Singura dată cînd Dumnezeu a fost nedrept

Multe au fost lucrurile care m-au determinat să scriu acest articol… şi mare e grădina Domnului; o să vezi şi de ce.

Am avut ieri o discuţie destul de interesantă din care a rezultat un lucru şi mai interesant. Se pare că eu, tu, noi, am manifestat nişte atitudini cel puţin ciudate faţă de Dumnezeu; mie mi s-a întîmplat cam în felul următor: am îndrăznit să mă agit în faţă Domnului şi să-I zic că de fapt eu merit moartea, şi că de ce mă mai suportă şi mă iubeşte aşa de mult, şi mă iartă de fiecare dată? De ce faci toate aceste lucruri, nu vezi că nu e corect, nu e drept?

Ce om nebun, o să zici. Ai dreptate.

Dumnezeu ar putea rîde de mine acum: bine, ştiu toate lucrurile astea, de ce mi le zici? Nu cred că ai vrea să aplic dreptatea!

E adevărat că ceea ce merităm noi este moartea şi durerea veşnică, însă Dumnezeu a fost atît de bun, plin de dragoste şi nedrept cu noi încît nu ne-a făcut după „merite” şi ne-a răscumpărat. Iertat.

Se pare că faptul că ne-am civilizat şi ne-am emancipat în ce priveşte cunoştinţele teologice şi de apologetică, însă am regresat vizibil în ce priveşte relaţia personală cu El. Of, ce oameni: destul de nebuni şi proşti încît să ceară ca El să le aplice adevărata dreptate, aceea care ar fi trimis oamenii la moarte – pe toţi. Se cere acceptare. Acceptă că Isus a venit în lume pentru a da un nou legămînt, o nouă dreptate, care sună cel puţin bizar: ai păcătuit, eşti un ucigaş şi un curvar, dar eu vreau să te aduc să domneşti alături de Mine.

Dragoste? Vrei altă demonstraţie de dragoste? Mai sunt, dar foloseşte-ţi puţin cunoştinţele şi imaginaţia ca să le descoperi.

Ok, vestejit cum eram, ce a făcut Dumnezeu cu mine? Oh, Yahve, m-ai sădit lîngă un izvor de apă limpede, care nu seacă nicidoată şi apoi m-ai udat cu sîngele Tău, ca să cresc. Cînd oasele mi se topeau, Tu m-ai acoperit cu aripa Ta! Şi acum… acum ce rod mai găseşti cînd priveşti la robul Tău?
Ştii ce face Grădinarul? Zice: „Mai lasă-l un an, poate de data asta o să rodească, am să-l îngrijesc mai bine, o să-l binecuvintez încă o dată, o să-l sap la rădăcină şi poate aşa o să vadă dragostea Mea şi poate… poate se va întoarce la Mine. Dar Stăpîne, rogu-Te, mai lasă-L un an pe Andrei!”

În grădina Lui mai eşti şi tu, şi el, şi ea… şi toţi cei care s-au lăsat sădiţi de El. Acum ai văzut de ce e mare grădina Domnului? E mare pentru că trebuie să încapă multă dragoste în ea, şi chiar şi aşa, nu o poate cuprinde.

Cîtă nedreptate ne-a făcut Domnul, doar pentru binele nostru! A fost nedrept şi ne-a dat viaţă în loc de moarte. De aceea, toată viaţa Îi voi fi recunoscător şi Îl voi iubi, mă voi arunca cu faţa mea zdrelită la picioarele Lui, sfinte, dulci.

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s