Despre săgeţi

Probabil că orice băieţel şi-a confecţionat de mic o praştie, nişte săgeţi, ceva pere sau mere pe post de grenadă, ştiuleţi de porumb sau floarea-soarelui pentru a merge la război cu inamicul. Pe mine proiectilele m-au fascinat din totdeauna. Merg repede şi lovesc la distanţă. Scurt şi din senin, prin surprindere şi fatal.

Tirul cu arcul este un alt sport pe care aş dori să-l practic, dar e relativ scump pentru bugetul unui student. Am renunţat la ideea de a-mi procura un arc şi ceva săgeţi (asta îmi mai trebuie, să mă vadă părinţii cu din a’stea), dar slavă Domnului că de cînd cu blogul ăsta am găsit împlinirea visurilor mele în Dumnezeu. Arcul şi săgeata: rustice, vechea armă a înaintaşilor noştri. Ceva frumos la privire. Un arc curbat şi o săgeată dreaptă perfect gata să-şi ia zborul spre ţintă. Simbolul agresivităţii şi războiului dar şi al măiestriei şi fineţii în acelaşi timp. Arcul şi sabia erau chiar aducătorii şi menţinătorii păcii. Fier şi sînge – cuie şi sîngele Golgotei, aducător de pace şi viaţă.

Un lucru îmbucurător pentru mine este faptul că Biblia este plină de săgeţi, toate arzătoare. Fie că este vorba de săgeţile arzătoare ale celui rău, sau că este vorba de săgeţile trimise de Dumnezeu pentru a ne ciopli şi mustra, săgeţile sunt peste tot în Biblie, amintite în peste 70 de locuri, din cît mi-a ieşit mie la o numărătoare… electronică.

arcas

Arcaşul poseda o măiestrie ieşită din comun, reuşind să atingă ţinte îndepărtate cu săgeata lui. Arcul îi era perfect echilibrat, se încorda doar atît cît trebuia şi imprima săgeţii direcţia şi viteza dorită. Săgeata – perfect dreaptă, iscusit meşteşugită cu acele pene în formă de X pentru direcţie şi vîrful tăios şi ascuţit, uneori otrăvit, pentru a răspîndi moartea, nu doar o rană superficială. Arcaşul, arcul şi săgeata erau una, lucrau împreună.

Măiestria Dumnezeului nostru este una ieşită din comun, din tot ceea ce s-a imaginat şi se va imagina vre-odată. Duhul Sfînt este Cel care ne imprimă direcţia şi viteza în viaţă, ne supune la exact atîta presiune cît putem suporta. El, Fiul, Săgeata Lui, boldul care a străpuns moartea este drept, perfect echilibrat, şi a adus viaţa în lume, prin „otrava” care provoacă mai întîi o moarte de sine apoi dă acces la viaţa cea veşnică. Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiu şi Duhul Sfînt, una sunt.

Căci săgeţile Tale s-au înfipt în mine, şi mîna ta apasă asupra mea. Pslamul 38:2.

Dacă te-ai lăsat atins de săgeţile Lui, atunci vei simţi durere şi apăsare, suferinţă. E un semn bun. Te modelează. Te doare doar acea otravă. Un om fără Dumnezeu este ca un arcaş fără arcul şi săgeţile lui. Bucură-te, şi spune şi tu ca Iov:

Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

Vă doresc punct ochit, punct lovit!

5 gânduri despre „Despre săgeţi

  1. Da, dragă disa, e greu de suportat și neplăcut… nu prea vrem să ducem atît cît putem, ce-i drept, însă de multe ori trebuie să facem ce trebuie, nu doar ce vrem… slăvit să fie El că ne dă exact atît cît putem duce – ne călește. Eu de prea multe ori am avut învețișul tare, eram greu de cap și greu de inimă… regret asta

    serjlwg0d, da, știu :) și eu… ehe, ce vremuri erau acelea, copilărie mult iubită! Mulțumesc de aprecieri…

  2. victimă a dragostei Lui. de ce?
    „…căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.”

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s