Dacă eu și tu, fiecare în parte sîntem vinovați într-o măsură de lipsa unității în Trupul Său, respectiv în grupurile de creștini din care facem parte (familia, tineretul), atunci e neapărat să vedem ce probleme avem și cum putem să le rezolvăm.

Tema pe care o voi discuta astăzi este părtășia cu El, sau mai bine zis, lipsa părtășiei cu El, Domnul. Tot mai mult mi-am dat seama anul acesta că ceea ce spune Domnul Isus este atît de adevărat, atunci cînd zice că despărțiți de El nu putem face nimic. (Ioan 15:5)

Despărțiți de El nu putem fi uniți niciodată unul cu celălalt, în Trup. Normal. Unul dintre lucrurile care ne despart de El (pe lîngă păcat, care este cauza no. 1) este lipsa părtășiei cu El. De prea multe ori ne trezim dimineața și nu stăm cu El de vorbă, ne luăm lucrurile și plecăm la școală ori serviciu, spunem o rugăciune din mers și pînă seara nu mai avem timp (sau nu ne aducem aminte) de El. Eu am pățit-o de multe ori. Iar seara, deja ești obosit, deschizi puțin calculatorul, ceva muzică, mîncărică, Hi5, Twitter, Mess, somn. A doua zi cam la fel, iar cînd vine Duminica… ei bine, doar Duminica nu e suficient.

Ce e de făcut?

Trebuie să înțelegi că fără să ai un timp de părtășie de calitate și zilnic cu El nu rezolvi mare lucru. De asemenea, te asigur că nu doar unitatea dintre noi, frații în El, este afectată (pentru că acesta e subiectul) dar și fiecare aspect al vieții tale, care devine tot mai goală și fără Dumnezeu s-o umple. Ai nevoie de El.

Ia o decizie

Astăzi poți să iei o decizie. Fie vei continua cu stilul de viață de pînă acum (care poate fi unul în deplină legătură cu Domnul, și m-aș bucura să fie așa!) care dacă nu este tocmai cel mai bun, cel mai fericit, cel mai după placul lui Dumnezeu te va îndepărta și mai mult de ceilalți, fie vei dori să schimbi ceva în viața ta și să începi o relație strînsă cu Mîntuitorul tău. Te-ai decis? Eu DA!

Ia-ți un angajament

Eu mi-am luat un angajament: în fiecare dimineață și seară voi avea jumătate de oră, timp în care voi citi Biblia, mă voi ruga și voi cînta ceva (bine, la partea asta nu mă pricep chiar bine, dar dacă-s singur în cameră, cum ar fi indicat la timpul personal de părtășie, merge :) Sînt sigur că viața mea și a ta va avea progrese semnificative în ceea ce privește relația ta cu El și sufletul tău… și de ce nu, poate îți vei vedea viața transformată radical. Dumnezeu poate face minuni.

Fii perseverent

Continuă să faci ce te-ai hotărît. Încearcă ca măcar timp de o lună de zile să ai acest timp de părtășie dimineața și seara. Apoi vei vedea o schimbare, sînt sigur de asta. Nu dau o rețetă acum, nu sînt un irealist ci doar încerc să te pun pe treabă cu un plan de bătaie concret.

Ce zici, încercăm împreună acest exercițiu?

___

1. Maratonul unității: Ramă generală
2. Maratonul unității: Avem nevoie de unitate în El?
3. Maratonul unității: Trilogia „comunicare-relație-unitate”
4. Maratonul unității: Cauze pentru care ne este greu să fim uniți
5. Maratonul unității: Lipsa părtășiei cu El
6. Maratonul unității: Oameni diferiți, același Dumnezeu, același preț, aceeași valoare
7. Maratonul unității: Păcatul – zidul dintre mine și El, dintre mine și ei
8. Maratonul unității: Atitudini greșite – indiferența și lipsa de interes
9. Maratonul unității: Un timp de părtășie defectuos cu ceilalți
10. Maratonul unității: Lista „To do” – Legea Împărătească
11. Maratonul unității: Temă pentru acasă
12. Maratonul unității: Concluzii și ce nu s-a spus încă

Articol scris de Anddij
„[...] pentru ca ei să fie una, cum sîntem și noi.” (Domnul Isus Hristos)

Atunci cînd mă gîndesc la de ce ne este atît de greu și anevoios să închegăm o relație de unitate între noi, de ce oare nu dorim părtăția cu ceilalți oameni, de ce sîntem atît de distanți și închiși în pătrățica noastră atunci mi-e greu să stabilesc un vinovat principal. Se pare că toate se leagă unele de altele, ca într-un cerc vicios (să fie lipsa dragostei? păcatul, indiferența, lipsa părtășiei cu El?) însă o să încerc totuși să stabilesc un verdict. Dacă ești de altă părere, te rog să-mi spui.

Marele vinovat

TU

Toate acestea sînt atitudini: lipsa dragostei și indiferența, lipsă părtășiei cu El, complexele de inferioritate sau superioritate, lipsa dorinței de a iniția o relație, lipsa rugăciunii, lipsuri… lipsuri, găuri, goluri și pauze, toate aflate în inima noastră, dar cine ce le determină, ei bine, aceia sîntem noi, eu și tu.

Marele Restaurator

Dumnezeu

Toate golurile pe care le-am înșiruit mai sus pot fi umplute doar de Dumnezeu, iar aceasta doar dacă noi Îl lăsăm să lucreze în viața noastră și ne deschidem inima într-un mod sincer față de El. Citeam în Vise năruite, Larry Crabb, că principala meserie a lui Dumnezeu este de a schimba caractere și de a transforma radical oamenii.

Dumnezeu nu ne dorește să fim în Trupul Lui doar niște proteze de plastic care nu simt, nu văd, nu aud, nu pot pipăi, nu pot mirosi și nu se sensibilizează atunci cînd El toarnă peste mădulare untdelemn frumos mirositor. Acesta dorește să ne schimbe radical, să ne transforme atît de mult încît într-o zi să putem sta înaintea Lui toată veșnicia. Protezele sînt de formă, dau impresia că ar fi ceva acolo, ascund realitea și lipsa. Cunoști astfel de oameni? Lîngă tine? Cu siguranță, proteze există peste tot.

Ideea acestui articol este că nu trebuie să fac o listă lungă cu tot felul de cauze pentru a  depista de ce ne e greu să trăim în unitate ci tot ce trebuie să înțelegi este că TU ești principalul vinovat, tu faci alegerile în viață și iei atitudine. Urmează să ne uităm în continuare la cîteva lucruri concrete din viața fiecăruia dintre noi care poate nu sînt în regulă și trebuie trebuie lucrat la ele.
___

1. Maratonul unității: Ramă generală
2. Maratonul unității: Avem nevoie de unitate în El?
3. Maratonul unității: Trilogia „comunicare-relație-unitate”
4. Maratonul unității: Cauze pentru care ne este greu să fim uniți
5. Maratonul unității: Lipsa părtășiei cu El
6. Maratonul unității: Oameni diferiți, același Dumnezeu, același preț, aceeași valoare
7. Maratonul unității: Păcatul – zidul dintre mine și El, dintre mine și ei
8. Maratonul unității: Atitudini greșite – indiferența și lipsa de interes
9. Maratonul unității: Un timp de părtășie defectuos cu ceilalți
10. Maratonul unității: Lista „To do” – Legea Împărătească
11. Maratonul unității: Temă pentru acasă
12. Maratonul unității: Concluzii și ce nu s-a spus încă

Articol scris de Anddij
„[...] pentru ca ei să fie una, cum sîntem și noi.” (Domnul Isus Hristos)

Înainte de a merge mai departe, aș dori să mă opresc la un verset din Isaia 43:

„Eu te chem pe nume” – (Isaia 43), trei lucruri care se stabilesc între noi și Dumnezeu doar prin faptul că El ne cheamă pe nume:

• comunicare, pentru că sîntem strigați, iar noi răspundem chemării
• relație, pentru că orice relație începe atunci cînd începe comunicarea
• unitate, deoarece relația înseamnă unitate

Printre altele, Dumnezeu ne servește un exemplu prin care El dorește să dezvolte o relație cu noi, o unitate între noi și El.

Cred că aceste trei elemente din trilogie sînt inseparabile. Nu poți comunica cu cineva fără să existe o relație cu acea persoană. Comunicare nu înseamnă că suni la autogară să vezi la cît ai autobuz spre Dorohoi ci înseamnă cu mult mai mult decît transmitere de informații. Comunicare înseamnă și transmitere de sentimente, idei, trăiri. Atunci cînd începi să transmiți aceste lucruri atunci e necesar și se și stabilește o relație între tine și interlocutor.

Care este scopul comunicării?

Acesta este un subiect foarte vast, dar îl voi simplifica aducîndu-l la esență: comunicarea crează o relație, este liantul între doi oameni. Fără comunicare nu există relație iar fără relație nu există unitate. Cam așa stau lucrurile. Domnul Isus a murit pentru păcate, iar acestea erau zidul de despărțire între noi și Tatăl (Isaia 59:2). Putem spune, deci, că Domnul Isus a murit și ca să restaureze comunicarea dintre noi și Dumnezeu ca să putem avem o relație cu El și să creeze unitate în Trupul Lui.

Impedimentele din calea comunicării

• păcatul
• lipsa de încredere
• lipsa de cunoaștere a celeilalte persoane
• complexele de inferioritate (lipsa unei păreri bune despre sine, frica de a spune ceva greșit)
• complexele de superioritate (o părere prea înaltă despre sine)
• timiditatea
• lipsa de empatie
• lipsa dragostei și ignoranța
• lipsa inițiativei și a voinței de a comunica

___

1. Maratonul unității: Ramă generală
2. Maratonul unității: Avem nevoie de unitate în El?
3. Maratonul unității: Trilogia „comunicare-relație-unitate”
4. Maratonul unității: Cauze pentru care ne este greu să fim uniți
5. Maratonul unității: Lipsa părtășiei cu El
6. Maratonul unității: Oameni diferiți, același Dumnezeu, același preț, aceeași valoare
7. Maratonul unității: Păcatul – zidul dintre mine și El, dintre mine și ei
8. Maratonul unității: Atitudini greșite – indiferența și lipsa de interes
9. Maratonul unității: Un timp de părtășie defectuos cu ceilalți
10. Maratonul unității: Lista „To do” – Legea Împărătească
11. Maratonul unității: Temă pentru acasă
12. Maratonul unității: Concluzii și ce nu s-a spus încă

Articol scris de Anddij
„[...] pentru ca ei să fie una, cum sîntem și noi.” (Domnul Isus Hristos)

Nu e greu de răspuns la această întrebare însă ce este dificil este să răspundem împreună la o altă întrebare: De ce da? De ce e nevoie de unitate în Hristos?

1. Pentru că Dumnezeu dorește să fim ca El

„Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El;” (1 Ioan 3:2)

Pentru ce altceva să lași acest verset în Scriptură dacă nu ai dori și nu ai împlini cele spuse acolo?

Și dacă versetul acesta pare neclar, iată cuvintele Domnului Isus rostite în rugăciunea Sa:

„Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi noi.” (Ioan 17:11)

2. Pentru sîntem parte din Trupul lui Hristos

„Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.” (1 Corinteni 12:27)

3. și pentru că Trupul Lui nu funcționează bine decît în unitate și armonie deplină

„Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, – tot aşa este şi Hristos.” (1 Corinteni 12-12)

Cred că ai văzut oameni care au diferite lipsuri în trup. Le lipsește un organ. Cum arată acel trup? Este el sănătos, este el așa cum ar fi trebuit să fie? Fiecare dintre noi putem lipsi din Trup. Sau putem fi bolnavi. De cele mai multe ori atunci cînd te lovești la deget, tot trupul tău suferă. Pentru ca tu să funcționezi bine trebuie să fii într-o unitate cu Trupul Lui, unitate fără de care nu poți trăi.

„Ochiul nu poate zice mâinii: “N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: “N-am trebuinţă de voi.”” (1 Corinteni 12:21)

Nu vei putea niciodată să fii de folos Trupului dacă dorești să te separi de el. Imaginează-ți doar un picior care vrea să meargă de unul singur, dar nu e legat de trup prin mușchi, tendoane, oase. Nu se poate astfel. Tot așa este și cu fiecare. Nu putem merge prin viață singuri, de capul nostru, ci împreună cu frații și surorile noastre, de Capul Său, care este Hristos. (Efeseni 4:15)

4. nu putem trăi singuri

Sîntem ființe care trebuie să socializeze și care au nevoie de relații, de comunicare, de apreciere, de dragoste. Acest lucru este bine cunoscut și evidențiat încă din Geneza, cînd Domnul a creat bărbatul și femeia, spunînd că nu este bine ca omul să fie singur (Geneza 2:18). Am fost creați cu nevoia de apartenență la un grup, la o colectivitate, la un anturaj, cu nevoie de alți oameni și nevoia vitală de Dumnezeu. „Căci despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.” (Ioan 15:5)

5. depindem de ceilalți pentru a ne împlini nevoile personale, pentru a ne completa

Imaginează-ți cum ți-ai face schimbul de ulei la mașină dacă nu ar fi un mecanic care să te ajute? Cum ar fi să faci de mîncare și să te hrănești cum trebuie dacă nu ai avea o soție lîngă tine care să gătească (asta în cazul în care chiar nu știi să faci de mîncare:)? Cum ar fi să nu existe croitori, și nici instalatori, nici zugravi, nici webmasteri? Exemplele aproape că pot continua la nesfîrșit, dar eu am încredere în tine că deja ai prins ideea: ai nevoie de ceilalți.

Sînt sigur că deja știai toate aceste lucruri însă am dorit să le înșirui (cum puteam înșirui și altele) pentru a îți aminti cît este de important și cît de mare nevoie ai de unitatea cu ceilalți, că trebuie neapărat, după exemplul Lui să fim uniți și să funcționăm bine împreună, în El.

___

1. Maratonul unității: Ramă generală
2. Maratonul unității: Avem nevoie de unitate în El?
3. Maratonul unității: Trilogia „comunicare-relație-unitate”
4. Maratonul unității: Cauze pentru care ne este greu să fim uniți
5. Maratonul unității: Lipsa părtășiei cu El
6. Maratonul unității: Oameni diferiți, același Dumnezeu, același preț, aceeași valoare
7. Maratonul unității: Păcatul – zidul dintre mine și El, dintre mine și ei
8. Maratonul unității: Atitudini greșite – indiferența și lipsa de interes
9. Maratonul unității: Un timp de părtășie defectuos cu ceilalți
10. Maratonul unității: Lista „To do” – Legea Împărătească
11. Maratonul unității: Temă pentru acasă
12. Maratonul unității: Concluzii și ce nu s-a spus încă

Articol scris de Anddij
„[...] pentru ca ei să fie una, cum sîntem și noi.” (Domnul Isus Hristos)

Pentru că Scriptura mă împinge și nu pot să tac și să nu scriu despre aceasta, pentru că este nevoie și pentru că este voia Lui Dumnezeu să fim uniți, în Hristos, voi scrie despre un alt maraton, un maraton al unității în El.

„Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, – tot aşa este şi Hristos.” (1 Corinteni 12-12)

Cred că și tu și eu ne-am pus deja de acord că este nevoie de unitate între noi, creștinii. De multe ori mă rușinez cînd mă uit la alții care nu-L cunosc dar totuși rămîn uniți, se sprijină și se ajută în nevoile lor. Sînt suficiente situații cînd alegem să fim indiferenți și să nu ne pese de cel de lîngă noi, iar atitudinea noastră ucide tăcut, fără să-și dea seama nimeni.

Atunci cînd vorbim de unitate în Hristos, în Trup, trebuie să vorbim de mai multe aspecte importante. Unitatea în acest caz înseamnă cu mult mai mult decît alipire, alăturare, conviețuire. Sensurile „unității în Hristos” sînt cu mult mai diverse decît atunci cînd am vorbi despre un banal „joc în echipă”.

Dau mai jos titlurile articolelor din acest maraton al unității în Hristos în care eu mi-am propus să alerg:

1. Maratonul unității: Ramă generală
2. Maratonul unității: Avem nevoie de unitate în El?
3. Maratonul unității: Trilogia „comunicare-relație-unitate”
4. Maratonul unității: Cauze pentru care ne este greu să fim uniți
5. Maratonul unității: Lipsa părtășiei cu El
6. Maratonul unității: Oameni diferiți, același Dumnezeu, același preț, aceeași valoare
7. Maratonul unității: Păcatul – zidul dintre mine și El, dintre mine și ei
8. Maratonul unității: Atitudini greșite – indiferența și lipsa de interes
9. Maratonul unității: Un timp de părtășie defectuos cu ceilalți
10. Maratonul unității: Lista „To do” – Legea Împărătească
11. Maratonul unității: Temă pentru acasă
12. Maratonul unității: Concluzii și ce nu s-a spus încă

Articol scris de Anddij
„[...] pentru ca ei să fie una, cum sîntem și noi.” (Domnul Isus Hristos)

Fotografii: The World’s Children – The Frame | Universal Children’s Day – All Eyes

Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”

Isus i-a răspuns: “Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” (Matei 22:36-37)

M-am gîndit de mult la aceste cuvinte ale Domnului Isus, care reprezintă cea mai mare poruncă dată vreodată. Am luat versetul și l-am împărțit pe bucățele, gîndindu-mă la ce înseamnă fiecare.

Ce înseamnă „să iubești”?

Cine este „Domnul tău”? Domnul fiecăruia? Există și alți dumnezei? Poate Internetul, poate televizorul? Poate copiii tăi?

Ce înseamnă „cu toată inima”?

Ce înseamnă „cu tot sufletul”?

Ce înseamnă „cu tot cugetul”?

Așa-i că merge un serial cu fiecare bucățică din verset? Eu zic că da. Aș scrie ceva despre fiecare bucățică de verset, însă nu știu dacă voi putea. Despre iubire s-a scris atît de mult, despre Dumnezeu la fel, iar despre ultima parte, de asemenea. Te provoc să te gîndești la această poruncă, și să faci acest lucru nu pentru că ți-am zis eu ci pentru că sînt cuvintele Domnului Isus, ale lui Dumnezeu și pentru că mai mare ca aceasta nu s-a dat poruncă în lume. De ea atîrnă veșnicia noastră pe care am început-o deja aici pe pămînt.

Nu mă simt atît de în stare să scriu și nici vrednic, însă îți pot da de gîndit măcar puțin.

Cum aplicăm această poruncă și cum o împlinim este ceea ce contează cu adevărat…

Articol scris de Anddij
Aștept răspunsuri la acele „Ce înseamnă?”

Pentru ca o minune să aibă loc este nevoie de două lucruri: de o situație imposibilă și de o credință fără hotare.

Citește și toate meditațiile mele

Aș dori să-mi spuneți cîți cunoașteți această cîntare. Am observat că nu se prea cîntă și nu e prea cunoscută (din cîte știu eu).

Cu răni și spini pe frunte | Descarcă ↓

Și versurile

Orice fotograf ar trebui să aibă în portofoliul său aceste feline superbe: (bineînțeles, eu mă laud acum, dar asta e!)

Imaginează-ți de cîtă perseverență și răbdare ai nevoie pentru a așeza 4 milioane de piese domino*

Urma să scriu despre perseverență, după ce am scris despre voință. Pentru ca să înțeleg și eu și tu mai bine ce înseamnă să fii perseverent, o să mă duc la DEX:

PERSEVERÉNȚĂ s. 1. v. stăruință. 2. răbdare, stăruință, tenacitate. (Dovedește multă ~ în acțiunile sale.) 3. asiduitate, insistență, râvnă, sforțare, silință, sârguință, stăruință, strădanie, străduință, zel, (pop.) osârdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. v. tenacitate.

A fi perseverent înseamnă a stărui, înseamnă acel „commitment” din engleză, înseamnă a sta locului chiar dacă valurile mătură faleza, înseamnă a nu te clinti din încredințarea ta și din angajamentul pe care ți l-ai luat.

Recunosc că îmi este greu să scriu despre perseverență mai ales că aceasta îmi lipsește și încerc să o învăț. Pentru a face aceasta mi-am luat un angajament prin care doresc să scriu o carte în 31 de zile. Pînă astăzi am scris 7000 de cuvinte (scrise în 8 zile, nu consecutive). În acest ritm nu ajung la 32 000 de cuvinte, așa că trebuie să măresc ritmul. Mi-e greu, apare descurajarea, sentimentul că m-am angajat în ceva ce nu pot termina, acea senzația că am mușcat mai mult decît pot mesteca.

Ce-i de făcut? O să rămîn perseverent.

Cum o să rămîn perseverent?

Orice ar fi, nu voi da înapoi. Perseverență este o virtute a fiilor lui Dumnezeu.

Acest gînd mă însoțește în acest maraton al scrisului. M-am săturat să fac treburile pe jumătate.

„El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.” (Psalmul 1:3)

Mă uit la lucrarea incredibil de grea a Domnului Isus. El a reușit, eu de ce nu aș face-o?

„S-a isprăvit!” (Ioan 19:30) - Cuvintele rostite de Domnul Isus pe care eu le interpretez ca niște cuvinte glorioase și pline de victorie. Aș dori să pot spune și eu asta nu cînd voi termina cartea ci cînd voi fi aproape de plecarea la El.

Sînt un om de cuvînt. Mi-am luat un angajament, nu pot da înapoi. O altă virtute a fiilor lui Dumnezeu

„El nu-şi ia vorba înapoi, dacă face un jurământ în paguba lui.” (Psalmul 15:4)

Frank Jenner of George Street

Este povestea adevărată a unui bătrînel din Australia care timp de 28 de ani a abordat zilnic cîte 10 persoane (acesta fusese promisiunea lui față de Dumnezeu care l-a mîntuit) cu următoarele cuvinte: „Scuzați-mă, domnule, pot să vă adresez o întrebare? Sper să nu fă jignească, dar dacă ar fi să muriți astăzi, unde vă veți petrece veșnicia? Biblia spune că o veți petrece fie în Cer fie în Iad. Vă veți gîndi la asta, vă rog? Mulțumesc. Dumnezeu să vă binecuvînteze!” Interesant e că un pastor din Burnemouth, Anglia a auzit aceste aceleași mărturii personale atît la cei din biserica lui cît și la alții. Toți spuneau de un om care a venit și le-a adresat întrebarea de mai sus. Bătrînelul a fost atins de boala Parkinson și a murit într-o seară de Duminică (așa cum Îl rugase pe Domnul să-l ia Acasă).

Poți descărca aici toată povestioara și de asemenea, poți viziona aici un video cu mărturia pastorului.

Mai am nevoie de alte motive ca să fiu perseverent?

*sursa imaginii

Articol scris de Anddij
Dacă ți-a folosit articolul, te rog dă-l și altora!

Ioan 14:12 „Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl.”

Te-ai gîndit vreodată să faci acele lucrări mai mare ca ale Domnul Isus? Nu? De ce?! Pentru că nu știi care sînt acelea? Crezi că nu poți? Crezi că aceste lucrări sînt doar pentru cei maturi și crescuți în credință? Află că te înșeli. De fapt, aproape oricine poate face lucrări mai mari ca a Domnului Isus –  sau cel puțin eu știu de una care este mai mare.

Iată ce spunea fratele Richard Wurmbrand:

„Cum se poate? Cine poate să facă lucrări mai mare ca ale lui Isus? Există o lucrare pe care noi o putem face, o lucrare mai mare decît a lui Isus. Isus e Dumnezeu, El e Stăpînul lumii. El poate ierta și vrea să ierte pe fiecare, dar cu o condiție: să se pocăiască. I se oferă toate posibilitățile de pocăință și dacă măcar un cuvînt spune, „Doamne, iartă-mă!”, cum a spus tîlharul pe cruce, n-a spus mare lucru, a spus un cuvînt, nu? și dacă nu poți să spui un cuvînt, Maria Magdalena nici măcar un cuvînt de spus dar au fost lacrimi de căință, s-a petrecut ceva în sufletul ei și atunci imediat a fost iertată, cum și fiecare din voi, care mă ascultați, orișice ați fi făcut, puteți fi iertați, pentru lacrimile de căință, pentru un cuvînt pe care-l spui, chair dacă nu-l spui cu glas tare, în inima ta, „îmi pare rău de ce am făcut și Te rog iartă-mă”, poți să fii iertat.

Noi putem face ceva mai mare decît Isus. El Rege fiind, El nu poate să ierte pe cei care nu se pocăiesc. Păi dacă într-o țară fiecare guvern ar spune fiecărui hoț, fiecărui ucigaș: cine ai fost? Ai omorît 5 oameni? Nu-i nimic, ești iertat. Tu ai spart 5-6 case? Nu-i nimic, ești iertat. Păi asta n-ar mai fi țară! S-ar destrăma țara aceea.[...] Isus, care este peste toate guvernele poate ierta numai dacă cineva se întoarce, dar noi, credincioșii, noi nu sîntem regi, noi putem ierta pe orișicine, orișice ar face înainte de a se pocăi! Mă bate cineva? Eu din partea mea l-am iertat! Mă schingiuiește cineva? Eu din partea mea l-am iertat! [...] noi putem face lucrări mai mari ca ale lui Isus.”

Bănuiesc că nu te-ai gîndit niciodată la acest aspect. Putem ierta fără să punem condiții, adică necondiționat. Acest lucru noi îl putem face, în schimb El nu poate, pentru că este sfînt și este drept.

Resentimentele ucid. Cine a citit „Great Expectations” (Marile speranțe) de Charles Dickens își aduce aminte poate de Miss Havisham care a fost trădată de logodnicul ei care a părăsit-o chiar în ziua nunții și care a oprit toate ceasurile din casă  la 9 fără 20 (cred) și a refuzat să mai dezbrace rochia de mireasă, care se îngălbenise între timp. Era ucisă în interior pentru că nu putea să-l ierte pe cel ce trebuia să-i fie soț, cel care doar a profitat de averea ei.

Iertarea nu doar că oferă eliberare celui ce i se iartă, dar oferă eliberare și celui care iartă. Ambii împart aceeași măsură de restaurare a sufletului.

Poate că ai oameni care ți-au greșit și încă nu i-ai iertat. Poate că ai fost abuzat/ă, poate că cineva a profitat de tine într-un mod perfid, poate că ai fost trădat… trebuie să ierți, altfel nu vei putea fi eliberat.

Cîteva articole bune despre iertare le-a scris Doru. Recomand să le citești: 1, 2 Domnul Isus ți-a iertat totul, și nu o singură dată ci de atîtea ori! Mie mi-a iertat incredibil de mult. Nu mai țin minte de cîte ori… de nu aș ierta și eu la rîndu-mi? De ce nu ai ierta și tu la rîndu-ți?

“Trăim un sentiment eliberator cînd devenim conștienți că nu trebuie să fim victime ale trecutului nostru și că putem învăța căi de a-i răspunde. Dar dincolo de această recunoaștere mai există un pas… Este pasul iertării. Iertarea este exersarea dragostei de către oamenii care iubesc cu zgîrcenie. Ea ne eliberează fără a ne cere nimic în schimb.”
-Henri J.M.Nouwen-

Articol scris de Anddij
Dacă ți-a folosit articolul, te rog dă-l și altora! Toți trebuie să afle că pot face acest lucru minunat: să ierte…

Newsletterul de vineri seara nu a aparut din cauza ca nu am avut acces la Internet, insa sper sa-l pot trimite Duminica seara atunci cind voi reintra in posesia laptopului meu unde imi sint toate materialele necesare, daca voi ajunge cu bine pina atunci. E o ocazie in plus pentru cei ce nu s-au inscris inca s-o faca ca sa prinda nr. 2. De asemenea, cei ce doresc si nr. 1 sint rugati sa-mi comunice printr-un comentariu la acest articol.

Anddij

update: sent!

Bine, astăzi o întrebare pentru băieții și fetițele istețe care au trecut pe aici pe blog, care doresc să-și scoată neuronii la dezmorțit, dacă tot a nins afară. Întrebare din Biblie:

Cine a avut ocazia să facă un bine și nu l-a făcut, și bine că nu l-a făcut?

Aveți nevoie de indicii? Știam eu…

All Eyes

sursa
Mai că mi-ar plăcea și mie tricourile astea dacă aș avea gemeni, vouă nu?