la anddij

Experiența m-a învățat că e musai să-mi fac niște rînduieli pe blog, dar mai ales, în afara lui. E o pagină pe care sper să o citesc des. Limitele sînt adevărate binecuvîntări. Omul trăiește limitat, cuprins de limite. În Eden, Adam și Eva au avut limită o grădină, în cer vom viețui în niște limite trasate de zidurile cetății cubice, care este Ierusalimul ceresc. Și acest blog are limitele lui, deoarece omul care-l scrie este unul limitat. Îngăduiți-mi limitele pe care le pun aici cît și cele pe care deja le am din propria-mi umanitate.

1. Acesta este un blog personal și, în mare parte, atît cît mă lasă bunul simț și regulile societății, am drepturi deplină să fac ce doresc, păstrînd pînă în oase frica de Dumnezeu.

2. Mă angajez să păstrez un blog proaspăt, aerisit și fără nici un fel de amestec de apă dulce cu apă amară, fără compromisuri și fără să ezit să tai neavizat acele comentarii care nu se supun următoarelor reguli:

• comentariile vor fi păstra o atitudine care să ajute, și nu să demoleze persoana căreia îi este adresat, într-un spirit constructiv pentru caracterul celorlalți
• cel ce comentează să țină cont că este citit de mulți alții, și să ia seama că răspunde în dreptul lui, nu înaintea mea, ci înaintea lui Dumnezeu de fiecare cuvînt ce îi iese pe gură
• comentatorul nu va folosi în nici un caz cuvinte urîte, murdare, ori vreun fel de ironie (în cazul în care nu știe să facă ironii) la adresa oricărui comentator
• pe cît posibil, prefer comentarii la subiectul articolului, care să aduc în vedere idei valoroase și care să poată zidi și mai mult pe cel ce se întîmplă să-și arunce ochii pe aici; apreciez completările pertinente și vorbele drese cu sare; deoarece, cum spuneam mai sus, sînt limitat, aștept ca acolo unde ating eu limita, să continui tu
• Important! Cel ce comentează nu va prescurta Numele lui Dumnezeu, prin nici un fel de formă și formațiune și tot timpul va scrie cu majusculă. Este Numele care este mai presus de orice nume, singurul Nume care contează cu adevărat în tot acest unives. Fac alergie cînd văd cu cîtă lipsă de resprect și nepăsarea tratează unii oameni Numele lui Dumnezeu, care este prea sfînt ca să-mi stea mie pe buze și să nu mor

3. Acest blog este pus în domeniul public, și se poate prelua și distribui orice de pe el, cu sau fără precizarea autorului. Pentru detalii citește de ce mi-am făcut uncopyright.

Rînduieli personale:

1. Nu scrie decît atunci cînd știi sigur că ai ceva de spus și altora
2. Nu scrie decît atunci cînd nu mai ai altceva de făcut mai important. Nu face din blogul tău o prioritate
3. Nu scrie cînd ești supărat, trist și cînd îți lipsește zîmbetul de pe buze
4. Nu scrie decît atunci cînd vei da din prea-plinul inimii tale
5. Nu te uita la gurile rele. Pomul se cunoaște după roadă, iar omul după faptă. Îi vei cunoaște după roade
6. Ce ai de făcut, fă! Diavolul va face orice ca să te dărîme și să te oprească. Cînd nu mai poți, uită-te la valurile de îndurare ce curg din crucea Lui și întoarce-te înapoi în luptă. Ai fost creat să învingi
7. Prietenii adevărați te vor găsi și după ani de absență
8. Scrie doar despre ce iubești, ce îți place să faci și ce te pasionează. O idee bună ar fi să scrii despre Dumnezeu și fotografie („Fotografia ar trebui să ne aducă aminte cel mai mult despre moarte: cum te surprinde, așa vei rămîne pentru eternitate” – Andrei Jităreanu)
9. Aminteaște-ți tot timpul că ce pleacă de la minte, tot la minte ajunge, dar ce pleacă din inimă, va ajunge la o altă inimă, mai devreme sau (mult) mai tîrziu
10.Amintește-ți că peste tot e vorba despre Dumnezeu și nicăieri despre tine (nr. 10 la evrei înseamnă „eu”, „mie” – am pus rînduiala la nr. 10 ca să-ți amintești mai ușor)
11.Ești om – nu te purta ca și cum n-ai fi unul – scrie pentru acei oameni numiți prieteni
12.Amintește-ți ceea ce a promis Domnul: „Căci voi onora pe cel ce mă onorează” (1 Samuel 2:30)

Mulțumesc pentru că îmi veți îngădui limitele puse de mine și cele puse de faptul că sînt doar un om… dar unul tare iubit de Dumnezeul în fața căruia mă închin cu frică și dragoste, dar îmi ridic fața spre a-mi atinge ambiția mea, care este tot El.

Andrei