”Ținta poruncii…

…este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, și dintr-o credință neprefăcută.” 1 Timotei 1:5.

Un text care spune multe, nu? Asta dacă vrei cu adevărat să-l înțelegi și să aprofundezi asupra lui.

Ținta poruncii este dragostea! Se pare că până la urmă totul se rezuma la dragoste, nu la bani, frumusețe și statut, nu? Dar asta știi deja, dar nu prea aplici.

Eu înțeleg de aici că dragostea are ca rezultat, dar în același timp este determinată de următoarele:

–o inimă curată: recent am văzut un documentar care spunea că inima are abilitatea de a gândi. Da, are destui neuroni pentru a face asta. Știu că inima de aici nu se referă la inima care bate, dar analogia este izbitoare. De ce? Simplu. Cum altfel poți manifesta o dragoste ”din inimă”, fără să dorești lucrul acesta? Da, să dorești, deoarece dragostea nu este sentiment, ci atitudine. Ce vreau să spun este că ai nevoie de dorință pentru a avea dragoste, ai nevoie ”să gândești” cu inima… recenta descoperire nu ne-ar fi fost de o așa mirare dacă ne-am fi citit mai bine Bibliile (zic Biblii pentru că acum nu mai avem Biblie personală, ci avem una acasă, una în mașină și una în adunare), se pare…

–un cuget bun: n-am vrut să caut în mod expres în DEX sau alte surse despre cuget, dar din ceea ce știu, cugetul este ceva mai mult decât rațiune, gândire. Cred că acest cuget este de fapt centrul, nucleul primar al tuturor gândurilor și atitudinilor noastre. Este mai mult decât zicea R. Descartes: ”Cuget, deci exist.” Ține de ”a cugeta”, dar este mai mult de atât. Are și o parte pe care tu nu o poți controla prin nimic altceva decât prin dragoste. Cugetul poate fi afectat doar de o atitudine de dragoste… cred eu. Dacă vrei, se poate filosofa la infinit despre cuget, rațiune și gândire. Citește clasicii pentru asta.

–o credință neprefăcută: iar când vine vorba de credință, nu mai am îndoieli. E simplu: crezi, sau nu crezi! Nu există gri, de nicio nuanță! Până la urmă, și credița este un act voit. Alegi să crezi. Da, alegi să crezi! Eu am ales să cred în Mântuitor. Tu ai ales să crezi în Mântuitor. Alegem să credem. Am crezut pentru că asta am dorit să facem. Cum alegeri facem în fiecare secundă, și credința este o alegere care trebuie făcută în tocmai fiecare clipă a vieții. Cristal clear!

Și la urmă, lucrul de care tuturor ne place să ne agățăm în fiecare zi, cu motivații bune, sau mai puțin bune: Dumnezeu este dragoste! Cu alte cuvinte, nu poți ajunge să ai o inimă curată, un cuget bun și o credință neprefăcută fără ca Dumnezeu să-și fi lăsat amprenta în viața ta.

OK, gata, deja văd multe ”scăpări” în articol care pot fi atacate vehement de cei care nu prea sunt de acord cu Biblia sau cu Dumnezeu. N-o să răspund la ele, în caz că va trebui, decât în măsura în care El va dori să-mi dea înțelepciune.

O zi, cu dragoste!