Tu ce trimiţi înainte?

E ciudat că se aleargă după pamînt, posesiuni şi bani, lucruri la care oamenii se închină şi fac din aceastea dumnezei falşi, astartei şi baali, iar la sfarsitul vieţii realizezi că nu ai avut nevoie niciodată de mai mult de 4 scînduri, 2 metri cubi de pamînt… şi un singur Dumnezeu –  care de fapt este singura bogăţie veşnică.

Un împărat a dat poruncă ca atunci cînd va muri, să fie îngropat cu mîinile afară din sicriu. Întrebat fiind de ce doreşte acest lucru, el a răspuns: „Vreau să arăt lumii că oricît de bogat am fost, nu am luat nimic cu mine în veşnicie.”

Cineva spunea că nu poţi lua nimic cu tine de pe pămînt, dar poţi trimite înainte. Dă-mi voie să te întreb la modul cel mai serios: tu ce trimiţi înainte? Cît ai trimis pînă acum?

Ce anume poţi trimite înainte? Ştii şi tu: o inimă curată, o trăire sfîntă, o dragoste neprefăcută, o viaţă de închinare adevărată… apoi faptele demne de pocăinţă ta, sufletele pe care Tatăl le-a atras la El, prin cuvintele gurii tale, vizitele şi clipele petrecute lîngă paturi de spital, lacrimile ce au curs direct pe genunchi în rugăciunile fierbinţi pentru cei care ţi-au scuipat obrazul, zîmbetele dăruite unei feţe amărîte, momentele cînd ai fost ca o ploaie pentru un suflet zdrobit – pămînt crăpat de secetă… aceste lucruri pot fi trimise înainte şi decontate, transformate în cununi de slavă!

În plus, ţi-ai scoate ochii pentru un munte de aur? Ţi-ai taia o mînă pentru o maşină de lux? Vezi cît de bogat eşti? Totuşi, nu bogăţiile lumii acesteia contează, nu gunoaiele ei, ci a-L onora pe Dumnezeu prin viaţa ta, asta contează.

Ce ar folosi unui om să cîştige toată lumea dacă şi-ar pierde sufletul? Anii care ţi-au fost daţi, 40, 50, 80… toţi îţi vor fi luaţi şi apoi îţi va fi dată o veşnicie în locul lor… dar care dintre veşnicii? Cu veşnicia alături adevăratul Dumnezeu, sau cu veşnicia alături de posesiunile tale care ţi-au fost nişte dumnezeu falşi, idoli?

Îmi place tare mult replica asta: „Oh, fraţii mei, aveţi grijă ca nu cumva să rataţi intrarea în Ierusalimul ceresc!” – a fost zisă de un frate care făcea închisoare comunistă, lua bătaie 8 ore pe zi, şi care a paralizat de la atîtea lovituri.

Şi acum, nişte versuri:

„Oare găseşti plăcere cînd jos priveşti,
Sau plîngi adesea că-n mine rod nu găseşti?”

Publicat de

Andrei Jităreanu

Este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s