Ne moare blogosfera, fraţilor!

Acum nu că m-aş juca de-a pesimistul, dimpotrivă. Prefer să rămîn sceptic cît se poate în ce priveşte calitatea articolelor de prin blogosfera creştină. Ştii ce e un sceptic? Un optimist, dar care săracul, a văzut prea multe. A văzut prea multe articole de o calitate îndoielnică, unde fiecare dă cu bîta-n Biblie, şi o interpretează cum îl duce IQ-ul: prost, evident. Că dacă s-ar lăsa conduşi de Duhul Sfînt, altul ar fi rezultatul. Măcar s-ar lăsa corectaţi, dar aşa, tot orbi rămîn – le place.

Dacă e s-o luăm aşa, din cîte mii de bloguri care există, din cîte mii de bloguri creştine există care declară pe Isus ca Domn, ca Mîntuitor, nu ştiu exact care dintre autorii care le moderează chiar trăiesc ce zic şi chiar pun pe Dumnezeu în faţa blogului lor. Mi-e frică dacă aş şti cîte sunt de acest fel… cred ca mi-ar ajunge degetele de la mîini şi picioare mie plus a 3 sau 4 prieteni, maximum.

Oricum nu-L voi glorifica niciodată cum ar trebui prin cuvintele mele… şi nici nu am făcut-o vre-odată şi nici n-am s-o fac vre-odată la nivelul în care El merită. Mai degrabă simt că scriu din plăcerea de a scrie, nu din plăcerea de a-I da onoare Mielului – cel puţin cîteodată. Şi asta mă întristează. Vreau să schimb asta în „100% pentru El”.

În orice caz, nu-L mai simt pe Dumnezeu în blogosferă. Asta e clar. Aş asemăna blogosfera creştină cu o oază care devine din ce în ce mai mică, şi care la urmă, va seca, lăsînd în urmă doar scobitura undeva fusese apă dătătoare de viaţă – forma golită de conţinut. Şi pentru că tot amintesc numai de lucruri nu prea bune despre ea, blogosfera asta pocăită, să amintesc şi ceva bun. Îmi amintesc de zilele bune cînd scria pătrăţosu. Ei bine, aşa om, aşa retragere. Nu că ar fi fost el sarea şi piperul, dar în orice caz, cred că jumătatea de oază, sau mai bine, a secat de cînd el nu a mai scris. În rest, cum zicea şi el: semne bune anul are! – atunci l-am crezut pe cuvînt, acum însă, nu prea. Din optimist, am devenit sceptic.

Părerea mea este că asistăm la un exhibiţionism de inteligenţă şi bagaj de cunoştinţe – mi-e scîrbă de oamenii care fac aşa, mi-e greaţă de atitudinea asta pur firească – şi în categoria asta intru şi eu. Nu mă consider inteligent sau cu un bagaj de cunoştinţe mare, şi nici nu mă voi considera vre-odată, în pofida a ce zic alţii. Citeam cu durere multe replici tăioase pe unele bloguri ale unor pastori care au despre ei pretenţia că sunt tari în clanţă, care doreau cu toată ardoarea să-şi etaleze talentul în a arunca cu cuvinte complicate şi ne mai auzite pînă acum, şi cu cu noroi, în celălalt. Dar unde e Hristos în disputele voastre despre îngeri, predestinare, Crezul Niceean şi alte dubioşenii?! Tot ce contează este să ies EU în faţa lui, să i-o coc bine, să-i dau ceaţă, să-i arăt EU de ce sunt în stare şi de cîte cunoştinţe dispun şi să-l zdrobesc! Faţa lui cere pumni. Nu, nu e aşa?

Parcă prea mulţi teologi vin să-mi fluture mie în faţă diplomele lor, şi chiar ale fiilor lor care şi le-au luat prin nuş’ ce universitate luminată, un fel de Oxford britanic. Îşi scot cărţile (pe care s-a pus praful de la atîta studiu) şi se apucă să ne îndobitocească (adică să ne facă să credem că suntem dobitoace în comparţie cu cunoştinţele lor – aşa să interpretezi verbul „a îndobitoci”). Dacă ar fi să li se dea control şi libertate deplină, dacă nimic nu i-ar mai putea atinge, probabil că aşa şi-ar începe discursul: „Ok, dobitoacele mele, ascultaţi ce are să va zică bossul, ăla-de-le-ştie-pe-toate-sau-aproape-pe-toate-că-oricum-a-studiat-mai-mult-ca-voi.”

Probabil acesta este şi motivul pentru care ne moare blogosfera. Am uitat că în toate este vorba doar de Dumnezeu, de Iahve, de Cel ce zice: „Eu sînt!”, şi nicăieri, dar absolut nicăieri nu e vorba de noi, nu e vorba de cîtă faimă ne facem cu blogul, nu e vorba de cîţi vizitatori avem, ce rating avem, ce poziţie ocupăm în Zelist, de cîtă teologie sau apologetică şi exegeză ştim, de cîte studii despre angelologie am parcurs, cîte cărţi fără număr am citit… sau ştiu eu ce alte lucruri.

Un alt motiv responsabil de trecerea în lumea de dincolo a blogosfere ar fi lipsa de creativitate. Dă un search pe blog la pătrăţos şi citeşte articolul „Ca pruncul”, ca să înţelegi de ce (de fapt, e undeva accesibli articolul, relativ recent, dacă e să fac abstracţie de momentul cînd s-a retras). Ne lipseşte creativitatea, nimic nu mai e nou. M-am plictisit de filme de pe Youtube şi articol în gen imagine + „ce peisaj frumos! L-am simţit pe Domnul atît de aproape!” Oh da, ala e Hi5, nu blogging, dar, admitem. El ne promite că binecuvîntările Lui se înnoiesc în fiecare dimineaţă, dar se pare că nu mai are cine să le ceară şi să le culeagă sau să le împărtăşească cu alţii.

Peste o lună împlinesc şi eu 1 an de blogging, ca pruncu’, şi cred că o să mă retrag din „afacerea cu bloguri”. Acum vreau bomboane şi lapte, sunt încă mic. Nu mă pun cu cei care mănîncă hrană tare, sau cel puţin asta cred ei că fac. Vrea să duc totuşi la bun sfîrşit un an. Şi să-ţi zic de ce: abia mai văd cîţiva vizitatori prin zonă interesaţi de ce scriu, şi aceia sunt cu siguranţa prietenii mei. Deduc de aici că e neinteresant ce scriu, sau că nu mai e nevoie de ce fac. Ştiu că Domnul nu are nevoie de ce scriu, pentru că are atîţia pregătiţi în afară de mine, dar bag seamă că nici oamenii nu au nevoie. Îmi ia destul de mult timp, pentru că nu e chiar aşa uşor să gîndeşti un articol de la care se vrea se înţelege ceva – sunt student, timpul e esenţa acum, iar mi-e ciudă grozav că îmi îngrop timpul pe blogul acesta. Totuşi, mă mai gîndesc, mai am o lună… mi-e drag să scriu. Aşa de drag că uneori uit că am sărit o masă. Dar, a scrie nu e greu, o sa fac asta în continuare, numai că nu şi public.

C.S. Lewis zicea că dacă prin chip magic ne-am da jos masca de carne, în noi s-ar vedea ori fiinţe cristice, ori monştri. Mă întreb dacă s-ar da jos masca de litere a blogosferei creştine, ce am vedea?

Deci, ce ziceam? Ah da. Semne bune anul are!

Publicat de

Andrei Jităreanu

Este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.

10 gânduri despre „Ne moare blogosfera, fraţilor!”

  1. nu ca ar mai trebui vreun comentariu…uite…acuma am regasit in acest articol unele sentimente de ale mele la un moment dat…de asta am fost tentat de multe ori sa ma las…mai mult…stii ca zice in Scriptura „sa nu fiti multi invatatori caci stiti ca vom primi o judecata mai aspra”

    cat despre mine…am momente in care cad…am momente cand sunt mandru si am momente in care imi simt ticalosia si ma smeresc…Domnul Dumnezeu sa te binecuvinteze anddij…inca ma consider prietenul tau! Binecuvantare! >:D<

  2. oare de ce cautam tot timpul nod in papura?
    Ca e bine, ca e rau! Mereu criticam, carcotim, suntem ursuzi.
    Fiecare face ce poate, cat il duce mintea, cunostiinta, timpul. Putin cate putin, se face mult. Unul are o poezie, altul o cantare, un cuvant de imbarbatare.
    Am intrat pe bloguri din alte tari si nu sunt atat de pretentiosi oamenii si asta-i cat se poate de bine, deoarece prin blog ne destindem, ne amuzam, socializam.
    S-auzim de bine, dragilor!

  3. Cred că ăsta e un nod cam mare, de-ţi sare în ochi. Poate nu ai avut timp să citeşti destule bloguri încă…

    Ai dreptate, fiecare face ce poate, cît îl duce mintea… am experientat pe pielea mea de multe ori cît îi duce mintea pe unii. Nu a fost o experienţă prea plăcută. Era să-mi sparg capul.

    Depinde ce cauţi în blogosferă: fun, cultură, teologie, hrană pentru minte, hrană pentru suflet, cuvinte spuse cu meşteşug, minciuni frumoase. Unii se mulţumesc cu ce găsesc. Alţii nu. Eu sunt în ultima categorie.

    Asta e, aşa sunt eu, mai critic, cîrcotaş şi ursuz. Trebuie să mai fie şi un „din-ăsta”.

    Am uitat să pun pancarta cu „Atenţie, se lucrează” pe şantierul inimii mele.

  4. Dacă ai încheiat cu C.S.Lewis, eu continuu..
    „Creştinul are un mare avantaj faţă de ceilalţi oameni, nu pentru că este mai puţin căzut decât ei, nici pentru că este destinat să trăiască într-o lume căzută, ci pentru că ştie că este un om căzut într-o lume căzută.”
    ok, avantajul e al tău..de-acuma victoria în cursă -Cursa pentru Cer- îţi este pe jumătate asigurată. depinde de tine ce strategie de luptă adopţi. triatlonul vieţii. alegi să stai pe tuşă, aşteptând ca Viaţa să învie. Sau cauţi Viaţa în tine.
    asta e tot, vei înţelege ce am vrut să spun :)

  5. Inca te mai citesc, si nu te cunosc. Mai sunt si altii.Poate ca noi nu suntem „pretentiosii”. Poate ca ne place simplu si smerit, fara furtuni de vorbe si „care pe care” „in blogosfera”. Poate ca citim ca sa vedem ce mai fac fratii nostri, ce le mai spune Domnul, ce mai putem invata unii de la altii. Poate ca scriem ca sa nu ne citeasca nimeni. Poate ca vei continua „lupta” aici, poate ca nu. Orice ai face, stai tare si cu fruntea sus, dar genunchiul plecat. In fatza ta e Imparatul. Si doar parerea Lui conteaza.(si in ce scriu si in ce citesc:P)
    Stai in Iubire.

  6. Mulţumesc mult, Eliza, de încurajări… mi-au prins bine, sincer :) gîndul cu „doar părerea Lui contează” m-a urmărit mult, şi mi-ar place dacă m-ar urmări şi în continuare

    Unii, puţini ce-i drept, încă citesc ce scriu… alţii nu mă prea simpatizează din cauza ideilor mele trăsnite uneori şi gîndire „comunistă”… sincer, am cam devenit imun la ce cred ei, atîta timp cît scriu ce vrea El (îmi place să cred că fac asta) chiar dacă nu sunt înţeles şi folosesc cuvinte ascuţite, menite să taie… dar tăieturile aduc bine, rănile dau bine.. prin cele cauzatoare de moarte, avem viaţa nu?

  7. Am tot avut discutii in ultimele zile cu un anonim ce nu este, pentru mine, anonim:)
    Si imi dau seama tot mai mult ca nu vreau si scopul nu este ca toti sa inteleaga ceea ce scriu. Sunt unii oameni care asa inteleg: cum scrii tu. Si pe care asa ii ajuta sa citeasca: oameni care vor viata, nu carti; oameni care vor fapte, nu teologie.Autenticitate. Asa se numeste ce faci tu aici. Si inca cativa. Fiecare scrie cum i s-a dat. Ce ne-am face daca toti am scrie in acelasi stil? Nu am mai citi deloc. Pentru ca ar fi acelasi lucru. Monotonie.
    „Tarie si onoare” si mai departe, caci nu pentru noi luptam…

  8. ok…ai zis multe adevaruri in acest articol…si ce-i drept nu are nevoie omul(pacatoas sau nu)de bloguri ptr a gasi Viata…are nevoie direct de sursa…blogul tau este indexul spre acea Sursa!Cel putin ne mai aduce cu picioarele pe pamant si ne face sa ne intrebam:”ptr Cine traim”…nu e nevoie de cuvinte pompoase…sau mult studiate…ci putin „stropite” cu Duh…
    Articolele pe care le scrii sunt ca o „poza” ptr noi…vedem detaliile,vedem sinceritatea,vedem…adevarul…totul pus in „stand by”…si oricand ne putem intoarce si „privi” la acea imagine…asa ca,in calitate de „privitor”…te rog nu lasa „albumul photo” cu poze lipsa…continua sa faci poze…chiar daca e greu sa prinzi ideea…sau detaliul…chiar daca „memory card is full”…contiua sa faci „poze”…
    ai Cel Mai Bun…Profesor-Dumnezeu
    …Aparat Performant-Duhul Sfant
    …O Sursa de Inspiratie-Isus
    NU-I DEZAMAGI!!Nu ne lasa singuri,fara Inspiratie:)

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s