Continuăm. Eşti gata? Start!
Versetul 3 al Psalmului 23:
3.”[…] îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.”
Îţi aminteşti una dintre acele zile cînd nu aveai chef de nimic, nimic nu-ţi ieşea şi totul parca era în plus sau pe dos? Ei bine, în acele momente nu doar exteriorul era pe dos ci şi interiorul. De fapt ordinea corectă este: interiorul sau nevăzutul primul, influenţează exteriorul care se vede.
Vine Dumnezeu şi spune: „Suflete, înviorarea!” Sufletul… ce este sufletul? Dar duhul, ce este? De ce nu spune: „îmi înviorează duhul?”… te-ai gîndit asta vre-odată? Duhul/spiritul ţine doar de partea imaterială a omului. Biblia spune că doar cine este născut din nou poate avea Duhul Sfînt. Prin urmare, duhul omului ţine de relaţia acestuia cu Tatăl. Dacă nu eşti întors la El, nu poţi avea relaţie de părtăşie, intimă cu Tatăl tău. Sufletul, pe de altă parte, ţine atît de partea imaterială cît şi de cea materială a omului. Sensul originar al cuvîntului „suflet” este „viaţă”. Orice om are suflet. Trăirile, sentimentele de orice natură le simţim cu sufletul. Sufletul ţine atît de corp cît şi de ceea ce nu are corp fizic la om.
De ce Dumnezeu înviorează sufletul şi nu duhul? Pentru că te iubeşte. Eu cred că David acolo spune: Dumnezeu îmi înviorează atît trupul cît şi sufletul (sens de interior), trăirile mele lăuntrice. Suflet înseamnă viaţă. Cu alte cuvinte, Dumnezeu îmi înviorează viaţa! Toată viaţa… interior, exterior. Nu e minunat?
„[…]şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, […]”
Cine altcineva din această lume este mai avizat, mai calificat şi mai în stare să dea călăuzire decît Cel care este Calea? Cine altcineva poate vedea şi deosebi mai bine o cărare dreaptă de una strîmbă decît Cel ce a inventat ochiul?
A propos de ochi, ştii că ochiul are 40.000.000 terminaţii nervoase, muşchii ochiului se mişcă de 100.000 ori pe zi, şi retina conţine 137.000.000 celule ce permit captarea semnalului luminos?
Charles Darwin a spus: Să presupun ca ochiul s-a format prin selecţie naturală, ar fi o absurditate la cel mai inalt nivel.
Ei bine, eu Îl doar pe El cel mai calificat să dea călăuzire. Nu e grozav să te ştii îndrumat şi condus de Cel mai Bun?
„[…]din pricina Numelui Său.”
Iar aceasta este partea cea mai uluitoare a versetului, şi poate chiar a Psalmului întreg. Deci, El te face să nu-ţi lipsească nimic, îţi dă ce e mai bine, îţi dă odihnă, după ce te odihneşte îţi înviorează sufletul (e ca un fel de risipă de binecuvîntare, după odihnă, îţi dă şi inviorare, aproape că e un pleonasm divin, nu?), apoi te ia la o plimbare din nou, dar tot El este Cel care povăţuieşte paşii tăi, iar apoi… dă şi o explicaţie în 4 cuvinte, de ce anume face acest lucru: din cauza Numelui Său.
Dacă luni ai citit că El este Cel care cauzează, El este „Cel ce este”, El este existenţa însăşi, El este Yehova, acum află că primeşte toate acele lucruri enumerate mai sus din cauză că El este Cel ce este. „Eu sînt Cel ce sînt”, spune Dumnul, iar din cauza aceasta îţi face ţie acest bine, această revărasare de har pe care tu nu vei putea niciodată nici să o meriţi şi nici să o capeţi prin eforturi proprii.
Care este motivul concret pentru care El binecuvîntează şi te iubeşte aşa de mult? Nu cred că vei găsi vreun motiv în toată viaţa ta. Da, Dumnezeu te iubeşte fără motiv şi te binecuvîntează din cauză că El este Dumnezeu şi El vrea să se îndure de tine, chiar dacă are toate motivele să n-o facă. De ce? De ce? Din pricina Numelui Său. În toată Biblie nu vei găsi alt motiv. Este suficient acesta pentru eternitate.
Doresc ca şi mîine să mă ocup de versetul 4. Vreau ca ce am început să duc la bun sfîrşit.
Pînă atunci, dacă nu ai motive de mulţumire la adresa Lui, mai citeşte puţin măcar primele 3 versete al Psalmului 23. O să găseşti suficiente acolo, mai ales cînd ştii că nu meriţi nimic.
Primul gând 