Impresia mea asupra Psalmului 23 (v5)

5.”Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.

Nu ştiu dacă zic bine, dar îl şi imaginez pe Napoleon la Waterloo stînd la masă în faţa anglo-aliaţilor. Nu e prea bine să te ştii atît de „vrut”, dar totuşi să stai vulnerabil în faţa gloanţelor. Cînd frontul urlă, cînd nu se găsesc clipe de tăcere între vîjîitul gloanţelor şi urletul tunurilor, tu stai impasibil la masă, în faţa duşmanilor.

Aşa văd eu întinsul mesei în faţa potrivnicilor. Grozav lucru! Să stai în mijlocul luptei, adică în mijlocul aceste lumi nebune şi să ai timp să savurezi la o cină copioasă, şi să-ţi şi facă plăcere. Găsesc acest lucru identic cu „[…]îmi înviorează sufletul[…]” (versetul 3), cu liniştea şi siguranţa pe care o aduce apele de odihnă.

Partea cu „[…] îmi ungi capul cu untdelemn” e foarte interesantă. Din nou, îţi aduc aminte că e vorba despre oi, ca metaforă sau comparaţie cu omul. Oile erau atacate de nişte gîze tare băgăcioase şi acestea îşi depuneau ouăle în pielea moale a botului de oaie. Pentru a evita neplăcerile acestea, care de multe ori se soldau cu mari neplăceri pentru oiţă, sau chiar cu moartea ei, păstorul folosea untdelemnul pentru a le unge pe bot. Ţinea gîzele la distanţă, vindeca rănile şi le dezinfecta. Oile abia aşteptau să vină păstor să facă acest lucru. De mult ori în perioada de curtare a oiţelor de către berbeci, aceştia se loveau şi îşi provocau răni în disputa lor. Din nou, untdelemnul era folosit pentru a alina şi grăbi vindecarea lor. Asta înseamnă să îţi ungă păstorul capul cu untdelemn. Destul de plăcut şi convenabil, nu?

[…] paharul meu este plin de dă peste el.

Eu cred că aici vorbeşte de belşugul pe care-l ni-l toarnă Dumnezeu fiecăruia în paharele noastre. Nu doar că ne umple paharul binecuvîntărilor, dar ne toarnă atît de mult încît dă peste buză, dă afară, din prisosul său. Iar asta spune multe despre dragostea perfectă a lui Dumnezeu.

Îmi place tare mult ce scrie Larry Crabb: „Învaţă să priveşti dincolo de tragediile vieţii şi să vezi risipa de binecuvîntări pe care Dumnezeu o face pentru tine.”, în cartea sa, Vise năruite.

Cred că există diferite interpretări, aşa că n-o să fiu prea explicit aici, din teamă să nu greşesc. Deşi e impresia mea personală, consider că e mai înţelept să rămîn doar la acel mic alineat de mai sus.

Cu ajutorul Domnului, sper să duc la bun sfîrşit ce am început, mini-proiectul de o săptămînă şi să continuu mîine cu ultimul verset al Psalmului 23, care anunţă un final fericit şi binecuvîntat… apoi să-mi văd de sesiune. Te aştept şi mîine cu acelaşi drag.

Publicat de

Andrei Jităreanu

Este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s