Pe placul cui?! Pe placul Lui?

Gândul pentru astăzi este în Galateni 1:10 ”Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoința oamenilor, sau bunăvoința lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Hristos.”

Acestea sunt cuvintele lui Pavel Bisericilor Galatiei. Se vede nevoit ca să scrie aceste cuvinte deoarece se pare că Bisericile de acolo au început să se ia după alte Evanghelii decât cea propovăduită de Pavel, și au început să se poarte din ce în ce mai lumesc, după placul oamenilor.

Același lucru se întâmplă inevitabil și cu noi, oamenii din secolul XXI, din simplul motiv că firea pământească încă este în noi. Firea pământească încă caută să-și facă loc în gândurile și comportamentul nostru. Da, firea pământească nu este moartă deloc în tine. Poți fi ca și Pavel de tare în credință și sfințenie, dar te asigur că firea pământească există încă tine. Există, nu este moartă, dar este doar într-o stare ”adormită”, latentă, nu ea domnește în viața credinciosului. Dacă firea pământească ar dispărea la un moment dat, ar însemna că în noi ar rămâne doar acea fire cristică, construită de Dumnezeu în noi, prin urmare ne-ar fi cu neputință să mai păcătuim, lucru care nu se întâmplă.

Tot firea pământească caută să facă pe plac oamenilor din jur, obligându-te, sau șoptindu-ți să cauți să fii plăcut oamenilor, iar nu lui Dumnezeu. Pavel spune că faci lucrul acesta, nu mai ești robul lui Dumnezeu. E de înțeles că nu poți sluji în același timp la 2 stăpâni. Nu poți sluji firii pământești și lui Dumnezeu în acelși timp.

De aceea te îndemn să te gândești mai bine cui slujești tu mai exact acum? Încă îți place să ai un comportament de ”șmecher” când ești cu prietenii sau chiar la biserică, deoarece ”așa sunt băieții”? Faci sau asculți aceleași lucruri ca și vecinul tău care este nepocăit? Știu că ce zic nu e deloc frumos zis, sau cu talent, dimpotrivă, e un scris stângaci, și oricum nu îl vei prea băga în seamă, dar mai gândește-te!

Publicat de

Andrei Jităreanu

Este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.

Un gând despre „Pe placul cui?! Pe placul Lui?”

  1. Îmi place mult un verset din Filipeni…
    Şi ca să îl „adaptăm” la subiect, ar suna cam aşa…
    „Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri (care mă făceau să fiu pe placul oamenilor) le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos…”
    Dacă îi dai voie înăuntru şi îi predai controlul total asupra fiinţei, El schimbă tot :D
    Trecutul devine pierdere, viitorul devine oportunitate, iar prezentul devine trăire în Hristos, cu Hristos şi prin Hristos :)

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s