Pentru bloggării evanghelici

Versetul de la care aș dori să pornesc acest articol este din Filipeni 1:18 „Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta și mă voi bucura.

Am avut numeroase discuții cu mai multe persoane despre blogurile evanghelicilor. Subiectul pe care aș dori să-l ating astăzi este cel legat de vizibilitatea blogurilor evanghelice și de motivația noastră, ca și creștin, pe care ar trebui să o avem atunci cînd scriem aceste bloguri.

Unii nu au înțeles încă cît este de important ca evanghelicii să fie vizibili pe Internet, sau dacă au înțeles, au înțeles foarte puțin. Consider că este important să fim sus în clasamentele care se fac (vezi ZeList sau BlogRank, ori Top 100 WP). Nu cred că noi, creștinii, sîntem chemați la mediocritate. Chiar dacă Domnul Isus nu a fost prea iubit de cei din vremea Sa, totuși era cunoscut de multă lume ca o minune, ori un profet, ori credeau că este Ilie și puțini știau că este Mîntuitorul, dar una peste alta, Domnul Isus a fost cunoscut de cei din perioada Lui. Eu cred că și noi avem datoria de a ne face cunoscuți, vizibili de lumea laică. Chiar dacă El a avut momente cînd s-a ascuns de mulțime, aceasta nu a însemnat că nu era știut de mulți, și asta nu înseamnă că nu s-a lăsat găsit.

Bun, acum ajungem la motivația pe care o avem cînd dorim să fim cunoscuți de ceilalți, sau am ajuns deja cunoscuți. În lumea blogului, ce ține de partea strict practică și tehnică, totul se rezumă la numărul de vizite pe care îl primește un blog zilnic, apoi la numărul de comentarii pe care îl are și mai apoi cîte alte bloguri trimit link-uri spre tine, deoarece aceste „ingrediente”, calculate după anumite formule (Page Ranking și altele) ajută blogul să urce în clasamentele întocmite, sau îl ajută să apară undeva mai sus în motoarele de căutare (Google).

Care este motivul pentru care noi ne facem vizibili? Să nu se înțeleagă acum că țelul suprem în blogosferă este să ajungi foarte cunoscut, să ai multe vizite și multe comentarii, nicidecum! Uneori te obosesc aceste lucruri.

Mulți bloggeri scriu pentru că le place, le umple timpul și se bucură de vizitatorii pe care îi primesc. Citeam la cineva care spunea cam așa: „De cînd mi-am pus widgetul acesta pe margine care îți arată cîți vizitatori ai online pe blog, stau și mă uit cum lumea intră. Odată am avut chiar și 8 vizitatori în același timp! Simțeam cum îmi creștea inima în mine.” Te identifici pe aici? Pentru unii asta acest lucru îi face să simtă bine, împliniți. Și eu mă bucur cînd văd acum că am cîteva persoane care intră și sînt interesate de ceea ce scriu, și am avut (numeroase) momente cînd am dorit să închid blogul pentru că intrau foarte puțini și consideram că scriu degeaba. Acum consider că am depășit acest nivel, în care scriu pentru ca să primesc vizite, care la urmă ori la coadă, sînt doar cifre într-un browser de net. Am tot observat că alții din lună în lună, dacă nu mai des, tot afișează și fac articole separate ca să arate că au ajuns la 50 000 de vizite .. la 10 000 … la 5 000, fiecare după puterea lui. Sînt de acord să aduci în atenția cititorilor atunci cînd atingi cifre psihologice, de 100 000, ori 200 000, 500 000, cum e cazul Pătrățosului, care probabil va ajunge și la 1 milion de vizite, ceea ce e notabil pentru blogosfera evanghelică. Aceste anunțuri nu trebuie făcute în mod abuziv însă și nici prea des. Mai răruț, că-i mai bunuț, să nu dai impresia (ori certitudinea) celui ce citește că tu scrii pentru vizite.

Cu toții vrem să fim apreciați și citiți de alții. E natural acest lucru, e firesc, și avem nevoie de acest lucru. Însă ce este și mai firesc (adică legat de firea pămîntească, care e păcătoasă) este faptul că nu ne mulțumim cu 50 de vizite pe zi, ci dorim mai mult. Ajungem la 150 de vizite pe zi, și vrem mai mult. Ajungem la 300… la 500… la 1000 și vrem mai mult. Cînd scade numărul de vizite, ne dezumflăm, ne pleoștim. Vorbesc din experiența mea care e mică în ale blogging-ului. Frații mei scumpi, nu trebuie să scriem pentru aceste vizite pe care le primim, și nici să ne descurajăm cînd pare că lumea nu mai este interestă de blogurile noastre. Iată ce frumos spune Pavel în Filipeni 1:4-5 „În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi cu bucurie pentru partea pe care o luați la Evanghelie, din cea dintîi zi pînă acum.” Trebuie să înțelegem că indiferent dacă unii scriu mai mult și mai bine poate, sau unii sînt mult mai vizitați decît noi, nu acest lucru contează, ci contează că și tu iei parte la Evanghelie, fie că ai primit 5 talanți, ori doar unul singur. Ești o parte fără de care nu ar exista întregul. Mă rog ca acest lucru să fie o încurajare pentru cei descurajați de acest aspect.

Și acum, ca să revin la versetul cu care am început articolul. Din discuțiile pe care le-am purtat am ajuns la concluzia că ai noștri creștini, unii nu toți, se ascund după Numele lui Dumnezeu, și cred că scriu pentru El, și de fapt intențiile ascunse ale inimii lor, poate nici de ei știute, sînt de a se afirma, de a ajunge cunoscuți. Nu-mi spune că nu este așa, deoarece nu voi fi de acord cu tine. Și Biblia ne avertizează de acest lucru.

Ideea pe care vreau să o subliniez este următoarea: ceea CE scriu creștinii are importanță și este valoros dacă se rezumă la Hristos, la dragostea care este Dumnezeu. Motivul, sau DE CE scriu creștinii este doar între ei și Dumnezeu, și nu ar trebui să ne privească prea mult. Reiau versetul: „Ce ne pasă nouă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit.

Cu dragoste în Hristos,

Andrei

9 gânduri despre „Pentru bloggării evanghelici

  1. Corect 100%. Chiar daca ai 2 vizitatori pe luna, poate ceea ce scrii are impact in inimile lor si se intorc la Dumnezeu.

    Fie ca toti sa scriem numai spre slava Lui!!!!

  2. Eu ma intreb nu cate vizite sau comentarii am mai primit azi, ci cat din ce am scris a atins fiecare inima care a citit si cat din ce am scris este din Dumnezeu. Doar de asta ma tem cu privire la pagina mea si doar asta caut in blogurile citite: cat este din Dumnezeu?
    Si ma rog, in Duh cu voi, ca blogurile noastre sa fie pline de El, incat sa dea pe dianafara de atata plinatate dumnezeiasca!

  3. Anul trecut, de Paşte, liderul nostru de tineret a spus cam aşa: „Chiar dacă ai fi fost singurul om de pe planetă, Domnul Isus ar fi venit şi ar fi făcut aceeaşi jertfă, doar pentru tine.”

    Chiar şi pentru un singur om… Şi noi să nu scriem pentru un singur om?! Cu atît mai mult…

  4. foarte fain articolul, si de folos pentru noi toti:)Fie ca Domnul sa se foloseasca de fiecare cuvant pe care il scriem, si totul sa fie spre slava Lui.

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s