Lecţie de vals

Stăteam şi ascultam vals. Am descoperit de curînd că îmi place ce aud. Decît rock creştin, mai degrabă vals, ca să vezi! Muzica asta de pocăiţi a cam uitat paşii de dans în ultima vreme, de aceea nu-mi place să-mi gîdil urechile cu ea.

Învaţă de la furnică, leneşule! Învaţă de la albină, leneşule! Învaţă de la vals, rockerule! Aşa-i că te zgîrie valsul la fel cum mă zgîrie pe mine rockul? Am uitat că scriu unei generaţii care nu mai învaţă nimic deoarece are pe net tot ceea ce îi trebuie, de aceea n-o să dau aici detalii despre vals. Nu e nevoie. E nevoie să existe Google.

Audiţie, înainte de a merge mai departe, un vals vienez – Johann Strauss, Valurile Dunării. De cînd nu l-ai ascultat?

Şi ce e mai interesant e că aseară am păţit-o. Cum am ziceam, ascultam acest vals, era pe la jumătate. Pe birou avea o pungă de biscuiţi cu sare, din aceea la 1 Kg, şi mă pregăteam să strîng totul înainte să merg să mă culc. Ştii cum fac ambalajele astea atunci cînd le strîngi, nu? Foşnea foşnea, scîrţ! E posibil să mă crezi, dar urechile parcă stăteau să-mi pice. Imaginează-ţi vals… vals.. scîrţ, pleosc! Dă drumul la vals şi începe să foşneşto o pungă… sau pachetul de şerveţele. E urît, urî de tot, chiar mai urît ca OTV-ul (a se citi zero TV). Nu ştiu dacă ai prins ideea, dar cred că ar trebui să te străduieşti. Nu pentru a te transforma în ascultător de vals, ci pentru a înţelege cît e de grav păcatul în viaţa ta.

„Dumnezeu, un Compozitor desăvîrşit, a compus un vals ce a început în Eden. Omul este portativul Lui pe care aşază note muzicale. A aşezat multe şi frumoase, superbe, neîntrecute în frumuseşe, asta pînă să apară păcatul şi să verse cerneală pe toată partitura. Acum era nevoie de ceva… sau Cineva! care să remedieze greşeala. S-a găsit doar unul vrednic: Isus Hristos, Fiul Său. A copiat cu grija notele aşezate bine, apoi a rupt cu putere şi autoritate foile pătate din caietul cu note. Dumnezeu a putut astfel să-Şi continue capodopera începută acolo în Eden. Acum are portativul curat.

Însă lupta pînă la curăţie a fost dură şi plină de sacrificiu. Un vals desăvîrşit auzit timp de 33 de ani de mult norod, un vals ca o viaţă perfectă, viaţa Lui. Un vals sfîrşit printr-o foşneală amară şi usturătoare: suferinţele Lui. Un carnagiu adevărat adus de oameni. Portativele îşi răstigneau Compozitorul, fără să-şi dea seama că fără notele aşezate de el, ele erau goale, erau doar 5 linii care nu aveau cum să dea nici o muzică, erau doar 5 simţuri de carne care nu aveau cum să dea muzica: dragostea. Însă acesta era doar refrenul în LA minor. Urmează DO major, mai sus, mai înalt, o înviere şi o înălţare a Compozitorului, şi o dată cu El, şi noi, portativele Lui.

Odată cu ruperea foilor ca perdeaua din Templu, fiecare are acum acces în Sfînta Sfintelor, acolo unde poate sta liber si fără frică, de vorbă cu Tatăl. Şi valsul se scrie în continuare, pentru fiecare… cerneală mai este încă destulă, de portative are El nevoie.”

Nimic nu sînt, un praf pe cumpăna fîntînii,
Un fir de iarbă ce moare la prima adiere
Bobul de rouă ce cade şi se pierde-n genunii,
O umbră ce o dată cu noaptea piere.

Nimic nu sînt, un colţ pustiu şi rece
Un ecou ce se pierde printre ramuri
Scînteia ce cade şi-ndată se stinge
O şoaptă ce se pierde printre valuri.

Nimic nu sînt, dar slavă Ţie
Un fiu răscumpărat acum eu sînt
Copilul Tău, iubit, o bogăţie,
O viaţă cu Tine aş vrea, să fiu mai sfînt!

Aş plăti să văd versurile acestea puse pe note, apoi interpretate la chitară. Oh, de-aş avea o chitară! Deja ştiu cum le-aş cînta, ar semăna cu valsul, în 3 timpi. Aş cînta cîntece de jale, cîntece de dor, dor de Paradis. Cîntecul meu ar semăna puţin şi cu cîntecul lopătarului din valsul mai sus amintit. Uite şi versurile:

„O barcă pe valuri pluteşte uşor
Dar cine îngînă un cîntec de dor?
Nu, nu e vîntul nici Dunărea nu-i
E doar lopătarul şi cîntecul lui
Gîndul îl poartă alene un val
Ca pe o floare de nuferi spre mal
Spre fata care-l aşteaptă
Oftînd iar un refren.

Iar cînd pe cer prima stea va sclipi
Şi cînd Luceafărul va aţipi
Barca tăcută sub sălcii va sta
Iar fata îl va-mbrăţişa.

Povestea lor e-acum un dans
E melodia unui vals
Ce duce Dunărea cîntînd
Pe unda ei cea de argint.

Noi îl cîntăm cuprinşi de dor
Anii îl duc pe-aripa lor
Şi-o altă fată va chema
Un alt luntraş sub altă stea.

O barcă pe valuri pluteşte uşor
Dar cine îngînă un cîntec de dor?
Gîndul îl poartă alene un val
Ca pe o floare de nuferi spre mal
Spre fata care-l aşteaptă
Oftînd iar un refren.

O barcă pe valuri pluteşte uşor…”

Vals la chitară, ar fi ceva de văzut, nu crezi?

Iar la urmă, un moment ce rockul nu-l va putea aduce niciodată, ci doar valsul. E nevoie de vals pentru aşa ceva.

2005_pride_and_prejudice

5 gânduri despre „Lecţie de vals

  1. …ştiu pe Cineva care mă invită la dans în fiecare seară. Valsăm pe stele. Şi în fiecare dimineaţă, pe stropi de rouă sau pe învelişul de brumă. Muzica? Note ascunse în inimă de El, cu dragoste.

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s