Timposibil?

Nu este vorba despre blogul lui Camix. Scuze Camix, mi-a venit să scriu asta, sînt sigur că nu o să fie probleme… prea mari :)

Aici văd 2 interpretări, tu ia-o pe care-ţi place:

1. Timp + posibil
2. Timp + imposibil.

Despre ultima vreau să vorbesc în dungi mare şi groase, ca să nu le zic linii, în cele cîteva rînduri. De prima, ar fi cazul ideal.

Desigur, Cătălin e din nou sursa mea de inspiraţie. Talentat Dorohoian, parol!

Dacă ultima dată am vorbit despre timp, Axa activităţilor, acum tot despre timp am purtat o discuţie cu sus-semnatul.

Ok, se pare că trăim într-o lume în care nu ne mai ajunge timpul. Nimic nou, nimic spectaculos, nimic interesant. Ştim asta, ne-am obişnuit cu asta, ne-am resemnat şi acum trăim cu lucrul acesta.

Totuşi, nu ţi se pare ciudat că timpul nu ne mai ajunge? Cum rămîne cu ce zice Domnul: „toate lucrurile erau bune.” Hum?? Oare are nevoie ziua de mai mult de 24 de ore, sau organismul de mai puţin de 8 ore de somn? ca să avem noi mai mult timp? Nu, dacă am avea 48 de ore într-o zi şi dacă am dormi 2 ore pe noapte, tot nu ne-ar ajunge timpul. De ce? Pentru că ne-am găsi alte activităţi cu care să ni-l umplem.

Oare nu vi se pare ciudat că avem procesoare care fac 1 milion de operaţii pe secundă, şi totuşi timpul ne este atît de scurt şi limitat? Dacă se creează procesoare mai puternice, mai rapide, crezi că se poate rezolva problema timpului? Dacă vor face 10 milioane de calcule pe secundă, noi vom avea nevoie să ne calculeze 20 de milioane pe secundă, şi tot aşa, într-un cerc vicios.

Crezi că dacă acum există maşini mai rapide, îţi vor acorda mai mult timp? Dimpotrivă. Mai ţii minte cînd mergea tata cu feciorul la oraş cu căruţa? Ei bine, aveau suficient timp la dispoziţie pentru a purta o discuţie tată-fiu. Acum copilul merge cu maşina, ajunge repede la destinaţie şi nu are timp de discuţii cu tata pentru că tata trebuie să fie atent la volan. Eu nu văd rezolvarea problemei timpului în metodele aceste moderne prin care se măreşte viteza, în orice domeniu.

Mărirea vitezei de execuţie, duce la o cerere mai mare de execuţie, la un volum mai mare de lucru. Dacă înainte făceai o pereche de pantofi într-o oră, ţi se cereau 8 perechi pe zi. Dacă acum se fac 100 de pantofi pe oră, ţi se cer 800 de pantofi, plus TVA. Work-ahoolici, în asta ne-a transformat aşa zisa civilizaţie, presupusul secol al vitezei, se numeşte şi secolul lipsei de timp. Oamenii au vrut să accelereze lucrurile, dar se pare că nu prea le-a ieşit. Probabil au vrut să facă lucrurile mai rapid ca să aibă mai mult timp liber. Timp liber? Unii sînt în stare să te înjure dacă pomeneşti de aşa ceva. E aproape inexistent.

Probabil că dorinţa de a avea timp liber, ne-a robit şi mai tare, şi timpul ne-a transformat în sclavii lui.

O soluţie, am dat-o aici.

Gata cu scrisul pe azi, mă duc că am de dat examen la filologie.

Publicat de

Andrei Jităreanu

Este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.

8 gânduri despre „Timposibil?”

  1. unde se vrea, se poate… unde e credinţă, nimic nu rămîne cu neputinţă, însă stăm foarte prost la capitolul practică… cele mai lungi drumuri pe acest pămînt sînt de la ureche la inimă şi de la teorie la practică

  2. Cand am citit pentru prima data titlul articolului m-am intrebat…oare despre ce e vorba:de timpul posibil sau cel imposibil…dar citind articolul am aflat;))

  3. Eşti figură. :)

    Dar de inspirat, tot de acolo te-ai inspirat, nu?
    Exact asta mi-a plăcut şi mie la termenul ăsta; că, în funcţie de stare, el poate însemna când una, când cealaltă.

    Eu ştiu că, pentru mine, imposibilitatea timpului vine din ne-organizarea lui.

  4. Să fiu sincer cu tine, Camix, am scris titlul fără să-mi treacă prin cap că şi blogul tău se numeşte aşa… apoi am spus: „aah, mai ştiu un blog cu numele ăsta”.. şi apoi am adăugat prima propoziţie ca să-ţi ofer drepturile de…autoare :) probabil pentru că e fixat undeva adînc în minte termenul, din cauză că te citesc

    Uite acum mi-a venit o idee… se numeşte plagiat dacă ai o idee identică cu alt autor, dar fără să ştii de existenţa respectivei lucrări? Pur şi simplu faci la fel ca el, fără să-ţi dai seama.. hmm, cred că tot plagiat este, însă e unul fără să vrei. Ce zici? Oricum cine te crede că e fără să vrei? :D Nimeni… aşa că nimeni nu mă va crede de..ideea mea..sau mă rog, a ta :)

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s