Singurul lucru rău pe care lumea poate să-l facă creştinilor

Te-ai gîndit vreodată că absolut nimic din lumea aceasta nu-ţi poate face rău, dacă e să ne referim la inimile noastre, decît păcatul? Nimic ce vine din exterior şi e trupesc, fizic, nu ar trebui să ne facă să ne pierdem credinţa, speranţa bazată pe promisiule Lui, sau viaţa veşnică. Nu există nimic din exterior care ar putea să ne atingă sau să ne împiedice să ajungem în Ierusalimul Ceresc, absolut nimic. Poate e cam ambigu ceea ce am spus pînă acum, dar dacă te opreşti puţin şi stai să te gîndeşti la acest lucru, o să vezi că aşa este.

Poate o să spui: „Păi ălă uite ce credincios era, şi din cauza banilor (să presupunem că a cîştigat la Lotto) uite ce a ajuns acum!” Tot timpul am avut această dilemă. Cum e posibil ca să fim răpiţi de pe calea credinţei, pe care am pornit, şi cum e posibil să fim luaţi din spatele Domnului nostru pe care-L urmăm? Se poate aşa ceva? Se poate.

Însă stau şi mă gîndesc: oare cei care au început să păşească pe urmele lui Hristos, iar care apoi au fost depărtaţi de la a-L urma, prin diverse circumstanţe şi din anumite motive, n-au cunoscut ei oare harul nespus de mare şi felurit al Domnului Dumnezeu? Dacă l-au cunoscut cu adevărat ce anume i-a determinat să aleagă întunericul din nou, și nu lumina? A fost mai puternică ispita decît o puteau ei duce? În nici un caz. Biblia ne asigură: „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” 1 Corinteni 10:13. Ok, dacă nici o ispită nu e prea grea sau nepotrivit de mare pentru puterea omenească atunci cum putem fi smulși din Mîna Lui?

Singura explicație pe care o găsesc este aceea că cei care părăsesc calea credinței nu au ajuns să cunoască suficient bunătatea Domnului, mila Domnul… dragostea Domnului nostru, care sînt perfecte. Cu siguranță dacă ar fi cunoscut Cine este Domnul, nu ar mai fi putut să trăiască nici măcar o clipă pentru ceea ce Diavolul i-a oferit. Nu? Aici e marea capcană. Pentru că nu stăm într-o permanetă legătură cu Domnul nostru, nu-L căutăm din toată inima, nu-I slujim cît am putea noi de bine, nu dăm totul pentru El, nu căutăm în permanență să creștem în credință și să descoperim tot mai mult Cine este Mîntuitorul, Ce este Mîntuitorul (și crede-mă că avem ce descoperi o veșnicie!) de aceea sîntem ”furați” și duși așa ușor cu zăhărelul de Diavol. Diavolul caută să te facă să păcătuiești, deoarece știe că păcatul creează un zid între tine și Dumnezeu care întrerupe comunicarea, iar apoi ești o simplă marionetă în mîna sa, a celui rău. Dacă relația ta cu Domnul nu este una stabilă, puternică, ești în mare necaz. Dacă totuși ai păcătuit, ai un Mijlocitor la Tatăl, și chiar în păcat fiind, tot rămîi copilul Lui. Însă aici trebuie atenție, ca să nu crezi că te culci pe-o ureche și gata, El te iartă bine-merci.

Iată ce ne spune 1 Ioan 3-9: „Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.

Asta nu înseamnă că nu mai păcătuiești DELOC atunci cînd ești născut din Dumnezeu, cu că nu poți TRĂI într-o stare permanentă de păcat. Dacă înainte să fiu născut din nou, ziceam că eu cred în El, și credeam însă nu destul (din această cauză am și fost „măturat” de multe ori de pe calea credinței) cît să îmi pun toată încrederea în El din cauza încăpîțînării păcătuiam și de multe ori nu-mi dădeam seama că am păcătuit și nici nu mă deranja lucrul acesta prea tare, ei bine, atunci cînd s-a produs adevărata schimbare în mine, și sămînța Lui a intrat în inima mea, cînd am spus „Te voi urma toată viața” (and I ment it!) nu mai puteam păcătui cu voia. Cu alte cuvinte, dacă acum păcătuiesc, nu pot dormi, mă simt jalnic, deplorabil, mă deranjează și simt cum El se depărtează de mine (dar nu m-a părăsit niciodată, pentru că sînt copilul Său) și nu pot pînă nu-mi cer iertare și rezolv problema. Eu cred că din acest motiv cei mai mulți sînt înlăturați de la calea credinței: faptul că nu au fost niciodată născuți din nou cu adevărat, niciodată nu a pătruns Domnul cu adevărat în inima lui și nu a luat o decizie sinceră și din toată inima de a-L urma necondiționat, toată viața. Cu siguranță mai sînt și alte explicații mult mai ample și teologice, dar eu rămîn la varianta mea, doar sînt încăpățînat.

Și acum să dau dezlegarea afirmației din titlu: am auzit la o predică această ilustrație. Nu rețin numele din povestire, dar nu asta contează. Deci, era un foarte credincios care predica cu tărie Cuvîntul Domnului tot timpul, și tot timpul lumea îl asculta și se pocăia. Un grup de rău intenționați, mînați de Diavol, s-au pus la sfat și se întrebau ce rău să-i facă acestui om. Primul propune: „Să-l exilăm pe o insulă”, apoi un bătrîn din spate spune: „Degeaba îl exilați, pentru că așa îi veți face un bine: va avea mai mult timp să stea cu Domnul său.” Altul spune: „Să-i omorîm familia!” „Degeaba, se va întîțni curînd cu ea acolo Sus la Tatăl.”, zice bătrînul. Un altul își dă și el cu părerea: ”Să-l omorîm atunci!”, de unde bătrînul răspunde: „Acesta este cel mai mare bine pe care i-l puteți face! Se va duce direct în fericirea Domnului său.” Atunci cei de acolo au spus: „Atunci, văd că nu putem să-i facem nici un rău acestui om.” Atunci același bătrîn se ridică în picioare de data aceasta și spune: „Ba da, puteți să-i faceți doar un singur rău: faceți-l să păcătuiască.”

Publicat de

Andrei Jităreanu

Este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.

5 gânduri despre „Singurul lucru rău pe care lumea poate să-l facă creştinilor”

  1. am intrat pe blogu’tau din intamplare/stai linistit si bucura’te de viata,dumnezeu nu exista decat in capul celor care cred.cat despre subiectul anului”chipul”,eu o sa-mi implantez pe mana.stiinta si progresul nu se impiedica de elucubratii cre(s)tine de ev mediu.poti sa stergi postarea,daca vrei.

  2. pînă acum nu am șters decît spam-urile. Am stat bine și m-am gîndit dacă ce mi-ai scris tu e spam sau nu, prin atitudinea robotică și negîndită pe care ai avut-o atunci cînd ai dat acest comentariu, atitudine caracteristică spammerilor. E trist că dau peste tot mai mulți atei, și e trist cînd văd că acele campanii ateiste vin cu roade înapoi. Te revolți împotriva unui Dumnezeu despre care nu știi nimic. Mă mir cum de nu ai aflat că toată știința din lume demonstrează de fapt existența lui Dumnezeu. Am o întrebare pentru TOȚI ateii din lume: cum a apărut viața?

  3. foarte adevarat…imi amintesc (ca tot vorbim de copilarie :P :D) ca atunci cand eram la grupa de adolescenti invatam sigurantele…dar ce se intampla dupa ce Il accepti mi se parea tare abstract…slava Domnului ca prin harul Lui acum experimentez viata noua…iar Dumnezeu trezeste in mine setea dupa El…numai asa pot ajunge sa-L vad si pot sa zic si eu cu toti copii Lui : de cine sa ma tem??… :)

  4. Am citit acest articol…si mi-au captat atentia primele randuri(referitor ca banii te-ar schimba).Pot sa zic ca este destul de adevarat ceea ce ai redactat,insa poate sa depinda de la caz la caz, de la un caracter la altul.
    Exista si oameni care desi au mai mult decat o viata modesta…nu uita de unde au pornit…si nu isi pierd credinta.Spun asta cu mare certitudine.
    Am un prieten…prieten in adevaratul sens al cuvantului,nu „prieten”,dupa cum ziceam…am un prieten care nu a castigat la loto,dar sa zicem ca nu i-a lipsit niciodata nimic.Cu toate acestea este unul dintre cei mai modesti oameni pe care ii cunosc si desi a avut parte si de esecuri si de multe alte probleme…nu si-a pierdut credinta.Deci exista si astfel de oameni.Si nu cred ca este singurul exemplu.
    Acuma sa tratez in putine randuri si cealalta extrema…:exista oameni care mor din cauza foamei,altii care nu stiu cum sa faca rost de painea de zi cu zi,dar totusi nu se coboara la furt…si nu reusesc nici cum sa exceleze,fiindca…sa dau un exemplu banal:nu reusesc sa se angajeze nici la impartit ziare(exista cazuri).Eu cred ca in astfel de momente devii glacial…si incepi sa te indoiesti de existenta Lui.Acum nu intelege gresit…,dar te-as ruga sa nu vii cu argumente contra,fiindca nu te aflii din fericire in situatia acelor oameni.Mi-ar place sa aflu totusi o parere de a ta:De ce crezi ca exista si astfel de situatii?
    Si o ultima intrebare din pura curiozitate:Tu daca ai castiga(avand gandirea si maturitatea pe care o ai acum) la loto(sau nu neaparat…sa zicem ca nu joci)…,dar daca cumva ar intra in viata ta N milioane de $…
    te-ar schimba?si daca da…in ce sens?(cat la % esti sigur de ce zici…?)Chiar is curios ce raspunzi.
    Te rog nu interpreta ironic randurile scrise de mine…si raspunde si tu nonironic,nu caut cearta…ci o discutie.
    P.S.: nu am apucat sa ma uit la toate articolele{poate ai postat deja asa ceva)…,dar am o mica idee…daca doresti o pui in aplicare.Ce zici de un articol despre „Moarte”?…in opinia mea…cred ca ar fi destul de interesant.La multi le este frica sa isi exprime ideile,si evita sa vorbeasca despre acest subiect,is curios ce rezultate ar avea pe blogul tau.
    Oky…Numa’ bine ;)

  5. Bună, Adriane

    Am rămas plăcut surprins de comentariul tău, să ştii :) Nu am văzut nimic ironic în comentariu şi cred că întrebările sînt bine puse.

    S-o iau pe rînd: ştiu că nu tot timpul banii schimbă pe om. Ştiu exemplul prietenului tău, l-am văzut şi la alţii. Însă preponderent, puterea (adusă de bani în general) schimbă omul în rău. E în natura noastră să fie aşa. Exemplul cu lotto era … un exemplu:)

    În legătură cu întrebarea „De ce crezi ca exista si astfel de situatii?” (a celor ce nu-s în stare să-şi cîştige pîinea). Eu sînt binecuvîntat incredibil de mult. pentru că am tot ceea ce îmi trebuie, nu duc lipsă de nimic (şi n-am idee de ce aşa, doar nu am meritat asta) şi mă gîndesc mai mereu cei într-o situaţie mai neferictă ca mine, şi-mi pun aceeaşi întrebare: DE CE? Motivele pot fi foarte diverse, şi cel mai bine le cunoaşte Dumnezeu care îngăduie aceste situaţii. Mie nu mi-a fost dată înţelepciunea să cunosc aceste lucruri. Aş vrea totuşi să folosesc înţelepciunea Scripturii şi să-şi aduc în vedere două versete, promisiuni pe care Domnul le face celor care cred în El şi-L iubesc din toată inima: „Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu, ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere; căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn., Psalmii 127-2” – cu alte cuvinte, degeaba se trudeşte omul respectiv să cîştige pîinea, dacă nu i-o dă Domnul, şi dacă omul respectiv nu se încrede în El pentru acea pîine („căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.”, Ioan 15-5) Îs multe de vorbit pe acest subiect. Alt verset spune „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.”, Romani 8-28 DE CE? Nu ştiu sigur, ştiu doar cît mă lasă El să ştiu. Probabil e mai bine să-L întrebi pe Dumnezeu.

    La întrebarea ta cu dacă m-ar schimba o grămadă de bani cîştigaţi, răspunsul e simplu: Nu, nu cred că m-ar schimba prea mult, poate mi-ar schimba şi mie calculatorul :) Sînt sigur de aceasta… să zicem 95%, deoarce sînt conştient că sînt uman, şi pot cădea în capcana despre care vorbeam.

    Despre moarte am scris 3 articole, Adrian. Se numesc „Flavius, alungătorul de tristeţe”, „Venim şi noi acuş la tine, Flaviu” şi „Inima înțelepților este în casa de jale a lui Flaviu

    Dacă ai şi alte nelămuri, putem discuta în continuare. Cu siguranţă nu ţi-am epuizat nedumeririle, ori ţi-am mai creat unele :)

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s