Cum să supraviețuiești unui cutremur

Extras din articolul lui Doug Copp despre „Triunghiul vietii”, editat de Larry Linn.

Numele meu este Doug Copp. Sunt seful Salvarii si Managerul pentru dezastre al Echipei Americane Internationale de Salvare (ARTI), cea mai experimentata echipa de salvare. Informatiile din acest articol vor salva vieti in caz de cutremur.
M-am tarat in interiorul a 875 de cladiri prabusite, am lucrat cu echipe de salvare din 60 de tari, am fondat echipe de salvare in mai multe tari si sunt membru a mai multe echipe de salvare din diferite tari. Am fost Expertul Natiunilor Unite in Micsorarea Dezastrelor (UNX051-UNIENET) timp de doi ani. Am lucrat la fiecare dezastru major din lume din 1985, exceptand dezastrele simultane.
In 1996 am facut un film care a demonstrat metodologia mea de supravietuire ca fiind corecta. Guvernul Federal Turc, orasul Istambul, „Universitatea din Istambul”, Case Productions si ARTI, au cooperat pentru a filma acest test stiintific.

Am prabusit o scoala si o casa cu 20 de manechini inauntru. Zece manechini s-au „aplecat si acoperit” si 10 manechini i-am folosit in metoda de supravietuire „triunghiul vietii”. Dupa ce cutremurul simulat a avut loc, am intrat printre daramaturi si am intrat in cladire pentru a filma si a documenta rezultatele. Filmul, in care am practicat tehnicile mele de supravietuire sub conditii direct observabile si stiintifice, relevante pentru prabusirea de cladiri, au aratat ca ar fi fost 0% supravietuitori pentru metodele cu „aplecat si ascuns”. Ar fi fost mai probabil 100% supravietuire pentru oamenii care ar fi folosit metoda mea, „triunghiul vietii”. Acest film a fost vazut de milioane de telespectatori la televiziunea din Turcia si restul Europei si a fost vazut in USA, Canada si America Latina, pe programul TV RealTV.

Prima cladire in care am intrat, a fost o scoala in Mexico City, in timpul cutremurului din 1985. Toti copiii erau sub bancile lor. Fiecare copil a fost zdrobit pana la grosimea oaselor lor. Ar fi putut supravietui daca s-ar fi intins jos, langa bancile lor, pe culoarele dintre banci. M-am intrebat de ce copiii nu erau pe culoarele dintre banci. Nu am stiut atunci ca acelor copiii l-i s-a spus sa se ascunda sub ceva stabilit dinainte, cand cladirile s-au prabusit, greutatea tavanelor care au cazut pe obiectele de mobilier, le-au zdrobit pe acestea din urma, lasand un spatiu sau vid langa ele. Acest spatiu este ceea ce eu numesc „triunghiul vietii”. Cu cat obiectul e mai mare, cu atat e mai puternic si se va compacta mai putin. Cu cat obiectul se va compacta mai putin, cu atat va fi mai mare vidul (golul) si cu atat mai mare probabilitatea ca persoana care foloseste acest gol pentru siguranta nu va fi ranita.

Data viitoare cand priviti cladiri prabusite, numarati „triunghiurile” pe care le vedeti formate. Sunt peste tot. Este cea mai comuna forma pe care o vei vedea intr-o cladire prabusita. Sunt peste tot. Am antrenat Departamentul de Pompieri din Trujillo (populatia de 750.000) cum sa supravietuiasca, sa aiba grija de familiile lor si sa-i salveze pe altii in caz de cutremur.

Seful salvarii din Dpartamentul de Popieri din Trujillo este profesor la Universitatea Trujillo. M-a insotit peste tot. Si-a dat declaratia personala: „Numele meu este Roberto Rosales. Sunt seful salvarii din Trujillo. Cand aveam 11 ani, am fost prins inauntrul unei cladiri prabusite. Aceasta situatie a aparut in timpul cutremurului din 1972, care a omorat 70.000 de oameni. Am supravietuit in „triunghiul vietii”, care a existat langa motocicleta fratelui meu. Prietenii mei, care au nimerit sub pat si sub mese, au fost zdrobiti si omorati. (da mai multe detalii, nume, adrese, etc.). Sunt exemplul viu al „tiunghiului vietii”. Prietenii mei sunt exemplul „aplecat si acoperit”.

Pagini: 1 2