… am fost eu! Şi-o să vezi de ce.
Da, nu prea poţi să trăieşti (poţi exista doar) fără prieteni, de aceea m-a întors din nou la tastatură. Da, m-a resuscitat… din nou! Şi ia ghici: primesc o altă maximă (deja e tradiţie, dacă se poate numi aşa după doar 3 articole în care am folosit maxime). E simplă şi profundă, pentru cel care vrea să o înţeleagă: „Evanghelia înseamnă pur şi simplu, că un cerşetor îi spune altui cerşetor unde să găsească pâine.”
Abia acum mi-am dat seama şi eu că tu, împreună cu mine, suntem nimic mai mult decât nişte cerşetori. Singura diferenţă ce poate exista între noi doi în timpul vieţii de pe pământ, este că eu pot fi un cerşetor sătul şi tu unul flămând, şi vice versa.
Regula e simplă, şi e dată de Dumnezeu: cu toţii avem aceeaşi valoare nepreţuită, cu TOŢII! Cum aşa? Parcă eram un cerşetor, te poţi întreba (asta dacă ai vrut să intri şi să empatizezi puţin cu articolul meu), de unde atâta valoare? De fapt, valoare cerşetorului stă în două lucruri: în ceea ce este, şi în lecţia pe care ne-o dă. Acum gândeşte-te puţin:
1. Un cerşetor este un OM. Evanghelia spune în destul de multe locuri că suntem preţuiţi, cu o valoare imensă pentru El, suntem doriţi, vruţi, curtaţi de El, îndrăznesc să zic! Să mai zic de Isaia? „De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta.” „eşti al Meu.” Isaia 43.
2. Un cerşetor te mai învaţă un lucru. Stăteam şi mă gândeam înainte să scriu articolul: de ce oare să mă compar cu un cerşetor, ce învăţ eu aici, de fapt? Uite ce e: Cu toţii suntem cerşetori, dar cu o valoare inestimabilă. Lui Dumnezeu îi place să ne împingă la limită, nu? Pune valoarea şi mizeria în acelaşi loc! Imaginează-ţi că te-ai născut cu o moştenire de cam… 3 milioane de euro. Sau, nu, 30 milioane. Sau, de fapt, nu! 30 de miliarde!! Apoi imaginează-ţi că te-ai născut într-o familie care nu îşi permite prea multe, dar trăieşte decent… de fapt, nu, într-o familie care abia dacă te poate hrăni… sau, nu! Te-ai născut, dar acum nu ai familie, nu ai nimic! Acum gândeşte-te că în oricare situaţie ai fi, eşti tot un cerşetor, şi oricât de multe ai avea, sau oricât de „nimic” ai avea, tot cerşetor rămâi, pentru ca lucrurile astea nu pot adăuga sau lua nimic de la valoarea ta pusă de însuşi Dumnezeul noastru în tine!
De fapt, cel născut cu 30 de miliarde de euro moştenire şi cel născut cu practic nimic, există undeva în lumea aceasta. Totuşi cred că acest lucru s-a întamplat pentru ca Dumnezeu să ne arate cât de lipsite de valoare sunt aceste posesiuni materiale, şi ce importanţă uriaşă avem noi, ca cerşetori! Valoarea e atât de mare, încât nimic nu se modifică dacă adaugi acele multe zerouri din coada milioanelor, sau daca scazi… nimic!
Însă, cum am mai zis, o diferenţă există totuşi. Există cerşetori flămânzi şi cerşetori sătuli (sau sătui, care e bun la română? :) ). Cel sătul ştie unde să găsească pâine. La El, la Dumnezeu. Evanghelia ne spune doar că numai acolo găsim pâine, aşa că aviz tuturor cerşetorilor din lume (dacă o să citescă toţi articolul, o sa am mai mult de 6 miliarde de vizitatori), NU UITAŢI NICIODATĂ UNDE SE GĂSEŞTE PÂINE! Deja ştii, nu? Isus a spus: „Eu sunt pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată;” Ioan 6:35.
El aşteaptă ca să fii ultimul cerşetor flămând, ultimul căreia i-a mai fost vre-odată foame!
Da, sunt un cerşetor. Şi ce? Măcar sunt un cerşetor sătul!
Primul gând 
Sunt o cersetoare fericita..cu buzunarele goale,fara 30 miliarde de euro in cont..doar cu o farama din Painea Vietii…si imi ajunge pentru o vesnicie..Ce Tata plin de dragoste am! :)
frumos articol,bro..la mai multe :)
Ca tot vorbeam la ora de filosofie de egalitatea dintre oiemni impusa de comunisti da era vorba despre o egalitate lipsita de fond avand in vedere ca se rezuma la nivel material fara a puta pasi macar putin catre alte granite mai inalte cum ar fi cele spirituale. Aceasta idee a egalitatii a fost mereu prezenta in contiinta colectiv prin religie, prin ceea ce suntem in fata lui Dumenezu, cum ziceai si u o ana de cersetori, cersim mereu acea binecuvantare atat de dorita, insa cei „satuli” stiu cum sa o procure si ma ales de unde pe cand ceilalti sunt intr-o perpetua cautare, intr-o prapastie fara fund, caci daca nu isi vor intoarce catusi de putin fata in sus nu vor afla nicodata raspunsul , vor continua sa guste cat mai aprig din neant…forma fara fond de altfel…si chiar imi palce statutul de cersetor la un moment dat, dar nu cel la nivel uman, ordinar, ci acela despre care vorbeai tu…
cred ca e bine ca ai adus in vietile noastre ideea de cersetori si e bine ca la un astfel de articol ne lovin si ne amintim pt ce traim si ce scopuri avem.In acelas timp cred ca si Dumnezeu e de acord cu afirmati ”suntem cersetori”pt ca in biblie scrie ”Daca nu suntem demni de incredere cand este vorba de bogatiile pamantesti,cine va va incredinta adevaratele bogatii cerestii?” si cred ca El a preferat sa fim cersetori ca sa stim sa apreciem adevaratele bogatii.
So,it’s a new time,a new day..redeschiderea blogului a fost asteptata de multi oameni;))
oricum,vroiam doar sa iti „astern” cateva randuri…”preluate”,dar cred ca se potrivesc de minune…
Ai curaj,bro…Sterge-ti ochii! Adesea caderea e un mijloc de a te ridica mai sus! Apoi,orice obstacol are in el si bucuria omului care-l va depasi…
E un nou inceput si de aceea trebuie sa faci lucrul pe care crezi ca nu poti sa-l faci..esueaza..incearca din nou..fa-l mai bine a doua oara…si tine minte, singurii oameni care nu cad sunt cei care nu urca pe cablul de la inaltime..Acesta este momentul tau..Ia-L pe Tata de mana si keep going,bro..be blessed..huggzzz>:D<