Generaţia care nu mai vrea să îmbătrînească

Idei preluate – Marius David Cruceru, conferința de tineri, Maranatha, Suceva

O generaţie care nu mai vrea să îmbătrînească, pentru că le este frică. De ce?

Am uitat că viaţa nu este un Windows pe care îl reinstalăm la un anumit interval de timp. Ne este frică să îmbătrînim pentru că nu suntem învăţaţi cu acest termen, şi aici nu mă refer doar la a îmbătrîni fizic. S-a format în inconştientul nostru ideea că orice, poate fi reinstalat: o rană provocată, un gest nebunesc, o copilărie ratată în faţa PC-ului, o relaţie pierdută… o viaţă.

Creme antirid, pilule magice, care te vor menţine mai tînăr şi chiar milioane de euro investite în cercetare pentru găsirea unui remediu de stopare a îmbătrînirii = nebunie.

Suntem învăţaţi cu butonul F5, cu refresh-ul. Credem că lucrurile pot fi făcute noi la apăsarea unui buton.

Credem că bucăţile de viaţă pot fi defragmentate şi puse în ordine, dacă e cazul, la fel cum facem cu hard-diskul. Uităm că ceea ce piedem acum, în momentul actual, nu mai poate fi restaurat şi trăit altădată, într-un alt moment. Ce trist că ne-am învăţat cu reinstalări de programe şi refresh-uri de fereastră.

Chiar nebunia de a face poze şi avea stocate pe calculator zeci, dacă nu sute de GB de poze, ne arată că suntem conştienţi că lăsăm în urme clipele, ştim că nu ne mai putem întoarce, dar ţinem de ele cu tot ce putem, în disperare, făcînd poze la tot pasul, pe care nu apuci poate să le vezi vre-odată. Practic, ai simţit vre-odată, sau încă simţi că vrei să rămîi copil, să nu creşti niciodată? De ce asta? Ne este FRICĂ să îmbătrînim, pentru că nu mai ştim să ne asumăm responsabilităţi şi să dăm rezolvări, pe care suntem învăţaţi să le primim de la părinţi şi de la PC. Serios.

Ne este frică chiar să îmbătrînim, şi în alt sens. Nu mai căutăm să stăm de vorbă cu bunicul, cu un bătrîn care a trecut prin război sau comunism, sau nu ne mai place să ascultă defel de părinţi. Credem că ştim totul, şi credem că toată informaţia trebuie să vină pe un cablu, mai subţire decît degetul meu, conentat la unitatea centrală sau laptop. Wireless, poate? Cu alte cuvinte, ne e frică de înţelepciune. Ne e frică că atunci cînd o vom dobîndi, vom mai îmbătrîni puţin… apoi încă puţin… şi încă puţin. De fiecare dată cînd ascult un om în vîrstă, un om încercat sau un om înţelept, mai îmbătrînesc puţin. Îmi place să îmbătrînesc. Fiecare vîrstă are frumuseţile ei. De ce să nu profiţi de ele, de toate la timpul lor? Nu mai încerca să crezi că viaţa poate fi defragmentată şi repusă în ordine, pentru că nu se poate!

În ciuda faptului că zicem că tinerii se grăbesc să se căsătorească, nu e aşa! Uită-te puţin la cîţi le e frică să se căsătorească în ziua de azi, să întemeieze o familie şi să aibă copii, cît timp sunt tineri! Trebuie să termine facultate, apoi masterul… al doilea master, eventual doctorat. Pe la 30 şi ceva de ani, ne punem problema unei familii. E adevărat, e adevărat… Ne refugiem în şcoli şi tot felul de motive, pentru că ne este frică de responsabilităţi, ne este frică să creştem, să îmbătrînim!

Îmbătrînim, ce lucru mare şi minunat! Caută să îmbătrîneşti şi tu, caută înţelepciunea de la Domnul! Trezeşte-te la viaţă. Fii offline în viaţa virtuală şi online în cea reală!