Rugăciunea lui Iaebeţ

Dacă străbaţi cartea 1 Cronici, o să dai de o listă lungă de nume, care chiar şi pentru cei mai perseverenţi cititori ai Bibliei este o adevărată provocare şi o „ispită” de a trece pur şi simplu peste acea listă de nume de oameni, urmaşii de la Adam pîna la Noe apoi fii acestuia.

În capitolul 4 cu versetele 9 şi 10 se observă o rupere de ritm, dacă pot să o denumesc aşa. Dăm peste ceva neaşteptat: un om cu rugăciunea sa. Este vorba de Iaebeţ. De ce acestui om, un urmaş a lui Iuda, i s-a dat mai mult decît numele său în spiţa neamului, şi nu doar numele, aşa cum s-a făcut cu toţi ceilalţi? Pentru că acest om a ştiut să se roage. Rugăciunea lui a fost lăsată acolo ca să învăţăm şi noi de la ea. Să privim la rugăciunea lui împreună:

Iaebeţ era mai cu vază decît fraţii săi; mamă-sa i-a pus numele Iaebeţ (Trist), zicînd: „Pentru că că l-am născut cu durere.” Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel, şi a zis: „Dacă mă vei binecuvînta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mîna Ta va fi cu mine, şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încît să nu fiu în suferinţă!…” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.” 1 Cronici 4:9-10. Apoi lista cu numele celor din seminţia lui Iuda continuă la fel de sec şi la fel de stereotipic.

Ce este aşa de neobişnuit la această rugăciunea? Eu aş zice că ultima propoziţie a versetului 10 ne dă răspunsul: „Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.” Această rugăciune a fost o rugăciune ascultată.

În primul rînd, succesul acestei rugăciuni a depins de faptul că Iaebeţ a ştiut Cui se adresează: Dumnezeului lui Israel. De prea multe ori ne rugăm dintr-o simplă rutină sau din obişnuinţă şi uităm Cine este la capătul celălalt al firului. Iar a sta în rugăciune în faţa Dumnezeului celui viu şi adevărat impune mult respect, reverenţă şi smerire. Dacă uiţi în faţă Cui stai în rugăciune, oricît de bine intenţionată e rugăciunea ta, zic eu, mai mult ca sigur nu va fi ascultată.

Dacă mă vei binecuvînta şi-mi vei întinde hotarele[…]„, cu sigranţă Iaebeţ nu s-a referit aici la ceea ce într-o rugăciune modernă ar suna cam aşa: „Doamne, binecuvîntează-mă şi întinde hotarele firmei mele de transport, fă-o mai mare cu un tir sau două camioane…” Ce înţelegi tu atunci cînd Iaebeţ a cerut Domnului să-i întindă hotarele? Pînă te gîndeşti tu, dă-mi voie să am o impresie personală: cred că acest lucru se referă la mărginirea omului, la hotarele înţelepciunii şi priceperii care au fost puse fiinţei umane, în opoziţie cu nemărginirea lui Dumnezeu. Cred că Iaebeţ a dorit să fie binecuvîntat cu nişte hotare lărgite într-un anumit domeniu ce ţinea de spiritualitatea sa: fie înţelepciune, fie putere sau oricare alt domeniu. Aminteşte-ţi că Solomon a cerut înţelepciune şi aceasta a fost pe placul Domnului, şi din cauza aceasta avem acum Pildele lui Solomon, Eclesiastul şi Cîntarea Cîntărilor – de la o rugăciune bine făcută şi bine primită de Dumnezeu.

[…] dacă mîna Ta va fi cu mine […]„, aproape că nu are nevoie de alte interpretări: Dumnezeu doreşte ca El să fie cel care ne însoţeşte, ne povăţuieşte, ne păstoreşte (vezi seria Impresia mea asupra Psalmului 23, o găseşti la pagina cu toate articolele de pe blog, dreapta sus), iar a fi însoţit de mîna lui Dumnezeu e ceva absolut necesar: Jonathan Edwards zicea în predica sa (care este considerată cea mai bună predică făcută pînă acum, se numeşte Păcătosul în mîna unui Dumnezeu mînios, despre care voi scrie pe viitor) că dacă Dumnezeu şi-ar trage mîna Sa de la noi chiar şi pentru o clipă, tot iadul ne-ar înghiţi pe loc. Sîntem dependendeţi de mîna protectoare a lui Dumnezeu. Cred că mîna Lui este un motiv de cerere care nu trebuie să lipsească în nicio zi a vieţii noastre.

[…] şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încît să nu fiu în suferinţă!…„, poate că Dumnezeu nu ne fereşte de toate suferinţele, dar cu siguranţă ne poate feri şi scuti de unele dintre ele. Cu siguranţă asta s-a întîmplat şi aici: Iaebeţ era în suferinţă… şi ce s-a întîmplat? „[…] Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.„, adică l-a binecuvîntat cu mărirea teritoriului său, ţinînd mîna Sa asupra lui şi ferindu-l de suferinţă. Oh, adevărate binecuvîntări!

Un om care a ştiut să se roage… alături de mulţi alţii din Biblie şi din zilele noastre. Pentru a primi binecuvîntările lui, trebuie să ştim să ne rugăm. De prea multe ori prea mulţi sîntem falimentari în acest domeniu. Dar despre rugăciune e încă mult de vorbit: ce cerem, ce nu cerem, de ce cerem, pentru cine cerem, pentru cine/ce ne rugăm, de ce mulţumim, cînd mulţumim şi alte întrebări şi aspecte.

____________________________________________________________________________________________

*Pentru o aprofundare recomand cartea lui Bruce Wilkinson, Rugăciunea lui Iaebeţ (The Prayer of Jabez: Breaking Through to the Blessed Life (Sisters, Oregon: Multnomah, 2000) a fost cartea cu cea mai ridicată şi rapidă rată de vânzare în 2001).

Publicat de

Andrei Jităreanu

Este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.

9 gânduri despre „Rugăciunea lui Iaebeţ”

  1. Eu de asemenea cred că această rugăciune a fost lăsată pentru a arăta că orice om se poate ruga Domnului chiar şi cel născut în durere. Faptul că Iaebeţ era în suferinţă şi a cerut Domnului înţelepciune, protecţie şi o portiţă de scăpare din suferinţă, iar Domnul i le-a dat, ne arată că Domnul nu se uită la starea noastră dacă noi ne încredem în El…

  2. …eu mi-aş fi dorit şi m-aş fi simţit onorată ca numele meu sa fie trecut în Cartea Cronici. Întotdeauna cînd o citesc, îmi amintesc cît de preţioasă sunt. Nu poate fi plictistoare înşiruirea de nume, cînd ştii că fiecare are un loc aparte, deosebit şi special în inima neîmblînzită, dar drăgostoasă a Lui.

  3. mai intai va salut… este permis cu „Pacea Domnului sa fie peste noi toti. Amin?” :) cred ac da…

    inca de la inceput vreau sa spun ca port un respect deosebit pentru blog, pentru selectia persoanelor care vorbesc aici, care isi expun opiniile, pentru mediul crestinesc care te imbie aici si nu in ultimul rand pentru moderatorul „nostru”, indraznes sa zic, andrei…

    desi stiu ca Bia detine un mare secret si este in totalitate adevarat ceea ce afirma, totusi nu am pot abtine imi exprim parerea… intr-un fel nu vad de ce sa citesti toata acea lista de nume pe care nici macar nu le poti pronunta datorita caracterului strain al limbii? vei retine ceva din toata lista aceea? sau o citesti ca sa zici ca ai citit-o si, datorita capitolelor acestea, iti poti completa cititul in intregime al Bibliei?

    consider ca insiruirea are scopul de a oferi veridicitatea necesara celor scrise, pentru a atesta cumva existenta tuturor personajulor pana la Mantuitor (si aici ma refer la toate listele de acest gen, din numeri, cronici si chiar primul capitol din matei) si pentru a demonstra originia acestuia, de la Adam, la David si in final, Isus… daca ai nevoie sa stii cine au fost parintii lui Noe sau copiii lui David, te duci acolo… insa mai mult, de ce sa citesti?… poate ca imi veti raspunde ca numai pentru a gasi o rugaciune atat de minunata ca cea a lui Iaebet merita sa ciesti nu numai 2 capitole sau 2 carti, ci toata Biblia… aici da, intr-adevar, aveti dreptate… insa, presupunand ca a lecturat cineva toate aceste liste inaintea mea, ma pot referi doar la versetele respective… si, asa cum a mai amintit si andrei, a nu trece „ca gasca prin apa” prin aceste pasaje inseamna cultivarea rabdarii… insa vreau sa spun ca nici aceasta latura nu imi da un motiv sa citesc… pentru ce, dar?

    amintesc din nou ca port un respect deosebit celor care au rabdare sa citeasca aceste capitole si celor care inteleg menirea practica a lecturarii acestora… vreau sa-mi fie si mie drag sa fac asta… stiu ca nu se poate prin sfaturi, ci doar printr-o relatie starnsa cu Dumnezeu… vreau sa aflu parerea lui andrei si a voastra…

  4. Amin, Georgiana! :)

    eu vreu să-ți mulțumesc că apreciezi munca mea și a altora care se implică aici în comentarii (sau articole – odată am dat cuiva să publice aici)

    ceea ce ai spus tu este adevărat și este un lucru cu care sînt mai mult ca sigur că noi toți ne putem pune de acord. Știe Domnul de ce a dorit să ne ”plictisească” cu toate numele acelea acolo :)

    părerea mea, dacă ai vrut s-o afli: este în primul rînd o listă de nume care, așa cum ai spus tu, confirmă continuitatea istorică a neamurilor dar este și o unealtă foarte puternică pentru cercetători (faptul că ni se amintește vîrsta la care au murit ne indică și cam cîți ani, cu aproximație a trecut de la creație)

  5. Draga Georgiana

    intr-adevar, daca nu cauti sa cercetezi o anumita genealogie, pare irelevanta citirea insiruirilor de nume si urmasi. Dar Dumnezeu stie de ce a lasat-o acolo. Iar daca CUVANTUL LUI E VIU SI LUCRATOR, MAI TAIETOR DECAT ORICE SABIE… cum as putea eu sa-l nesocotesc subestimandu-i puterea doar ptr ca mintea mea il reduce la o simple lista de nume? Duhul lui Dumnezeu imi poate vorbi si printr-o magarita,si prin insipidele pietre de pe drum… sa nu ii dau eu ocazia sa-mi vb prin cuvinte ( ca si prin orice altceva, de altfel) ?
    Un tata care si-a batut fiica si a tratat-o cu deosebita cruzime deoarece mergea la adunare in ciuda amenintarilor lui, a hotarat sa mearga o singura data cu ea la ,,ereticii aia” ca sa vada cum i-au spalat creierii. Fata se rugase mult ptr o asemenea clipa in care el sa auda Cuvantul lui Dumnezeu, convinsa fiind ca acesta are putere si va schimba inima tatalui.
    Spre dezamagirea ei, predicatorul lipsea, Si un batran care-l inlocuia nu a facut altceva decat sa citeasca o lunga insiruire de nume si generatii ,,…cutare a avut n fii, dupa care a murit si a fost pus alaturi de parintii lui…”.
    La plecare, tatal s-a intors spre fata tremuranda si i-a spus: de azi si eu voi veni cu tine aici. Stiu ca aici e Cuvantul lui Dumnezeu!
    ,,Dar ce anume te-a determinat sa te schimbi?” a intrebat ea.
    ,,Lista aceea de nume- cand a spus in dreptul fiecaruia ca a lasat urmasi si apoi a murit- m-am cutremurat; mi-am dat seama cat sunt de trecator; si eu voi muri, si nu stiu daca viata mea a avut vreun folos pana acum. Vreau ca de acum sa aiba, si sa ma duca in vesnicie; vreau sa-ti fiu un exemplu tie si urmasilor mei..”
    DECI, NU SCOATE/ OCOLI NICI MACAR O IOTA DIN bIBLIE; E CUVANTUL VIU AL LUI DUMNEZEU. NU SUNTEM NOI CEI IN MASURA SA-L JUDECAM SI SELECTAM PE EL; NE JUDECA EL PE NOI…..

  6. Nu știam că Bruce Wilkinson promovează Evanghelia prosperității. Uite, e interesant că după ce mi-ai zis asta, încep să văd unele idei ale Evangheliei prosperității în cartea sa, pe care am citit-o acu cred că vreo 4 ani.

  7. Mulțumesc. O altă perspectivă asupra cărții? Păi eu aici nu am avut nici o perspectivă asupra cărții ci am tras niște concluzii pe marginea rugăciunii în sine, fără să amintesc de carte în articol, ci abia la subsol :) … însă e bine că ai scris despre carte și e un link util.

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s