Din creangă-n creangă

Vreau să vorbesc puţin despre nestatornicie. Evident, critic din nou, dar probabil te-ai obişnuit cu asta. Nu-ţi fă griji, te iubesc, de aceea îţi scriu. Să vedem despre ce e vorba, concret, şi să ne gîndim şi la soluţii. S-o pun simplu:

Am observat un fenomen pe care eu l-am numit „din creangă-n creangă”, întîlnit peste tot, dar mai ales în rîndul tinerilor studenţi. E vorba despre stabilitatea pe care o ai în ce priveşte determinarea ta de a face un lucru anume. În mod special, m-a gîndit doar la problema alegerii unei biserici, atunci cînd pleci de acasă şi ajungi un distins student printr-o junglă de oraş.

Există studenţi care pleacă şi uită că duminica este ziua Domnului. Se mai duc la biserică doar atunci cînd n-au ce face duminică seara, sau cînd se pleacă în gaşcă. În rest, somn, film, teme.

Unii studenţi merg la toate bisericile din oraş, şi la nici una. Se trezesc şi zic: „azi mă duc… aici!” A doua săptămînă: „Mă duc dincolo, o sa fie tare de tot!” … şi tot aşa. Se trezesc la sfîrşit că ei de fapt nu au o biserică stabilă şi că aparţin tuturor bisericilor din „metropolă”, dar de fapt, nu-s de nicăieri. Şi pentru că aminteam de junglă mai sus, ce să zic: e locul ideal de a merge din creangă-n creangă, nu?

Alţi studenţi testează terenul la început, ceea ce e bine. Testează bisericile şi dacă găsesc ceva care să le placă şi să se simtă bine, rămîn acolo. Se stabilesc, ceea ce e cazul ideal, de dorit. Măcar au o biserică. Nu contează că migrază de la un cult la altul: e de înţeles că tinerii vor ceva nou să guste. Nu toţi, însă.

Şi aşa ajungem la categoria mai conservatoare, care păstrează ce au primit de acasă, şi nu le place să migreze.  Eu mă aflu aici. Merg la o biserică din împrejurimi, şi chiar dacă nu pot zice că lucrurile merg prea bine acolo (oh, casă dulce casă!), încerc să rămîn acolo, şi să nu caut altceva, deşi există altceva, mai frumos, mai bine organizat, cu tineri mai mulţi şi… cu boxe mai puternice şi cîntări occidentale: criteriile după care se aleg bisericile în ultimul timp. Greşit evident.

Ne place să luăm lucrurile de-a gata, să fie totul bine unde ajungem, să fie totul frumos şi modern, tineri de gaşcă, la fel de moderni şi de treabă. O biserică cu resurse, unde este mult fun şi voie bună. Însă uităm că nu la aceasta suntem chemaţi. Dacă nu-ţi place tradiţionalismul din biserică, eu zic că ai problemă. La urma urmei, se predică din aceeaşi Biblie, avem acelaşi Domn, suntem aceeaşi oameni, nu? Un singur om, ca tine, poate face diferenţa în biserică, te rog să mă crezi.

Soluţia?

Implică-te! Implică-te activ, fii creativ şi îndrăzneşte mai mult. Citeam la pătrăţos că Dumnezeului nostru îi plac oamenii tupeişti. Şi pe bună dreptate! Nu ne-a fost dat un duh de frică! Îndrăzneşte să schimbi, şi odată cu prezenţa ta, binecuvîntarea va curge în acea biserică ca un untdelemn care-i unge rotiţele ruginite şi înţepenite. Te-ai rugat şi ai îndrăznit să zici Domnului: „Doamne, fă-mă o binecuvîntarea pentru locul acesta, adu binecuvîntarea aici şi umple-mă de înţelepciunea Ta, să pot face o diferenţă!” ?

Iaebeţ, care în traducere înseamnă „cel ce cauzează durere”, s-a rugat în felul următor: „Dacă mă vei binecuvînta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mîna Ta va fi cu mine, şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încît să nu mai cauzez durere!….” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse. 1 Cronici 4:10.

Cu alte cuvinte: Doamne, binecuvintează-mă, şi fă-mă o binecuvîntare, întinde-mi hotarele! Şi Iaebeţ a primit ce a cerut. Oare crezi că hotarele pe care Dumnezeu poate să ţi le dea se pot compara cu hotarele unei simple biserici, cu nişte ziduri de piatră zidite împrejurul unor inimi? Oh, nu!

Te-ai gîndit vre-odată că locul tău ar putea fi chiar acolo unde nu-ţi place să te duci? Dumnezeu nu ne dă răspunsuri greşite, El ni le dă pe acelea pe care nu dorim să le auzim!

Dar despre calea Domnului, voi încerca să revin într-o postare viitore.

Sfat (ştiu că nu mi l-ai cerut, dar aşa-s eu: mă bag în viaţa ta :) ) Hai să nu mai sărim din creangă-n creangă toată ziua, chiar dacă jungla această de lume ne momeşte cu crengi tot mai suculente şi verzi, dar putrede la interior, care se rup cînd aterizezi pe ele.

Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!” Psalmul 51:10.

Ai înţeles metafora, da? Bun. Mă bucur că eşti deştept! Acum, rogă-te pentru înţelepciune, că nu-i de-ajuns IQ-ul.

O zi plină de prezenţa Lui! Binecuvîntări!

5 gânduri despre „Din creangă-n creangă

  1. nu-mi permit sa nu raspund la acest articol. ce-i drept, m-am identificat fara dubii in una din categorii. ma bucur insa ca sfaturile din final se aplica la toate ;) asa ca ma rog sa fiu vie acolo unde merg, sa slujesc si sa nu caut spectacole :)merci, anddij. frumos articol

  2. felicitari!!:)…un articol excelent…si nu spun asta ptr ca nu ma regasesc printre cei vizati,dimpotriva!

  3. mulţumesc pentru felicitări, 7blesess… Dumnezeu m-a inspirat, pentru că nu aveam în gînd să scriu tocmai aşa cum vezi forma finală a articolului…dar, m-am adaptat

  4. as indrazni sa revin cu mici completari,(probabil nu-s inspirate de acelasi duh:),dar e o realitate traita…o intrebare destul de des intalnita de la tinerii pe care ii invit la biserica in care m-am stabilit la facultate este:”Da…sunt fete frumoase pe’acolo?”…acuma ori biserica(pentru unii)a devenit un podium ptr miss,ori asta e singurul criteriu de orientare in privinata alegerii unei biserici in care sa slujesti…
    ps.raspunsul:”este una…da e’a mea”:))(glumeam):))

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s