînd pe ceilalți cu respect și o minte deschisă
• acceptînd critica oamenilor
• fiind tot timpul gata de a te schimba în cineva mai bun
• știind să ții secrete
• iubind oamenii în cel mai sincer mod și demonstrînd asta în acțiunile tale
• punînd pe primul loc țelurile comune decît urmînd o agendă proprie

Cu siguranță mai există și alte locuri pe care nu le-am atins, dar dacă reevaluez lista de mai sus, pot să-mi dau seama că nu tot timpul am dat motive oamenilor să îmi acorde încredere. Am mai dat greș și încă dau, dar asta nu înseamnă că nu pot deveni un om de o și mai mare încredere.

1. Menținerea integrității

Trăim într-o lume a compromisurilor de tot felul. Integritatea este unul dintre cele mai grele lucruri de păstrat, alături de echilibrul de la circ. Totuși nu este imposibil să observi uneori un om care pare să–și mențină demnitatea nepătată. Cum reușește? Plătește un preț. Uneori poți fenta o situație limită printr-o „minciunică nevinovată” care te va aduce în avantaj fără efort prea mare. Dacă nu dai drumul la minciună și te menții integru, ieși în pierdere – pe moment – dar gîndește-te că pierderea de-o clipă este preschimbată de Dumnezeu într-o mare victorie: nu ai păcătuit și ai ascultat de voia Lui. În acel moment Tatăl tău ți-ar spune, bătîndu-te pe umăr: știu că ți-a fost greu, dar sunt mîndru de tine, fiule! Victorie!

Oamenii vor observa că ești un om integru și vor avea din ce în ce mai multă încredere în tine. Iar a cîștiga încrederea oamenilor este un lucru vital în relația ta cu ei. Încrderea pregătește terenul pe care va fi semănat Cuvîntul. Atunci cînd oamenii au încredere în tine, vor fi dispuși să creadă ce spui și te vor asculta altfel decît în alte situații.

2. Empatia cu cei din jur

Empatie înseamnă a simți și a înțelege ce simte celălalt. Atunci cînd faci eforturi să empatizezi cu un om, aceasta se va simți important și va ști că ești interesat de persoana lui. Încă un punct în plus cîștigat la capitolul încredere.

3. Acordînd încredere

Ca și om, mă simt foarte bine atunci cînd mi se acordă încredere. Doresc să mi se zică: „Andrei, am încredere în tine. Știu că poți.” Cui nu-i place? Atunci cînd acordăm încredere, oferim celulalt de lîngă noi mai multă încredere de sine și stabilim o relație mai puternică. Nu trebuie neapărat să așteptăm ca încrederea să fie reciprocă, deoarece, cred eu, se ajunge într-un mod natural la reciprocitate… apoi la prietenie. Vorbesc din experiență. Sunt pățit.

4. Comunicarea valorilor personale într-un mod clar și eficient

Nimeni nu are încredere într-un om care nu și-a prezentat valorile astfel. În campaniile electorale candidații își prezintă un plan de bătaie, precum și valorile în care cred și care doresc să le implementeze în caz de victorie. Ei fac acest lucru tocmai pentru a cîștiga încrederea și simpatia electoratului. (După un chestionar, doar 12% dintre români mai au încredere în Guvern. Oare de ce?) Noi nu avem un electoral de cîștigat de partea noastră ci oameni simpli, cu care interacționăm zi de zi. Atunci cînd ne vom expune valorile și lucrurile în care credem noi într-o manieră clară, aceștie, deși pot să nu fie de acord în totalitate, vor aprecia că cel puțin știu cu cine/ce au de a face. +1 la încredere.

5. A asculta pe ceilalți cu respect și cu o minte deschisă nu are decît să aducă din partea lor siguranța că cel puțin cineva ascultă ce au de zis și nu-i respinge. Atunci cînd nu întîlnesc rezistență, lucrurile avansează… avansează spre încredere. Bag de seamă că tot mai puțin avem timp să-i ascultăm pe alții fiind prea ocupați și preocupați cu ceea ce avem NOI de zis. Chiar dacă nu te pui de acord cu ideea celuilalt, totuși trebuie să–ți acorzi timp să-l asculți măcar. La fel ca și cu acordatul încrederii, oamenii se simt bine cînd sunt ascultați. De multe ori și eu m-am simțit mai bine, ușurat, despovărat cînd am avut pe cineva care doar să mă asculte…

6. Acceptarea criticii celor cunoscuți sau necunoscuți trebuie făcută cu cumpătare. Nu orice critică este bună cum nu orice critică este rea. Dacă vei fi destul de înțelept să știi la ce critică să apleci urechea, atunci vei avea de cîștigat dublu: cîștig personal, pentru că ai învățat să faci un lucru mai bine sau mai plăcut și apoi… +1 încredere. Dacă celălalt observă că știi să accepți critica lui și nu ești un îngîmfat, atunci va fi dispus cu și mai mare încredere să te sfătuiască pe viitor.

7. A ști să ții secrete face parte din caracterul oricărui om. Dacă nu știi să ții un secret și ești o poștă mobilă, atunci vei pierde toată încrederea celui ce s-a destăinuit ție. Nu cred că mai este nevoie de vreun comentariu aici. „Încrederea nu se pierde decît o dată.” (Nicolae Iorga)

8. Iubind oamenii poate fi cel mai eficace mod de a le obținea încrederea. Cineva a iubit așa mult tinerii anilor ‘60 încît a organizat o evanghelizare unde a dat bere și cafea și s-a ascultat muzică rock, iar între pauze s-a discutat despre Dumnezeu. Peste 40 de tineri au fost de acord să vină să asculte Cuvîntul lui Dumnezeu la biserică. De ce? Pentru că cineva a știu să empatizeze cu ei și i-a iubit sincer, nu doar la nivel de teorie, ci chiar a investit într-o cafenea în aer liber. Tinerii aveau încredere în acel om. „Înclinăm să avem încredere în oamenii pe care nu-i cunoaștem pentru că ei nu ne-au dezamăgit niciodată.” (Samuel Johnson)

9. Punînd pe un loc superior țelurile și scopurile comune mai degrabă decît propria agendă va dovedi o dată în plus preocuparea și interesul pentru slujirea celuilalt decît pentru tine însuți. De fapt, dacă viața o trăiești pentru tine, atunci nu are sens și nici răsplată, atît sufletească cît și veșnică.

Scurtă povestioară despre încredere: Un băiețel avea o pungă cu mărgele iar o fetiță avea o pungă cu bomboane. Amîndoi s-au înțeles ca a doua zi să facă schimb de pungi. Pînă a doua zi, băiețelul a avut timp să ascundă cîteva mărgele sub pernă. După ce au făcut schimbul, băiețelul nu putea să doarmă noaptea deoarece îl frămînta o singură întrebare: „Oare ea mi-a dat toate bomboanele?”

Oare ești un om de încredere?

Am reușit să simplific multe, începînd de la desktop pînă la felul de a mă raporta la situații. Cineva mă avertiza să am grijă să nu-mi simplific și mintea. Acum pot spune că acest stil de viață simplificat nu simplifică mintea, ci acordă mai mult timp pentru citit, scris, meditat, liniște și relații cu ceilalți. Încă nu am înregistrat nici o simplificare a minții, dimpotrivă!

Despre fiecare dintre aspectele de mai sus (plus multe altele) vor vorbi pe larg și în detaliu în articolele următoare. Dar tocmai aici am dorit să ajung: la articolele viitoare.

Am făcut un experiment atunci cînd am început blogul și am reușit să scriu zilnic timp de o lună. Apoi acum, recent, am scris zilnic cu pauze duminica. Am observat că un astfel de scris te seacă de puteri și te obosește. Este ca un maraton care te sleiește de puteri încet și sigur, fiind vorba despre articole creații proprii, iar nu articole în regim de știri sau preluări, care implică mai puțin efort intelectual (cel puțin în cazul meu).

Acum m-am decis. Primul pas despre care voi scrie pe blog (deși nu este nicidecum primul, ci mai degrabă ultimul) în procesul de simplificare a vieții este publicarea a mai puține articole pe săptămînă.

Iată 5 motive pentru care o să scriu mai puțin (1-3 articole/săptămînă):

1. Voi avea timp suficient pentru a mă documenta din surse sigure pentru informațiile prezentate
2. Voi avea timp să editez, să tai și iar să editez articolul pentru a-i da forma finală pentru publicare
3. Este vorba despre calitate vs cantitate, situație în care eu am ales calitatea
4. mi permite să mă focalizez doar pe un singur lucru: articolul în sine
5. Ideile vor avea timp să se sedimenteze, iar atunci cînd trece apa (momentul), pietrele (ideile) grele vor rămîne

Deși am zis 5 motive, ele pot fi mai multe. Unul dintre ele, poate cel principal, este că doresc să ofer ceva ce merită citit și util, de calitate. Dar asta îți voi demonstra în viitor, fii sigur de asta!

Sunt sigur că am făcut decizia corectă atît pentru tine cît și pentru mine. Nu am plan stabilit exact cînd anume, în ce zile vor fi publicate articolele, de aceea poate e mai bine să nu intri zilnic pe blogul meu și să pierzi timpul, ci te poți abona prin Email la blog, dacă tu consideri că o să ai ce citi. În felul acesta vei primi pe Email-ul personal articolul atunci cînd este publicat. De asemenea, de azi înainte ai și un buton „Like” pentru Facebook, pe care te invit să-l folosești atunci cînd ți-a plăcut articolul sau te-a ajutat sau atunci cînd nu ai timp să-mi lași un comentariu.

Acestea fiind zise, ne vedem luni cu următorul articol. Îți spun despre el deoarece este scris deja și am muncit ceva la el.

Andrei

Închinarea este giuvaerul pierdut în evanghelismul modern. Suntem organizaţi; lucrăm; avem propriile noastre agende. Avem aproape totul, dar există un lucru pe care bisericile, chiar şi bisericile evanghelice, nu îl au: acesta este abilitatea de a se închina. (Tozer)

Așa se numește o broșură, o cărticică ce conține cuvintele lui A. W. Tozer. În următoarele rînduri o să fac un sumar schițat al celor scrise de el despre închinare ca scop pentru care om a fost creat.

Închinarea – scopul pentru care omul a fost creat

„Dumnzeu nu acționează niciodată fără scop – niciodată. Oamenii acționează fără scop. Am sentimentul că mare parte din lucrurile pe care le facem astăzi în biserică nu au nici un scop.” (p. 3)

Omul este singura creatură creată de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa, în care El a pus capacitatea de a avea aceleași simțiri ca Dumnezeu, dar și capacitatea de a-L admira și a-L prețui. După Cădere, am fost răscumpărați pentru a fi închinători Dumnezeului Preaînalt, spune Tozer. Și îi dau dreptate. Nu pot vedea în mine un alt sens și scop mai bun și mai plin de înțeles decît să mă închin Domnului în fiecare aspect și colț al vieții mele.

Ca să te închini, trebuie să fii (sau să ai)…

1. Umilit și smerit (închinarea este încîntătoare dar și umilitoare). Omul care nu a fost umilit de prezența lui Dumnezeu nu va fi niciodată un închinător adevărat.

2. Teamă față de El, fără de care nu se poate

3. Uimire și admirație

„Fraților, s-a întîmplat un lucru îngrozitor dacă putem explica credința creștină. Cînd ai scos misterul L-ai scos pe El afară.”

Și pe bună dreptate așa este. Dumnezeu este nemărginit și de… nestăvilit, imposibil de cuprins în întregime cu mintea noastră limitată, așa că dacă ar fi constrîns în niște limite și am încerca să-L explicăm în totalitate, nu ar mai fi Dumnezeu pentru noi.

4. Închinarea în duh și în adevăr – în duh mai înțeleg închinarea, dar în adevăr? Cum explicăm acest verset din Ioan 4:24?

Închinarea în adevăr înseamnă și să accept și să mă raportez corect la ceea ce spune Domnul despre Sine Însuși, despre mine (și să accept rolul și locul meu stabilit de Dumnezeu), despre păcat și urmările grozave ale acestuia (moartea spirituală) și despre har și iertarea pe care o pot primi de la El.

5. Poți avea experiențe religioase fără Cristos, dar să nu fii primit de Dumnezeu – exemplul lui Cain care s-a întîlnit cu Dumnezeu dar Dumnezeu nu i-a acceptat jertfa, forma de închinare sau exemplul lui Balaam, fiul lui Peor.

A te închina într-un mod acceptat și primit de Dumnezeu înseamnă să fii născut din nou de Duhul Sfînt prin credința în Domnul Isus Cristo și să ai Duhul lui Cristos care să te învețe să te închini și să te împuternicească să te închini.

Erori în închinare / închinare falsă:

1. Închinarea fără ispășire
2. Închinare fără o relație cu Dumnezeu, fără Cristos, fără a cunoaște Cui te închini
3. Închinare atunci cînd păcatul este diminuat și făcut să pară mai mic decît este, atunci cînd nu acceptăm adevărul despre consecințele devastatoare ale păcatului.

Iar la final, un citat superb și plin de emoție scris de Tozer (da, închinarea implică emoții, sentimente, dar și intelect):

„Omul a fost făcut să se închine lui Dumnezeu. Dumnezeu a dat omului o harpă şi i a spus: „Uite, mai presus de toate creaturile pe care le-am făcut şi le-am creat, ţie ţi-am dat cea mai mare harpă. La instrumentul tău am pus mai multe coarde şi ţie ţi am dat o varietate de game, mai mare decât am dat oricărei alte creaturi. Tu te poţi închina înaintea Mea într-un fel în care nu o poate face nici o altă creatură.” Şi când a păcătuit, omul a luat acel instrument şi l-a aruncat jos în noroi şi a stat acolo timp de veacuri întregi, ruginit, stricat şi neacordat. Iar omul, în loc să cânte la harpă precum îngerii, şi în loc să caute să se închine lui Dumnezeu în toate activităţile sale, este egocentrist, se focalizează asupra lui însuşi, stă îmbufnat, înjură, râde şi cântă, dar toate acestea sunt fără bucurie şi fără închinare.

Eu cred că cea mai mare tragedie din lumea de astăzi este că Dumnezeu a creat omul după chipul Său, l-a făcut cu scopul de a se închina Lui, de a cînta la harpa închinării zi și noapte înaintea lui Dumnezeu, dar el L-a dezamăgit pe Dumnezeu și a aruncat harpa. Ea stă fără să scoată nici un sunet la picioarele lui.” (Închinarea – giuvaerul pierdut, A. W. Tozer, p. 12)

Fiți înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii, ne spune Domnul Isus.

Trăim într-o lume care se schimbă pe zi ce trece, iar odată cu ea se schimbă și nevoile ei. Singurul reper care rămîne nealterat este Adevărul și realitatea păcatului. Restul pare să se schimbe mereu. Dacă dorim să rămînem etern conservatori ai credinței creștine, hai să-i conservăm principiile și nu forma. Dacă este să fim tradiționaliști, hai să facem o tradiție din disciplinele spirituale și nu din lucruri complet neesențiale, cum ar fi ora la care începe programul la biserică, ordinea în care se desfășoară programul. Dacă dorim să fim înțelepți, hai să fim înțelepți ca șerpii, unduindu-ne după nevoile și asperitățile vieții și nu după tradiție de dragul neschimbării.

În SUA programul de duminică dimineață începe la ora 11. De 300 de ani de cînd există SUA biserica a început la 11. Dacă întrebi pe cineva de ce începe programul la ora 11, vor spune: „Pentru că așa a început totdeauna”. Dacă mergi mai departe și întrebi din nou: „Dar de ce a început așa întotdeauna?” aproape nimeni nu va ști să răspundă. Răspunsul este însă unul simplu: După anii 1700, majoritatea coloniștilor englezi erau fermieri și treaba pe la fermă se termina aproape de 11, cînd animalele erau hrănite și totul pus la loc. Apoi toți veneau la biserică.

Ceea ce doresc să subliniez aici este faptul că este posibil ca programul bisericii noastre să nu mai fie necesar să înceapă la 11, ci poate e mai util să înceapă la 9, doar că de cele mai multe ori ne temem să nu cumva să încălcăm sfînta tradiție. Există lucruri pe care le facem pentru că așa le-am făcut din totdeauna, însă uităm că este posibil ca acel lucru să-și fi pierdut… actualitatea, și ar putea fi făcut altfel, mai ușor, mai eficient, mai plăcut.

Am citit Noul Testament și nicăieri nu am găsit indicații exterioare, referitoare la formă, exacte despre cum trebuie practicată viața de ucenic al Domnului Isus. Toate principiile expuse în Scripturi se referă la interiorul ființei noastre. Însă cum toate lucrurile din lumea materială trebuie să îmbrace o formă, aceasta s-a conturat într-un fel sau altul în timp. Conținutul prezentat de Scripturi a luat o formă așa cum Dumnezeu S-a întrupat în formă de om. S-a îmbuteliat Dumnezeirea într-un trup de carne. Există riscul ca și noi creștinii să fi îmbuteliat frîngerea pîinii, programul de biserică, cuvintele rostite în rugăciune sau comportomentul de la biserică în forme fixe, rigide și deja plictisitoare.

Este nevoie de schimbare în mentalitatea creștinilor de astăzi. Pe a unora este imposibil de schimbat, dar trag nădejde că generația mea va dori și va afla schimbarea – o schimbare mobilă, flexibilă, reală și conform nevoilor reale ale lumii flămînde de Dumnezeu. Doresc să fiu parte din schimbare.

Mîine voi scrie o continuare a acestui articol și voi prezenta ceea ce am învățat despre Schimbare în conferința fratelui Stuart Briscoe, unde acesta a împărtășit din experiența sa de peste 40 de ani ca pastor într-o biserică.

http://www.godblock.com

Este o aplicație care blochează conținutul religios, creștin de pe Internet pentru că, zic ei:

„to protect their kids from the often violent, sexual, and psychologically harmful material in many holy texts, and from being indoctrinated into any religion before they are of the age to make such decisions. When installed properly, GodBlock will test each page that your child visits before it is loaded, looking for passages from holy texts, names of religious figures, and other signs of religious propaganda. If none are found, then your child is allowed to browse freely.”

Aș dori să pun accent pe ultima frază și să fac o completare… pertinentă zic eu: „If none are found, then your child is allowed to browse freely, no matter how pornographic that web page is.” Eu cred că nebunul zice așa în inima sa: orice, numai Dumnezeu nu!

Că tot am ajuns la subiectul ateism, aș dori să îți spun ce am observat în ultimul timp: tot mai multe site-uri și bloguri scrise de atei, militanți „efervescenți” împotriva oricărei religii și oricărui zeu (așa zic, dar de fapt ei sunt în război direct cu Dumnezeu). Cred că este un motiv serios de îngrijorare dar și de rugăciune. Lumea are nevoie urgentă de Dumnezeu.

Se caută ca Dumnezeu să fie scos din școli și apoi se întreabă de ce copii vin cu mitraliera la școală și își ucid colegii, Îl scot pe Dumnezeu de pe Internet și se întreabă de ce cea mai profitabilă și în plină expansiune afacere este industria pornografică. Dumnezeu este scos din case, din familie și apoi ne întrebăm de ce 2 din 3 cupluri ajung la divorț. Toate aceste „de ce-uri” au un singur răspuns: dacă nu face Dumnezeu ceva, degeaba se face acel lucru. (Psalmul 127)

Aș dori să vă spun totuși că marea noastră putere în acest război vădit este rugăciunea. Oamenii pot fugi de noi, ne pot evita, ne pot batjocori sau prigoni, ne pot ignora, ne pot alunga dar totuși sunt complet vulnerabili la rugăciunile noastre.

The reason why many fail in battle is because they wait until the hour of battle. The reason why others succeed is because they have gained their victory on their knees long before the battle came… Anticipate your battles.” (R.A. Torrey)

Motivul pentru care mulți eșuează în luptă este pentru că ei așteaptă pînă în ceasul luptei. Motivul pentru care alții reușesc este pentru că ei au cîștigat deja victoria pe genunchi cu mult înainte ca lupta să sosească… Anticipează-ți luptele.”

Avem de luptat pe genunchi.

5 Motive pentru care Cărție sunt mai bune decît E-cărțile (cărți în format electronic)

1. Pot deține cu adevărat o Carte
2. Pot împrumuta o Carte
3. Cărțile oferă o experiență tactilă
4. Cartea oferă posibilitatea de a face un singur lucru la un moment dat (single-tasking)
5. Pot cumpăra o carte folosită

vs

5 Motive pentru care E-cărțile sunt mai bune decît Cărțile

1. Poți căuta în ele (cu un motor de căutare)
2. Sunt portabile (pe un Kindle poți lua și 1000 de cărți cu tine)
3. Foarte versatile (pot fi citite în mai multe locuri)
4. Nu pot fi pierdute
5. Costă mai puțin

Eu prefer Cărțile, cele adevărate, pe care poți pune mîna. Îmi place să le văd așezate frumos în bibliotecă, să scot cîte una de acolo și încep să răsfoiesc. Visez că va veni o vreme cînd voi avea o cameră a mea în care să fie bibliotecă și sală de lectură. Și atît. Să miroase a carte și să citesc într-un scaun leagăn din acela clasic, care scîrțîie. Deși eu nu fac semne pe cărți, totuși am băgate prin ele foi cu tot felul de semne și citate extrase. Cărțile oferă o experiență ce nu va putea fi înlocuită niciodată de cartea în format electronic, chiar dacă și aceasta are rolul ei și avantajele mai sus amintite.

Tu ce preferi? Books sau E-books?

Try starting a campfire with an E-reader

Spuneți celor slabi de inimă: „Fiți tari și nu vă temeți!”
(Isaia 35:4)

Există mai multe feluri de Frici. Frica de uși deschise ar fi una sau de înălțimi. Acestea se numesc fobii, care nu sunt bune neapărat. Apoi mai există frica de incertitudine, de necunoscut, frica de a traversa un rîu învolburat, care nici acestea nu sunt bune sau rele neapărat. Al treilea tip de frică este frica de Domnul.

Dar atunci cînd vorbim de a trăi o viață plină de frică, atunci spunem că această frică este una rea. M-am uitat la un film-trailer realizat de desiringGod (recomandat) unde un deținut spune așa: „My biggest challange for me was overcoming Failure.” (Cea mai mare provocare a mea a fost să depășesc Eșecul.) Apoi m-am gîndit și m-am întrebat: Care este cea mai mare provocare a noastră, a creștinilor?

Cu siguranță că fiecare alt om are o altă provocare personală, pe care el o numește „cea mai mare”, dar dacă stăm și ne gîndim, fiecare om a avut momente de frică din două motive simple:

1. Au fost și încă sunt momente din viața noastră cînd am trăit și mai trăim uneori în afara Dragostei. Simțim cum parcă Dumnezeu se depărtează de noi (cînd de fapt noi ne depărtăm de El) și se instalează frica. (În dragoste nu este frică – 1 Ioan)

2. Ne-am confruntat cu provocări de tot felul care au implicat incertitudini și nesiguranță, începînd de la examenul de BAC, intrarea la facultate, obținerea unui loc de muncă, pierderea locului de muncă, tăierea de salariu sau pur și simplu orice ține de prezent sau viitor asupra căruia nu avem control. Din cauză că dorim să deținem controlul ne este frică în domeniile unde nu avem control, cum ar fi… viitorul nostru.

Dacă o să dau versete gen „În dragoste nu este frică.” nu o să ajut pe nimeni cu acest articol pentru că poate cei mai mulți cunoaștem acest verset pe de rost dar încă nu ne-am oprit să ne gîndim ce înseamnă acest lucru cu adevăr. Chiar așa, ce înseamnă că în dragoste nu mai este frică?!

Cînd ți-a fost frică ultima dată? Mie mi-a fost atunci cînd am fost în spital. Care a fost cea mai mare nevoie a ta în mijlocul fricii? Nu era cumva nevoia de certitudine că totul este sub control? Poate da, dar doreai mai mult. Știi că nu tu poți deține controlul asupra nici unui lucru, dar știi că există Cineva care îl deține. Deși doreai liniște și pace în mijlocul fricii, totuși tu doreai de fapt pe Dumnezeu. Îți doreai să stai la adăpostul Celui ce deține controlul, la adăpostul lui Dumnezeu și știai că atunci frica ar fi dispărut.

„Deznădejdea omului nu este nicidecum o deznădejde datorată lui Dumnezeu, ci deznădejde din pricina a tot ceea ce nu este Dumnezeu. Dincolo de această deznădejde se află speranța creștină, încredințarea că numai Dumnezeu îi este de ajuns omului.” (William McNamara)

Nu este nimic rău în a-ți fi frică. Marii oameni ai lui Dumnezeu au fost cuprinși de poate cel mai omenesc sentiment: frica. Dar diferența între ei și alți oameni de pe timpul lor a fost că ei au cucerit și depășit frica lor. Decît frică de lume, mai bine frică de Dumnezeu. Așa se cucerește frica: prin frica de Domnul. Frica de Domnul este începutul înțelepciunii, iar înțelepciunea te învață că toate lucrurile sunt sub control atîta timp cît și tu ești sub controlul Domnului, sub prelata lui de protecție.

Înțelepciunea te învață să pleci urechea la Cuvîntul Domnului și să crezi ce spune! Spuneam altădată că ar fi timpul să începem să-L credem pe Dumnezeu pe Cuvînt! Să credem. Iată ce spune Domnului poporului Său:

Împliniţi legile Mele, păziţi poruncile Mele şi împliniţi-le; şi veţi locui fără frică în ţară. (Levitic 25:18)

Și-L mai cred pe Cuvînt atunci cînd spune: „Eu am venit ca oile Mele să aibă viață, și s-o aibă din belșug!” (Ioan 10:10). Știi de ce Cuvîntul lui este o cadelă pe cărare și nu un far pe autostradă? Deoarece candela luminează doar la următorul pas, pe cînd farul luminează întreaga stradă. Dumnezeu dorește să trăim în dependență strictă de El, pentru ca frica de incertitudine și întuneric să fie alungată doar atunci cînd luăm în mînă lumina Scripturii pe cărarea vieții.

O viață din bleșug, nu orice viață. O viață plină de certitudine, o viață cu o frică cucerită de o altă frică: frica de Domnul. Așa se cucerește această frică de întuneric.

În cartea sa, Neașteptata întorsătură a vieții, David Jeremiah vorbește mult despre frică. Este o carte pe care poate vei dori s-o citești. Mai există încă multe cărți care tratează pe larg acest subiect al Fricii. Mă gîndesc la Înfruntă-ți uriașii sau Outlive your Life și Fearless (pe care nu am citit-o, dar cunoscîndu-l pe autor, sunt sigur că e o carte excelentă), de Max Lucado. Cred că și în cartea Călătorie fără bagaje vorbește despre frică. Te încurajez să le cauți și să le citești.

Dacă te confrunți cu frica în viața ta, aș dori să-mi spui ca să ne putem ruga împreună pentru aceasta. Poți lăsa un comentariu la acest articol (pe care nu-l voi publica dacă nu dorești asta, sau îl voi publica pentru ca mai mulți să se poată ruga pentru tine) sau scrie-mi.