Eu şi Prietenii

2 Corinteni 11:28 – „Și, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile.”

->după toate necazurile şi piedicile din calea lui Pavel, pe el totuşi îl preocupau Bisericile (plantate de el, prietenii lui practic). Mă gândeam să înlocuiesc cuvântul „Bisericile” cu acel cuvant minunat, anume „prietenii”. M-am simţit oarecum umilit deorece recunosc că deşi o duc bine, chiar foarte bine, încă nu „mă apasă grija pentru toţi Prietenii”. În acelaşi timp am şi simţit în mine o dorinţă de a schimba acest lucru, şi tot în acelasi timp am şi primit o putere interioară de a fi mai „îngrijorat” pentru ei (voi), prietenii.

Ce tare! Pavel avea atâtea necazuri… şi totuşi era apăsat de grija pentru ceilalţi. Uite ce-l apăsa:

2 Corinteni 11:23 Sunt ei slujitori ai lui Hristos? – vorbesc ca un ieşit din minţi – eu sunt şi mai mult. În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte!

2 Corinteni 11:24 De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una;
2 Corinteni 11:25 de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării.
2 Corinteni 11:26 Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi.
2 Corinteni 11:27 În osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!

Apoi continuă şi spune „şi, PE LANGĂ lucrurile de afară […]” – deşi noi nu suferim cum a făcut-o Pavel, se pare că mai tot timpul suntem preocupaţi cel mai mult de lucrurile „de afară”, de exterior, şi uităm de cele de „pe lângă”, de interior, care cel mai adesea sunt şi cele mai importante, cele vitale.

Asta mi-a spus Tatăl meu astăzi, asta îţi zic si tie, cititorule drag.

Ascultă-L şi El îţi va vorbi!

Publicat de

Andrei Jităreanu

Este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.

Un gând despre „Eu şi Prietenii”

  1. Am spus odată ca prietenii sunt gura de aer pe care o primeşti atunci când simţi că praful lumii acesteia murdare vrea să te înăbuşe…
    Ciudat e că în necazuri, în lipsuri, în dezamăgiri, în bucurii chiar…uităm să respirăm :D

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s