Primul gînd – înnoirea minții

Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvîrșită. (Romani 12:2)

Acest blog s-a numit din decembrie 2007, când am așternut primul articol al meu în marea lume a Internetului, Primul gînd. Dorința mea a fost ca zilnic, în orice aspect al vieții mele, Dumnezeu să ocupe primul loc – iar ca acest lucru să se întâmple El trebuie ca să-mi ocupe mintea în primul rând, apoi inima și voința mea.

Am pornit de la început cu ideea de a-L pune pe El pe primul loc în fiecare dimineață. Înainte de orice altceva, El să fie primul. Să fie centrul gândirii mele. Să fie Primul meu gând.

Versetul din Romani 12:2 vorbește despre o înnoire a minții. Înnoirea minții (gr. metanoia) este un prim pas al pocăinței, când mintea ta este transformată de Dumnezeu, atunci când felul tău de a gândi se supune felului lui Dumnezeu de a gândi, când ce ai crezut tu bun până acum este trecut prin filtrul Creatorului.

O minte nouă înseamnă o gândire nouă. O minte nouă înseamnă priorități noi. O minte nouă înseamnă a trăi pentru ceva mai mare decât propria persoană. O minte nouă înseamnă sentimente și acțiuni îndreptate spre a-L mări pe Dumnezeu.

El să fie primul în gând, inimă și voință – o stare de normalitate pentru orice om ce dorește să-L urmeze.

În mintea și inima mea, El să fie primul.

În primul rând, în Primul gînd.

Despre iubirea de sine

Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi, și să Mă urmeze. (Luca 9:23)

Trecând peste orice introducere, doresc să mă opresc asupra expresiei „să se lepede de sine” pe care Domnul Isus o folosește pentru a descrie prima condiție prin care un om poate să Îl urmeze, adică să-i fie ucenic.

Citește în continuare „Despre iubirea de sine”

De unde îmi va veni ajutorul?

Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul. (Psalmul 121)

Cât de ușor este să crezi că Dumnezeu este în stare să aducă izbăvire dar să nu crezi că vrea s-o facă… Am citit propoziția de câteva ori și da, are sens.

Citește în continuare „De unde îmi va veni ajutorul?”

Și lumea i-a urât…

„…și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.” (Ioan 17)

A fi ucenicul ce Îl urmează pe Hristos înseamnă a te desprinde de lumea aceasta cu tot ce înseamnă ea, la fel cum a făcut-o El. Orice altceva rămâne doar o dorință frumoasă și atât. Ah, și mai apoi înseamnă să-L radiezi pe Hristos în jurul tău.

Astăzi a intrat mântuirea în casa ta

Oameni mulți, agitație mare și căldură insuportabilă. Toată lumea dorea să-L vadă pe Isus. Însă din motivele greșite. Nu pentru mântuirea ce o aducea ci pentru… mâncare și vindecare în trup.

Printre gloata oarbă și flămândă, un om mic de statură căuta să-L vadă pe Isus… cu inima. A dat orice impediment deoparte și a reușit să-L găsească pe El – El, Mântuirea.

„Zacheeee, dă-te jos! Hai! Azi a intrat mântuirea în casa ta!”

Citește în continuare „Astăzi a intrat mântuirea în casa ta”

Cetățean al Cerului

Nu mă întrebați cum. Pur și simplu stau așa, fără probleme. Ce, turnul din Pisa cum stă? :)

Am observat că de mititel pune obiectele în echilibru. Are o răbdare de fier și încearcă de multe ori până reușește. Cu accent pe „reușește”. Adesea îi iese de ne minunăm și noi cum de-a izbutit.

Arhitect, ar zice unii? Nu neapărat. Poate fi și tractorist, doar să fie primul și să aibă utilaje! Glumesc, evident :)

Cetățean al Cerului? Musai. Abia asta-i musai. Doamne, ai milă!