Ce este un Top?
Sinonime: clasament, ierarhizare; < din limba engleză, de la substantivul „top” care înseamnă „vîrf, deasupra”, iar în limba engleză mai este folosit şi verbul „to top smth. or smbdy”, adică a întrece, a fi deasupra sau, mot-a-mot, „a vîrfui” pe cineva sau pe ceva.
Topurile, folosite pentru a da o anumită ordine unori itemi ce urmează a fi clasificaţi, respectînd criterii prestabilite.
Unde se folosesc Topurile?
Cred că Topurile se folosesc peste tot unde există competiţie: Marketing & Publicitate, Politică, Olimpiade şi Concursuri la toate nivelurile, Jocuri online, Bloguri. Dacă nu ar exista competiţia, nu văd rostul Topurilor. De ce să faci Topuri, de dragul lor?
De ce există Topuri, Clasamente şi Ierarhizări?
Cum spuneam, ele nu există de dragul de a exista. Îmi vine acum în minte dialogul dintre Domnul Isus şi ucenicii Săi care doareau să ştie neapărat care avea să devină cel mai mare în Împărăţia cerurilor. Şi ei doreau să ştie care va fi Clasamentul acolo sus, la Tatăl. Cred că Topurile există şi provin în mod natural, firesc. Din naturaleţea firii umane ne-am ales cu tot felul de Ierarhizări. Copiii de mici vor să devină cei mai mare şi mai buni poliţişti sau doctoriţe. Oamenii se bat pentru supremaţie, pentru locul I. Peste tot vezi „cel mai bun” „cel mai frumos” „cel mai mare” şi lista poate continua cu uşurinţă. Viaţa este definită ca o competiţie, iar o lege în management spune că această Competiţie ţine preţurile în frîu şi sporeşte calitatea serviciilor sau bunurilor de consum de pe piaţă. De ce există Topuri? Pentru că există oameni.
Cine poate face Topuri?
Alin Cristea. Glumesc :) Ei bine, cred că mai oricine poate face Topuri, începînd de la Topurile preferinţelor personale pînă la Top WordPress sau Miss World care realizate de oameni competenţi, avizaţi, arbitri, specialişti, profesori în domeniu.
Ce criterii se pot folosi pentru Topuri?
Aproape orice criteriu. Cel mai tare, cel mai mare, cel mai mic, cel mai lung, cel mai parfumat, cele mai multe accesări pe zi, cel mai comentat articol (se vede influenţa de blogger, nu? :) Atît timp cît criteriile sînt de interes, acestea pot varia de la cele mai „aşteptate” la cele mai ciudate şi neaşteptate.
Ce beneficii aduc Topurile?
În primul rînd, vizibilitate. Dacă eşti sus pe munte, vei fi văzut mult mai bine decît dacă eşti undeva în josul văii. În al doilea rînd, prestigiu şi celebritate, ajungi să fii cunoscut de mai mulţi oamenii. Cu cît eşti mai bine văzut într-un domeniu, cu atît prestigiul va tău va creşte. Topurile pot ajute pe cel care le consultă să-şi facă o idee de ansamblu asupra concurenţilor sau a celor care se află într-o competiţie, dîndu-le astfel posibilitatea să aleagă ce e mai bun. Oare acestea sînt beneficii sau „beneficii”?
Ce „beneficii” aduc Topurile?
În primul rînd, odată cu prestigiul şi popularitatea vine şi riscul mîndriei, iar mîndria merge înaintea căderii. Odată ce capeţi vizibilitate, îţi poate fi răpită intimitatea. Odată ce eşti văzut de mai mulţi, vei fi atacate de mai mulţi. Dacă eşti mai bun ca 99,5% dintre bloggeri, atunci să ştii că e posibil ca 98% dintre ei să rîvnească locul tău şi să te atace. Dacă eşti primul în orice domeniu, atunci pregăteşte-te, mulţi vor face tot posibilul să te facă să cazi, iar căderea poate fi dureroasă. De fiecare dată cînd doreşti să urci, pregăteşte-te să cobori.
Există Topuri în spaţiul Evanghelic?
E o întrebare retorică. Da, bineînţeles că există. Dacă e să mă refer la bloguri, astfel de Topuri se fac mai tot timpul. Vezi România Evanghelică, site administrat de Alin Cristea, Rotundu.
Ar trebui să existe Topuri în spaţiul Evanghelic?
Şi acum nu mă refer la bloguri: cred că ar trebui să existe, dar fiecare ar trebui să se (z)bată să devină cel mai mic şi mai puţin văzut, ca să devină cel mai mare în Împărăţia cerurilor, după cum ne învaţă Domnul Isus. Ar trebui să existe, iar singura persoană care să le facă să fie Dumnezeu, iar lista cu Topurile să nu fie văzută de nimeni. Pentru că El ne-a creat un singur trup care să lucrăm împreună, competiţia ar trebui să fie doar aşa: ochiul – no 1 la văz, urechea – no 1 la auzit, nasul – no 1 la mirosit… şi tot aşa. Fiecare să fie numărul 1 în locul unde a fost aşezat, să fie „cel care vîrfuieşte” pe ceilalţi fraţi ai lui. E normal să fie aşa. Eu am nevoie de celălalt să fie cel mai bun în a mă încuraja, iar el are nevoie de mine să fiu cel mai bun în a da înţelepciune.
Cît de mult trebuie să ne luăm după Topuri?
Foarte mult şi deloc, este răspunsul meu. Ca să te iei foarte mult după Topuri trebuie să cunoşti exact criteriul după care a fost întocmit, şi să ştii exact ceea ce doreşti să afli de acolo. Spre exemplu, dacă vrei să vezi despre ce se scrie în cel mai citit blog românesc, accesează Top ZeList. Dacă vrei să vezi cel mai citit blog românesc Evanghelic, caută prin România Evanghelică, care preia Clasamentul după Top WordPress. Nu ar trebui să te iei deloc după Topuri pentru a stabili, spre exemplu, cel mai interesant blog, cel mai plin de emoţii şi sentimente, cel mai cultural, deoarece aceste lucruri variază de la om la om şi fiecare dă propriile calificative. Aşa că, spor la căutat, nu printre topuri, ci printre oameni. Te asigur că o să găseşti lucruri frumoase dacă nu te iei după Topuri.
Înainte de ne cocoţa sus în Topuri, să ne amintim că Domnul Isus de multe ori era căutat şi acesta fugea sau dispărea în mulţime, pentru a fi singur sau pentru a vorbi cu Tatăl. E bine să fii în Top, dar în Topul Lui, pe care deocamdată nimeni nu-l ştie, şi e bine că e aşa.
E bine să fii în Top? Te rog pe tine să răspunzi la această întrebare.
Primul gând 
1 Corinteni 3:11-13
Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa, si care este Isus Christos.
– Iar daca cladeste cineva pe aceasta temelie, aur, argint pietre scumpe, lemn, fan, trestie,
Lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: ZIUA DOMNULUI o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cu este lucrarea fiecaruia.
Noi nu putem face clasamente,nu avem acest drept.
Nu noi suntem cei care catalogam ( clasificam, evaluam, cantarim, masuram) cat de buna este lucrarea fiecarui om.
Aceasta lucrare revine Domnului Dumnezeu.
Evaluarea corecta a fiecarui om ( lucrare) va fi sus in cer.
E adevarat Andrei, si ce ai scris , sunt oameni care investesc in bule de sapun ( reputatie) sau isi hranesc samburii mandriei personale…
Sa ii permitem lui Dumnezeu sa faca o diferenta prin noi.
Sunt oameni care investesc in Imperii( bloguri,blocuri,faima,renume,reputatie, popularitate)= toate Imperii ale sinelui.
Sunt oameni care investesc in case.
Sunt oameni care investesc in oameni.( asa era Isus).
Sunt oameni care investesc in „viata virtuala” mai mult decat in realitatea ce ii inconjoara.
Ma indoiesc de crestinul ce are experiente „Online” pe panza de paianjen-media si a internetului si nu are experiente ziditoare si datatoare de viata impreuna cu fratii si suroriile lui la rugaciune, tineret, adunare, iesiri impreuna.
Fii mult binecuvantat cu materiale sfinte pentru zidirea unei lucrari bune, frumoase si eterne.
Prin tot ce facem sa prinda Isus, chip tot mai mult in noi, traind practic pentru Gloria Lui.
Mi-a plăcut cum ai găsit textul. Cred că este printre cele mai potrivite pe acest subiect. Mulţumesc de intervenţie, Alexander.
E trist cînd ajungi să investeşti în această pînză de păianjen, www-ul, deoarece de cele mai multe ori aceasta face ceea ce este creată să facă: să te prindă.
Ferice de omul care investeşte în oameni, aş zice eu. Dacă mă refer la paranteza ta, ferice de cel care caută să fie ca Isus. Cred că neglijăm aşa mult să vedem şi să studiem cum era Isus, ce a făcut El, cum se comporta în anumite situaţii, ce a spus El că trebuie făcut.
Dacă îmi amintesc bine, pătrăţosu şi-a pus întrebarea „ce ar face Isus dacă ar fi în Top WordPress?” iar răspunsul a fost: „s-ar da jos imediat”… sper să nu mă înşel. E primul exemplu care îmi vine în minte, şi cred că cel mai relevant, din moment ce el a dominat WordPressul destul timp.
Mulţumesc din nou pentru cuvintele bune şi înţelepte alea tale. Fii şi tu mult binecuvîntat!
Andrei:
Topurile releva totdeauna ceva anume. Ai observat, pana sa intervina cenzura, blogurile imorale erau in top, aici este o chestie hormonala. Acum cine sta in top? Blogurile financiare, politice, daca observi. Aceasta este o chestie de ingrijorare a oamenilor, framantare, timpurile prin care trecem. Blogurile de scandal din nou, tind sa ajunga in top, nu fac aluzia sa “patratosul” eu respect de Marius C, dar stiu ca acolo s-au agitat spiritele adesea. Iisus, ai remarcat bine, evita multimea si ridicarea intre oameni, cu toate acestea era de departe in topul persoanelor din Israel, toata cetatea sa pus in miscare cand a intrat El in Ierusalim. S-a mai pus odata in miscare.. cand a intrat Pavel in templu, si prin Efes a miscat el multimile, in fine. Vreau sa spun ca un om plin de Duhul Sfant nu poate sa treaca neobservat prin multime. El va face tot timpul aluzie la Hristos si Dumnezeu, dar nu poate trece neobservat, el se smereste pe sine si isi recunoaste nevrednicia, refuza gloria si o directioneaza spre Hristos. Asa a fost sf. Augustin in vremea lui, Luther, Calvin, Spurgeon, Moody, Billy Graham, etc. Acestia nu puteau ramane ascunsi, erau chemati de Dumnezeu sa se urce pe un munte, insa asta i-a costat destul de scump pe unii. Deci sa nu ravnim la locurile vizibile, ispita mandriei e foarte reala, dar daca esti chemat roaga-te sa fi credincios Celui ce te-a chemat cu un scop acolo!
Sa fi binecuvantat in noul an!
Mulţumesc mult, Florine! La fel mă gîndeam şi eu la Hristos prin cetate cînd scriam, însă nu am dorit să mă lungesc cu articolul, ca să nu devină plictisitor. De asta există comentariile, nu? Într-adevăr, omul plin de Duhul Sfînt nu va rămîne neobservat, deoarece el doreşte ca toată cinstea să fie transmisă lui Isus Hristos.
În topul blogurilor nu prea mă uit de…. jumătate de an. Nu mă interesează. De fapt, nu mă interesează blogosfera evanghelică deloc. Am cîteva bloguri pe care le citesc cu plăcere, care nu sînt în Top, şi care îmi fac plăcere. M-am uitat ieri pe România Evanghlică şi am văzut că nu urc în nici un top evanghelic. Slavă Domnului! Şi El s-ar fi dat repede jos de acolo. Eu scriu pentru oameni, nu pentru topuri. Cine găseşte plăcere în materialul de aici, se va întoarce.
Şi ţie, dragă Florine, o risipă de binecuvîntări pentru tine şi pentru familia ta (a propos, sper că Ştefan e mai bine, ultima dată era cam bolnav :)
:) Da este mai bine acum. Multumesc de intrebare!
Mă bucur să aud asta! Multă sănătate în continuare, că e nevoie de ea ca de apă, în ultimul timp… văd asta în familie, la prieteni, la prieteni virtuali…
O sa incerc sa prezint sub o alta lumina,mai mult neurobiologica,necesitatea organica de a fi in top. Sistemul complex de adaptare la cerintele societatii,grupului,colectivului din care face parte un individ,cuprinde,printre altele, siasa numita „instanta interioara”,singura componenta biologica,ea fiind un dat care lucreaza in profunzimea organismului – fie el al unei bacterii,al unei insecte,al unei primate,al meu sau al tau – transformandu-l dintr-un modul intr-o „masina” de invatare.Relula acestei „masini” de invatare este foarte dura;alimenteaza cu combustibil componentele capabile sa solutioneze problema si taie resursa celor de pasite de situatie.Instanta interioara este cea care are rolul „evaluatorului” si in final a executorului „sentintei”.Ironia este ca acest „evaluator”,care fie acorda „premii”,fie joaca rolul calaului,este 8un dat biologic al victimilor.La nivel microscopic,instanta interioara lucreaza prin intermediul apoptozei(moartea celulara preprogramata),o reactie moleculara in lant,intiparita genetic si care se sfarseste cu sinuciderea celulelor.La animalele superioare (deci si la om),instanta superioara „aplica pedepse” launtrice,care variaza de la intoxicarea organismului cu supradoze de hormoni de stres,pana la mizerie emotionala;sau,dupa caz,acorda „prime” interne,constand din puseuri de elan si incredere in sine,acelora dintre noi care indeplinesc nevoile grupului.Cand ne vine sa ne lua la palme,sa ne facem mici sau sa disparem de pe fata pamantului,condamnarea ne vine de la instanta interioara,ca vinovatie sau rusine.Desi,la prima vedere, este este greu de acceptat,”judecatorii” nostri interiori ne imbolnavesc si ne prostesc,la propriu.Daca „ajung la concluzia” ca suntem o povara pentru inteligenta colectivului ei ne slabesc sistemul imunitar,ne introduc o stare de confuzie asemanatoare cu narcoza,inecandu-ne organismul cu endorfine(morfine endogene) si ne inunda cu glucocorticoide,care omoara atat neuronii cat si limocitele(celule cu rol esential in combaterea bolilor) In luarea „deciziilor” instanta interioara tine cont de:1.propria noastra zenzatie de utilitate; 2.aluziile pe care ni le fac altii si din care ne putem da seama daca suntem apeciati sau dimpotriva.Instanta inmterioara modifica proportiile in amestecul de neurotransmitatori(serotonina,dopamina,etc),facandu-ne in felul acesta sa trecem de la frica la indrazneala,de la stari mizerabile la fericire,de la iritabilitate la dragalasenie,de la taceri timide la discursuri expansive,de la confuzie la clarviziune,de la dificultati de concentrare la pofta fizica de a ne realiza scopurile.Unii dintre noi ne nastem cu instante interioare care nu dau decat „sentinte”dure,rezultatul fiind in acest caz,o predispozitie crescuta la depresie,timiditate,sensibilitate deosebita. La altii,instanta interioara este setata sa-i trateze cu „generozitate”,sctindu-i de inhibitii,conferindu-pe un crescut sentiment de siguranta si prea putine complexe de vinovatie si rusine.Dar,din fericire,cei mai multi dintre noi suntem undeva la mijloc.
Iata ANDREI dece zic eu ca este indicat sa lupti ca sa te menti in TOP,in cadrul grupului din care faci parte.
un comentariu cît un articol în toată regula :)
mulţumesc de completare şi de perspectiva, explicaţia asta biologică
să înţeleg că e natural să fii în Top, altfel îs nişte chestii care te pedepsesc şi au rezultate nefaste asupra organismului… am rezumat bine?
E foarte interesant ce ai spus acolo, însă pe mine mă cam depăşesc chestiile acestea, însă niciodată nu e tîrziu să înveţi :)
Dragostea asta e ca o chimie..am plecat pe munte..am citit si eu tot:).