O durere sfântă

Se pare că suntem construiţi pentru durere. E parte din viaţa noastră. Pot zice chiar că ne aparţine. Da, e a noastră, a oamenilor. De ce a trebuit atâta durere?

Nu ştiu toate motivele pentru care durerea trebuie să fie prezentă în viaţa unui om, însă ştiu cu siguranţă că ea nu este nimic altceva decât o unealtă în mâna lui Dumnezeu. El foloseşte durerea cu pricepere. Tot ceea ce stă în mâna Lui trebuie să fie sfinţit. Durerea ce vine de la El sfântă. Ea nu a greşit cu nimic. Dimpotrivă, te ajută. O durere sfântă, doar pentru că vine de la El.

1 Petru 1 :6-9

6. În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări,

7. pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,

8. pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită,

9. pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.

Durerea aduce schimbare. Atunci când intri în „tabăra de instrucţie” a lui Dumnezeu, El are ca scop să scoată din tine un soldat adevărat. Un soldat care nu ştie să ţintească bine, poate fi un soldat în continuare, dar un soldat care nu ştie ce înseamnă durerea va arăta mai mult cu mică prinţesă îmbrăcată în uniformă militară, ţinând un AK-47, sau o carabină în mână.

Durerea nu ţine mult. Durerea ţine doar atât cât este nevoie. Nu poate să dureze (în cel mai rău caz) mai mult de o viaţă, nu? Dumnezeu nu cruţă nuiaua cu noi, ne dă durere, dar ne-o dă atât cât ne este necesar să învăţăm o nouă lecţie sau să ne corecteze privirile, să privească (din nou?!) spre El. Pentru că este sfânt.

Durerea este modalitatea prin care El ne testează credinţa. O credinţă neîncercată prin durere nu are valoare. Durerea dă valoare celui încercat. Durerea înnobilează. Dacă cumva credinţa ta nu rezistă durerii, semeni cu un vapor într-o baltă de ploaie. Nu te duci nicăieri pe marea vieţii.

Durerea are ca finalitate lauda, slava şi cinstea pe care cei care au biruit încercarea şi discomfortul durerii, adică cei mântuiţi, cei care au rezistat până la urmă, le vor dobândi la arătarea lui Hristos, aşa cum spune Petru.

Deci, durerea este necesară. Dumnezeu nu te va despărţi niciodată de ceva ce ţie îţi este necesar. Dumnezeu nu te va despărţi de durere, din simplul motiv că te iubeşte. Simplu. Limpede cum e cristalul.

_____________________________________________________________________________________________________________

(sS)