Un dumnezeu prea mic

Cred şi o spun cu toată tăria că dumnezeu pe care-l slujim noi este un dumnezeu prea mic, un fals dumnezeu, care ţine locul Dumnezeului adevărat.

Mă uit că aproape nimic nu ne mai diferenţiază pe noi, presupuşii creştini, de ceilalţi, presupuşii „din lume”. Adică ce anume faci tu deosebit faţă de ceailalţi? Ce anume te diferenţiază pe tine de ceilalţi?

Faptul că citeşti o carte numită Biblie, puţin mai des decît ceilalţi? Asta nu înseamnă nimic. Credinţa ta te diferenţiază de ceilalţi? Se vede această credinţă?

Faptul că spui cuvinte de încurajare? Acestea le poate spune toată lumea. Faptul că mergi la adunare? Şi ei merg la biserică. Faptul că citeşti o groază de cărţi creştine? Te-au ajutat? Faptul că te rogi de 2 ori pe zi? Asta faci tu pentru că ai un Dumnezeu aşa de mare?

Faptul că tu crezi că Dumnezeu te-a ajutat la examen, asta e indicatorul pentru protecţia Lui? Şi ceilalţi iau note mari şi le merge la examene. Faptul că îţi merge bine, te simţi bine, aceasta înseamnă că Dumnezeu este cu tine, şi tu eşti lîngă El?

Faptul că eşti darnic, ajunţi pe cei care au nevoie, nu e un indicator al faptului că eşti creştin, că eşti născut din nou. Te asigur eu că şi cei nemîntuiţi sînt mai darnici şi ajută mai mult ca tine.

De fapt, ce e aşa special la tine? Că eşti „de treabă”? Sînt nemîntuiţi care sînt mai „de treabă” decît eşti tu, te asigur din nou de lucrul acesta.

Ce putere Dumnezeiască este în tine, cu ce eşti mai deosebit decît ceilalţi?

Avem un dumnezeu prea mic, iar dumnezeul acesta pe care-l slujim e mut şi surd, fără putere. Nu poate face nimic. E bun de nimic, pentru că e un dumnezeu creat de noi. Dumnezeul acesta pe altarul căruia aducem ofrande ce nu se înalţă undeva mai sus de tavan, e un dumnezeu teribil de înşelător. Dumnezeul pe care-l slujim acum e un dumnezeu fără putere, care nu mai poate face minuni şi care nu mai poate mîntui. Dumnezeul pe care-l slujim acum e un dumnezeu care nu ştie ce va aduce ziua de mîine, nu ştie şi nu poate face nimic în privinţa aceasta. Dumnezeul pe care-l slujim acum e foarte slab, şi e foarte mic. Ce văd eu în unii pocăiţi, ei bine, asta nu e lucrarea lui Dumnezeu ci a unui alt dumnezeu străin.

Particip la unele întîlniri cu tinerii şi vin atît de gol şi lipsit de putere. O fi vina mea? Chiar dacă Îl caut din toată inima, să nu se lase El găsit? Oare nu cumva alt dumnezeu e prezent acolo? Sau poate e prezent la început, şi apoi pleacă?

L-am găsit pe dumnezeu acesta în starea noastră de bine, unde mai nimic nu ne deranjează, şi zicem că sîntem binecuvîntaţi că avem pace şi linişte şi nu stă nimeni cu pistolul la tîmplă, însă l-am pierdut pe Dumnezeu şi l-am confundat cu dumnezeu, alt dumnezeu. L-am găsit pe dumnezeu în succesele noastre şi apoi, ca buni creştini ce sîntem, le punem în cîrca Lui, ceea ce e bine, însă nu uita că şi necreştinii au succese. Cu ce te-ai diferenţiat de ei? Cu nimic.

Ne place de acest dumnezeu care este dragoste şi bunătate şi alinare la durere şi necaz, însă uităm că Dumnezeu cel adevărat mai are cîteva carcteristici: sfinţenie, sfinţenie, sfinţenie, mînie, furie, gelozie şi sete de sînge. Da, acesta e Dumnezeu. Ai impresia că dacă trimiţi un mass cu mesajul „dacă nu te ruşinezi de Dumnezeu trimite mai departe” sau că alte bazaconii, asta înseamnă a nu te ruşina de El? Asta înseamnă a-I sluji? Nu nu nu, aceasta pe care tu crezi că-l slujeşti e un dumnezeu prea mic, prea nevoiaş şi neputincios. Acesta nu e Dumnezeu. Şi te mai miri de ce te ruşinezi în faţa clasei că eşti pocăit, cînd tu pe Messenger, de fapt nu te-ai ruşinat, doar ai trimis mai departe, nu? Nu te mira, pentru că îţi zic eu de ce te-ai ruşinat: pentru că dumnezeul tău e prea mic.

Crezi că dacă te rogi între tinerii creştini, şi nu eşti în stare să te rogi cu glas tare în mijlocul unui grup de necreştini, care te-a invitat să iei iniţiativa, te califică ca şi creştin? Deloc. Chiar crezi că a sta în mediul Evanghelic te face creştin? Deloc. Trebuie să ieşi din barcă, să te dai jos din fotoliu să să începi să slujeşti adevăratului Dumnezeu, nu acelui dumnezeu atît de mic care te face să faci exact tot ce fac şi necreştinii, care te face să te ruşinezi de adevăratul Dumnezeu şi care nu îţi dă putere să înalţi o rugăciune care în alte situaţii o înălţai cu uşurinţă.

De fapt, cînd o să înţelegem că sîntem nişte păcătoşi în mîinile unui Dumnezeu mînios şi de 3 ori sfînt, atunci o să slujim cu adevăratului Dumnezeu, iar celălalt dumnezeu va fi aruncat definitiv la coş, apoi ars. Ars, ca să facă loc Celui Preaînalt.

A Ta, nu a altui dumnezeu, este împărăţia, şi puterea şi slava în veci. Amin!

Publicat de

Andrei Jităreanu

Este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.

8 gânduri despre „Un dumnezeu prea mic”

  1. paradoxul vremurilor, huh?
    se cer şi se aşteaptă acum, mai mult ca oricînd, minuni şi semne de la un Dumnezeu măreţ, dar tot noi Îi ştirbim minunata putere, schiţînd în inimi forma unui dumnezeu prea mic, un dumnezeu fals.
    Milă să aibă de noi!

  2. Dumnezeul nostru este un dumnezeu prea mic? DA. Este fiindca noi suntem oameni mici, cu preocupari mici. Suntem atat de ingropati in grijile noastre mici ca nu mai vedem problemele importante. Minuni se mai intampla, dar nu in probleme importante, fiindca noi nu le cerem niciodata. Suntem prea preocupati sa cerem rezultate bune la scoala sau la locul de munca, multi prieteni, un sot/o sotie, sa ne inteleaga parintii, etc..
    Pe deasupra bisericile au devenit un social club cu multe intruniri si conferinte, care sunt pana la urma o intalnire tematica cu ‘gasca’. Unii dintre noi devenim experti in Biblie, altii in traditii, altii in legalisme… pacat ca toata expertiza asta pare sa nu ajute la nimic :(.

  3. Chiar dacă nu ajută la nimic, sîntem datori să luptăm… Cineva zicea că răul va triumfa cînd oamenii de bine nu vor mai face nimic

  4. Eu ma refeream ca expertiza uneori nu ajuta la nimic, mai ales daca nu este insotita de pasiune pentru Isus. Eu am adesea sentimentul ca aceasta pasiune liseste din crestinismul modern si ca sa compensam ne ingropam in a deveni experti.

  5. La fel ca orice lucru lipsit de Dumnezeu, de această pasiune (evlavie aş zice) şi a fi expert e zadarnic fără Hristos… de ce crezi că lipseşte această pasiune?

  6. Poate este doar experienta personala, o amorteala pe care am remarcat-o la crestini din diferite denomintuini. Oamenii sunt mai mult religiosi, decat crestini. Si aici ma refer la ortodocsi, catolici, protestanti si neoprotestanti.

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s