Generaţia „e-Yes”

E de la e-mail.

I de la Internet.

Destul de familiare literele, nu? Suntem generaţia e, i, s (sms).

O generaţia care e cu totul deosebită faţă de ce a fost odată generaţia părinţilor şi bunicilor noştri. Logic, pe deoparte. Nici una nu seamănă cu cealaltă. Însă e trist că au intrat recent, în ultimii 7-10 ani lucruri care ne manipulează şi ne afectează subconştientul atît de mult, încît nici nu ne dăm seama, şi le luăm ca nişte lucruri de apucat, logice, fireşti.

Vrei sau nu să accepţi, eşti influenţat de absolut orice lucru din jur: fie că este o reclamă despre piatra la rinichi, despre Logan sau fie că citeşti acest articol, toate te influenţează.

Pentru că PC-ul ocupă un loc tot mai ridicat în viaţa noatră, de multe ori poate locul 1, sau… să nu fiu extremist, locul 2, este normal să fim influenţaţi de acesta. Ei bine, toate aceste influenţe se reflectă în viaţa noastră reală, care din nefericire, a devenit tot mai seacă, tocmai pentru că viaţa şi comunitatea virtuală îi ia locul, şi creează dependenţă.

Ştii probabil că PC-ul te întreabă, de multe ori: Are you sure you want to do this? Şi îţi apare o fereastră care în care trebuie să alegi: „Yes    Cancel” sau „Yes   No”. De foarte multe ori folosim butonul „Yes”, şi de aici, generaţia e a uitat ce înseamnă „No”. PC-ul e sclavul nostru, facem ce îi spunem. Nu tot aşa se întîmplă şi cu cei de lîngă noi.

Fetele sunt „accesate” de băieţi şi ei întreabă: Do you want to….? Băieţii aşteaptă un Yes, pentru că nu sunt obişnuiţi cu No, şi dacă primesc un No, nici o problemă, se duc la altă fereastră. Simplu. Numai că problema e că fetele din construcţia lor au nevoie de afecţiune, în mod special. Şi, da, ai ghicit, le este frică să dea click pe No, pentru că nici ele nu sunt învăţate şi nu li se pare prea normal răspunsul acesta. De cele mai multe ori sunt vulnerabile şi disponibile din disperare, din disperarea de afecţiune adevărată. Chiar societatea care după cum ziceam, influenţează, le determină să se dezvăluie şi să se arate mai mult disponibile. Aşa am fost învăţaţi. Aşa am învăţat, iar băieţii profită din plin. Nu toţi, şi nu toate.

Dragostea, relaţia această specială dintre băieţi şi fete nu mai este ceva care să fie construit în timp, durabil, ci este făcut ceva instant: Yes   No. Nu mai este aşa cum ne este descrisă în Cartea Cîntărilor, ca un joc, un de-a v-aţi ascunselea, unde cei doi se caută unul pe celălalt, se aşteaptă şi se ascund unul faţă de celălat, unde dau dovadă de maturitate şi sinceritate. Un joc, unde ei „transpiră” pentru celălalt, unde se munceşte efectiv.

Nu ne place cînd nu ni se răspunde conform aşteptărilor. Aşteptăm un maxi şi dacă stăm 2 minute în plus, ne enervăm, pentru că suntem învăţaţi cu un procesor de 3 Ghz dual core, care face lucrurile rapid şi exact cînd ni le dorim. Dacă intrăm într-un magazin şi nu găsim repede ce căutăn, ne frustrăm din nou, deoarece suntem învăţaţi cu Google Search. E adevărat ce zic. Nu bat cîmpii, uită-te la cei din jur, uită-te la tine! Uită-te cum aşteptăm doar Yes, cum ne grăbim şi ne simţim frustraţi cîmd lucrurile nu sunt aşa cum ar trebui. Uită-te puţin!

Mîine, continuu, tot despre generaţia e, i, s, cum doreşti. Am fost în această seară şi l-am ascultat pe domnul David Marius Cruceru, ştiut şi ca „pătrăţosul”, care m-a inspirat în acest subiect, şi aş dori să reconstitui şi în continuare ideile lui, exact aşa cum mi s-au fixat mie în cap. Pînă atunci sper să-mi recuperez şi agenda care, prin Harul Lui cel mare, s-a dus în alt oraş, pe bancheta maşinii cu care am fost la adunare. Semne bune anul are!

Publicat de

Andrei Jităreanu

Este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.

2 gânduri despre „Generaţia „e-Yes””

  1. multumesc de articol :-) trebuie sa iti marturisesc ca eu nu voi cere un „da” pe mess…am asteptari mult mai mari :-) oricum…frumos articol :-)

  2. ehe, sergiu, chiar la „da”-ul de căsătorie nu m-am gîndit! ce concept ciudat :)

    mulţumeşte-i fratelui Marius Cruceru, că de la el am preluat idei, apoi le-am redat cum mi-au rămas ele în cap :)

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s