Un monument al dragostei și sacrificiului

Vreau să scriu despre un monument al dragostei și sacrificiului.

Încă de când am cunoscut-o m-a iubit fără motive. Dacă existau motive, atunci când acestea dispăreau, trebuia să dispară și dragostea ei. Așa că a ales să iubească fără motive. Cu dragoste a ales să se rupă de orice și să mă urmeze, oriunde aș fi dus-o, fără șovăire sau cârtire. De cele mai multe ori, ca orice om, se întreba ce-o să fie, apoi își răspundea singură: o să fie bine cu el. Trebuie să-i mulțumesc pentru această încredere nețărmuită dar și să-i transmit că acest lucru mă responsabilizează enorm.

Pășind împreună prin necunoscut, am aflat în fiecare zi ce trecea încă puțin din ce înseamnă să iubești și să fii iubit. Împreună am încercat și încă încercăm să învățăm acest lucru de Cel care a iubit cel mai mult. Și-am început să călătorim spre Infinit…

Atunci când au intrat și copiii în viața noastră, ea a fost cea care necurmat a vegheat nu doar la căpătâiul piciorușelor înfierbântate de febră, dar și la căpătăiul meu, la ce-o să port a doua zi la lucru, pregătind istovită fiecare detaliu al casei. Când ajung acasă, știu că ea a fost acolo toată ziua, alergând de ici ‘colo ca să pună toate lucrurile la locul lor… și mâncarea caldă pe masă. Rușinat, o întreb: când ai avut timp să faci toate astea cu doi copii mici lângă tine (niște veritabile blendere cu capacul deschis mai tot timpul, cu boxe USB de mare putere atașate) ? Totul era făcut pentru că iubea.

Nu a contat niciodată că o durea capul, ochii, spatele sau picioarele. Niciodată nu s-a plâns ca să fie compătimită, tot timpul a înfruntat ziua cu bravura unei leoaice ce își apără neostoit puiuții.

Când ieșim la cumpărături, plecăm să-și ia ceva de încălțat și se întoarce cu două perechi de săndăluțe care seamănă mai degrabă cu încălțări magice de elfi sau zâne bune. Da, și din rochia ce trebuia să și-o cumpere a rupt bucățele-bucățele și și-a îmbrăcat copiii. Că da, lasă, „… eu mai am bluza aia, văd eu!”

Da, ea este un monument al dragostei și sacrificiului despre care mi-e rușine că am scris atât de stângaci. Cuvintele n-o să poată niciodată cuprinde ceea ce poartă în suflet și în inimă SOȚIA mea. Pentru că da, rodul muncii ei trebuie răsplătit și faptele ei trebuie lăudate la porțile cetății (Proverbe 31:31).

Un simplu Mulțumesc! și Te iubesc! par așa puțin…

DSC_0415

 

DSC_0370

Caută-mă, Doamne!

Există momente în viață când încerci să dai de Dumnezeu (chiar dacă ai pășit alături de El mulți ani) și Acesta pare să nu fie nicăieri de găsit. Știi că este acolo, știi că te vede și, ascuns, stă nemișcat și tu nu înțelegi de ce. Atunci te ridici și începi să-L cauți din nou, pentru că, nu-i așa, Scriptura spune că cine-L va căuta din toată inima, Îl va găsi. Și totuși acest lucru pare să nu ți se aplice ție. Îl cauți și nu-L găsești, te zbați și parcă lucrurile nu mai sunt ca odinioară.

Și totuși…

Aceasta este o zbatere îmbucurătoare. Arată că ai o conștiință ce nu-ți dă pace care dorește mai mult din Dumnezeu, din ceea ce reprezintă El, din TOT.

Și totuși…

Nu-L găsești. Îți vine să abandonezi și chiar o faci. Atunci descoperi că mai sunt oameni care au simțit și trecut prin ce ai trecut tu. Psalmul 119, ultimul verset:

„Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.”

Caută, Doamne, Tu pe robul Tău! Robul Tău a obosit și nu mai poate, robul Tău nu a putut niciodată! El doar se abandonează în mâinile tale, își dă drumul în prăpastie știind că Tu îl vei prinde, căci el nu a uitat ceea ce Tu ai promis!

Caută-mă Doamne, că eu am obosit!

De ce nu o să pun nume din Biblie copilului meu

Disclaimer: Îmi plac numele din Biblie. Mă numesc Andrei, deci ar fi culmea să nu fiu de acord cu a pune nume din Biblie copiilor.

Bun.

De ce nu o să pun nume din Biblie copilului meu? Pentru că:

1. Numele nu îl face pe om. Îmi aduc aminte de un episod dintr-o animație cu Motanul încălțat în care acesta pune nume la 3 ucenici. Unul dintre ei, neîndemânatic și fără nici un talent deosebit, primește un nume pompos de conte. Motanul încălțat spune: „… because in times like these, a good name is all you need.” Un nume, din Biblie sau nu, nu garantează absolut nimic. Copilul nu va fi mai credincios, mai plăcut Domnului, mai ascultător sau mai de succes. Nu își va face prieteni mai ușor, nu va recita mai frumos poezii și nici nu va învăța mai repede să meargă. Nu va fi sclipitor pentru că poartă un nume deosebit, ci va fi sclipitor mai degrabă dacă primește o educație aleasă, după Scriptură, într-un cămin plin de dragoste.

2. Numele ebraice nu au nicio relevanță pentru contextul actual. Se știe foarte bine că numele ebraice poartă semnificații speciale și erau / sunt acordate în funcție de anumite circumstanțe, bine gândite. Relevanța lor pentru cultura românească se duce spre zero.

3. Există și alte nume frumoase și deosebite. Dap, vești bune. Chiar există. Și oamenii chiar își numesc așa copiii. Și acei copii sunt deosebiți, așa cum se și numesc.

Desigur, a da nume unui om are o încărcătură deosebită. Cred că numele nu trebuie ales la întâmplare, dar nu cred că trebuie să ducem acest lucru spre extreme… pocăiești.

„…Because in times like these, a name is not all you need!”

Psalm

Although I am really scared,
I shall not want.

//

I am getting very thirsty,
But He leads me besides still waters.

//

He restores my soul,
When it falls to pieces.

//

The world is mean,
But I will fear no evil.

//

I feel poor but
My cup runneth over.

//

Surely goodness and mercy shall follow me all the days of my life: and I will dwell in the house of the Lord for ever.

Când îți întorci privirea spre El

Cînd îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie… (Psalmul 34:5)

De multe ori ne trezim cu fața îndreptată spre orice, doar spre Dumnezeu nu. Uneori, chiar ne trezim dimineața, la propriu, cu fața (sau mintea) la tot felul de alte lucruri în afară de Dumnezeu. Deși El ar trebui să fie locul înspre care se îndreaptă mereu privirea noastră, constatăm cu regret că nu este așa tot timpul.

Am observat ceva: de fiecare dată când te concentrezi spre un alt lucru decât Dumnezeu, sfârșești nefericit – în schimb, atunci când îți întorci privirea cu adevărat spre Dumnezeu, găsești fericire și te luminezi de fericire. Și nu doar atât!

Când îți întorci fața spre El:

– regăsești scopul pentru care trăiești
– ești recunoscător pentru că ai păcatele spălate prin sângele Mielului
– fața și inima ți se luminează de bucurie și se umplu de pace
– nu mai vezi necazul ci Îl vezi pe Dumnezeu cum îți stă alături
– ești umplut de putere
– îți dai seama că este singurul care contează cu adevărat
– nu mai poți sta în picioare și te prăbușești înaintea Lui
– te ridici un om nou
– găsești cea mai de preț comoară a Universului
– ziua de mâine nu te mai preocupă

Ziua de azi, hotarul îngrijorării mele

sun-rising

Fiecare dimineață este un nou început al vieții noastre. Fiecare zi este un întreg. Ziua de azi reprezintă hotarul preocupărilor și îngrijorărilor noastre (Matei 6:34, Iacov 4:14). Ziua de azi este suficient de lungă ca să-L găsești sau să-L pierzi pe Dumnezeu, să îți păstrezi credința sau să cazi în deznădejde. (Dietrich Bonhoeffer, Meditating on the Word).

De prea multe ori nu am înțeles că ziua de astăzi este, de fapt, tot ceea ce am de la Dumnezeu. Ziua de ieri s-a dus iar ziua de mâine nu-mi aparține. Tot ce trebuie să fac eu este să trăiesc în prezent, nu cu regret în trecut sau cu îngrijorare în viitor.

Ziua de astăzi este limita îngrijorării mele. Până aici trebuie să mă îngrijorez, nu mai departe de atât. Este absurd să îți faci griji pentru ceva ce încă nu există: ziua, luna, anul care vine. Acolo doar Dumnezeu este prezent – iar prezența Lui nu este nimic altceva decât semn de binecuvântare și de… pace.

Ce bine ar fi dacă aș reuși în fiecare zi să-mi aduc aminte de acest adevăr și să folosesc la maxim acest dar de la Domnul: ziua de AZI.

Inundat? Dumnezeu te face să mergi pe apă

Cel mai liniștitor lucru este să știi dar și să crezi că Dumnezeu este în controlul TUTUROR lucrurilor. El controlează locul tău de muncă, sănătatea ta, banii tăi, miracolele din viața ta, lucrurile pe care le folosești, absolut totul.

Atunci când știi că Dumnezeu controlează fiecare milimetru al vieții tale, stai liniștit. Știi că deși bate vântul, Dumnezeu este cel care îi spune cât de tare s-o facă. Știi că deși ești inundat, Dumnezeu este cel care te poate face să mergi pe apă.