Te cheamă, pe tine!

De când tot cu ploilea astea prin toată ţara, mă gândesc tot mai mult la Dumnezeu. Literele, cuvintele, nici orice aş încerca să exprim ceea ce simt despre El, nu ar fi suficiente…. probabil pentru simplul motiv ca e de nedescris. Şi asta nu din cauza ploii care nu mai încetează, nici pentru faptul că m-ar fi melancolizat în vreun fel. Pur şi simplu Dumnezeu mi se descoperă prin absolut orice lucru. Într-unul dintre articolele precedente, vorbeam despre un soare, un apus. Acum vorbesc despre apă. Despre lacrimi.

Da, aproape că îmi dădeau lacrimile când mă uitam la jurnalele de ştiri şi tot apărea o replică a unei femei în vârstă care zicea: „E pedeapsa lui Dumnezeu. Oamenii nu mai cred în Dumnezeu…”

Buf!

Ce trist. Oamenii nu mai cred în Dumnezeu… într-adevăr. Când vedeam atâtea concerte rock, muzică şi desfrâu mai peste tot în ţara noastră, când văd atâtea fapte crude… smoala grea a păcatului, nu puteam decât să mă întreb: „Până unde mai ţine dragostea Ta, Doamne, până unde??” Stau şi-mi este frică de El, că într-o clipă poate să mă evaporeze şi pe mine de pe pământ, poate să trimită atâta lumea la judecata cea veşnică, poate să zică omului: „Până aici ţi-a fost. N-ai crezut în Mine, deşi Eu mi-am arătat toată dragostea ţie, omule.” Pentru unii va fi un moment de fericire nedescrisă, pentru că vor fi chemaţi la Dumnezeu, în Cerul veşnic, unde nu vor mai fi lacrimi, pentru că El le va şterge pe toate. Chiar şi ale mele.

Oamenii nu mai cred în Dumnezeu. M-a marcat profund acest lucru. Oare nu vezi că Dumnezeu te poate spulbera într-o clipă, poate să facă absolut orice, oricund, oricunde, oricum? Oare până când omul se va mai împotrivi Dumnezeului său şi va încerca să mai lupte împotriva-I? Renunţare, asta se cere. Credinţă.

Hai la El!

Publicat de

Andrei Jităreanu

Este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.

Un gând despre „Te cheamă, pe tine!”

  1. Ideea ca omul poate fi spulberat intr-o clipa e intarita si de asemanarea lui cu un nor..daca tot vorbim de ploaie…
    pe mine chestia asta m’o macinat zilele astea ploioase…chiar daca sunt ca un nor, purtat intr-o parte si alta de vant, chiar daca sunt vulnerabila, am vazut ca pot dezlantui o furtuna puternica peste cei din jur, sau dimpotriva,pot revarsa o ploaie de binecuvantari…si ma intreb ce fel de nor sunt eu..
    no,gandesc prea mult :D

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s