Închinare bună sau rea (?!)

Închinare – ce îţi spune acest cuvînt?

Stateam la biserică, la ora de rugăciune, şi mă uitam cum unii se închină mai frumos, mai bine ca mine, ziceam eu. Îi vedeam cum ridicau faţa, cum închideau ochii, cum le mai dădea o lacrimă… iar eu nu puteam să fac nimic din aceste lucruri. Tot ce puteam spune era: „Doamne, iartă-mă că nu pot să îţi zic cuvinte… iartă-mă că sînt atît de ratat, iartă-mă că sînt om, sînt prea mic, prea neputincios, iartă-mă că nu pot să Îţi spun nimic.. eşti prea mare, iar eu nu pot să îţi spun nimic, iartă-mă…”

Ei se închinau sincer, îi ştiam buni creştini, le vedeam faptele lor de pocăinţă. Şi eu mă închinam sincer, doar că mă vedeam undeva foarte jos, sub nivelul lor. Aşa şi eram, dar din standardele oamenilor. Deocamdată nu s-a inventat un „închinareo-metru” ca să se măsoare asta, dar oamenii au impresia că pot clasifica care închinarea este „mai bună”, mai reuşită. Aşa făceam şi eu. Mă vedeam mult mai jos decît ei în închinare. Ei spuneau cuvinte frumoase şi sincere Lui, iar nu puteam decît să-mi cer iertare pentru că sînt om…

Asta pînă cînd mi-am adus aminte ce zicea Paul Washer odată. Înainte să predice într-un loc, se ruga: „Doamne, ajută-mă să Te predic aşa cum meriţi Tu predicat.” La care Dumnezeu îi răspunde: „Paul, tu niciodată n-o să Mă propovăduieşti aşa cum merit Eu.”

„Andrei, tu niciodată n-o să te închini Mie aşa cum merit Eu.”

Ah, că oamenii au creat standarde după care cataloghează închinerea, asta e problema lor. Însă etalonul de măsură rămîne Dumnzeu. Iar cu un aşa etalon, nimic nu poate fi comparat şi spus că este „mare” sau „mic”. Dumnezeu priveşte doar la inimă. Nu poţi spune că te-ai închinat „bine” sau „rău”, poţi doar spune că te-ai închinat „suficient” sau „destul”. Cum aşa? Păi o închinare „suficientă” sau „destulă” este aceea unde aduci totul înaintea Lui: reuşitele tale, problemele tale, nemernicia ta, împietrirea ta, condiţia ta umană. Totul se aduce înaintea Lui în închinare. Cînd nu aduci totul, nu te-ai închinat suficient sau destul. Şi aşa că niciodată nu te vei putea închina Lui aşa cum merită, dar măcar adu totul în închinare, să vadă El că recunoşti că eşti nimic şi că eşti dependent de mila şi dragostea Sa. Asta se cere în închinare.

Cred că El vede o închinare de aceeaşi calitate şi a unui prunc în credinţa şi a apostolului Pavel, dacă cei doi au adus totul înaintea Lui. De fapt, despre asta e vorba peste tot, cînd te raportezi la Dumnezeu: Totul=Totul, Parţial=Nimic. Acestea sînt calificativele Lui, cu care primeşti Admis sau Respins. Nu există un al treilea calificativ, nu există nuanţă de grij, nu există scări ierarhice, nu există grade de comparaţie. Ori eşti cu El, ori împotriva Lui, ori laşi totul şi-L urmezi, ori dacă nu, mai bine stai acasă.

Închinare „bună” sau „rea”? Nu există. Niciodată nu vei putea să I te închini aşa cum merită El, dar vei putea aduce totul înaintea suveranităţii Sale, poţi veni să tremuri în faţa Lui, poţi cu mare frică şi spaimă în faţa Sa, poţi veni trîntit cu totul în faţa Sa, şi tot ce poţi face în închinarea ta este să implori milă. Atît poţi face.

Închiare – înseamnă mai mult decît rugăciune. Închinarea este modul de viaţa al credinciosului. Închinarea este însuşi motivul pentru care ai fost creat. Aici am surprins doar un fragment din ce înseamnă închinare, însă închinarea înseamnă mult mai mult decît atît. Putem discuta pe margine. Te întreb din nou:

Închinare – ce îţi spune cuvîntul acesta?

Publicat de

Andrei Jităreanu

Este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.

5 gânduri despre „Închinare bună sau rea (?!)”

  1. Închinare… Aşa cum spuneai şi tu vine din inimă, însă diferă de la o persoană la alta ( pe principiul că avem fiecare particularităţile noastre). Eu una nu pot să plâng sau să mă bat cu pumnii în piept că sunt o păcătoasă în faţă unei mulţimi şi nu pentru că m-aş considera, ci pentru că nu pot din fire. Prefer să mă retrag în mine sau în camera mea şi să mă rog, să postesc, să citesc, etc.

  2. Inchinare = sa fiu absorbit de frumusetea lui Dumnezeu, sa indraznesc sa deschid inima si gura sa recunosc slava, maretia, splendoarea si dragostea Sa. Sa abandonez toate celelalte granduri si preocupari de dragul Lui … sa stau ca Maria la picioarele Sale si sa ascult. Sa fiu insetat dupa prezenta Sa ca un bolnav care iese prima oara dupa cativa ani din salon – la lumina soarelui. A Soarelui (Luca 1.78).

  3. Imi spune VIATA. O viata de inchinare in cele mai mici detalii : de la faptul ca dimineata cand deschid ochii spun „Buna dimineata, Doamne”, pana la implicarea Lui in cele mai complexe treburi sau chestiuni. Inchinarea cred ca este atunci cand in tot ce vad, in tot ce fac, in tot ce spun, se simte El, de catre cei din jurul meu. Si acum…ca scriu toate astea, ma intreb….cat din 24de ore pe zi ma inchin?

  4. termenul de „inchinare” din greaca inseamna ” a te apropia de cineva ca sa il saruti”(cel putin asa am citit). asta ar trebui sa spuna destul ca fiecare sa inteleaga ce este inchinarea

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s