Motivare, explicaţie, argument

Dacă alergi după toate, alergi în deşert, pentru că nu reuşeşti să
prinzi nimic. Dacă trudeşti sub soare, e fără de folos, pentru că
soarele mistuie totul. Dacă te duci după vînt, ajungi de unde ai
plecat, pentru că vîntul te roteşte.

Eclesiastul

Atîta trudă şi mizerie, atîta chin şi disperare. Pentru ce? Dacă totul este deşertăciune şi goană după vînt? De ce?

Pentru Domnul nostru, pentru El! Nu pentru lumea acesta, ci pentru lumea care are să vină. Nu pentru ce eşti tu acum ci pentru ceea ce vei deveni acolo sus. Nu pentru slavă deşartă ci pentru mîntuire. Asta e tot ceea ce contează! Pentru acestea. Acestea sunt motivaţiile, explicaţiile şi argumentele.

Ni s-a cam alterat simţul veşniciei. Nu prea mai urmărim noi să intrăm pe porţile Ierusalimului ceresc. A trăi fără a urmări veşnicia este ca şi cum te-ai ruga fără să aştepţi un răspuns. E degeaba: ca şi cum ai încuia o uşă dar ai lăsa cheia în yală, apoi te gîndeşti că hoţii nu o să de-a buzna. Din nefericire, se întîmplă, şi se întîmplă printre noi.

De cîte ori ţi s-a făcut dor de un loc unde nu ai fost niciodată? Niciodată? Ba, mie mi s-a făcut dor de Paradis, de multe ori încă… trăiesc cu gîndul la cele de sus, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.

P.A. (post articol :) am citi astăzi în „Călătorie fără bagaje” a lui Max Lucado un lucru frumos, anume că pe lîngă bagajele nefolositoare din viaţa noastră (povara unui dumnezeu prea mic, a dorinţelor neîmplinite, a deznădejdii, a invidiei, a ruşinii şi altele) bagajul „dorului de casă” este ultimul bagaj pe care-l vom arunca la intrarea în Împărăţie

Publicat de

Andrei Jităreanu

Este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.

5 gânduri despre „Motivare, explicaţie, argument”

  1. 1002 motive să nu mai trăieşti pentru aici şi acum :)Nu mă îndoiesc că sunt dintr-o altă lume, după care mor de dor! Gânduri ale veşniciei…

  2. Şi totuşi ce rămîne de făcut? Murim sau trăim? Ne facem noi înşine viaţa mai interesantă sau ne conformăm „contractului social”, care este extrem de plictisitor?…

  3. Murim, şi abia mai apoi vine viaţa adevărată.

    Fie că ne conformăm sau nu contractului social, rezultatul este acelaşi… e vorba doar de o noţiune de timp, exprimată în ani pămînteşti, dar care oricum au să treacă :) Fiecare alege, în măsura în care poate, să trăiască cum doreşte, dar este necesar să nu uite că va da răspundere Cuiva. Şi nu va fi judecat după fapte bune vs fapte rele, ci după credinţă vs necredinţă, supunere vs nesupunere faţă de Creatorul său

    Nu mai ştiu exact cine zicea că dacă lucrurile din lumea acesta te fac să te simţi aiurea, inconfortabil, atunci cu siguranţă nu aparţii lumii acesteia, ci unei alte lumi, stimate comentator! :)

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s