Maratonul aprecierii – Ziua 3

Deja sîntem departe în maratonul nostru, am parcurs cîțiva kilometri buni, dar nu ne oprim aici, pentru că vrem să-l încheiem cu bine, nu? Al treilea scop propus la început este acel de a ne îndrepta privirile asupra elementului perturbator care nu ne lasă să apreciem pe ceilalți: inima noastră care are nevoie să fie înnoită.

8 motive pentru care ne este greu sau nu putem să facem aprecieri la adresa altui om:

1. Nu știm ce e aia „apreciere”;

2. Nu cunoaștem importanța pe care o are aprecierea în viața celui apreciat, prin urmare o neglijăm, fie din comoditate, fie din simplul fapt că nu sîntem obișnuiți să apreciem atunci cînd trebuie;

3. Nu putem vedea lucruri de apreciat într-un om;

4. Inima noastră nu este încă înnoită și pregătită pentru a face aprecieri. Aprecierea își are casa în inimă și de acolo pornește. Proverbe 4:23 spune: „Păzește-ți inima mai mult ca orice căci din ea ies izvoarele vieții.

5. Avem o oarecare distanță între noi și cel ce trebuie apreciat – distanță determinată fie de diferența de vîrstă, fie de relația mai rece sau neutră în care ne aflăm. De aici rezultă…

6. …lipsa de curaj, îndrăzneală și frica de „ce va spune celălalt”, frica de reacția sa;

7. Nu știm ce anume să spunem drept cuvinte de apreciere, cum să concretizăm în vorbe aprecierea noastră – și de asta mă ocup vineri;

8. Nu sîntem obișnuiți să facem aprecieri (același tipar funcționează și pentru faptul că ne este greu să ne rugăm: pentru că nu sîntem obișnuiți, de aceea Biblia ne cere să ne deprindem cu rugăciunea, adică să ne obișnuim. Lucrurile funcționează exact și în cazul aprecierii, cum ziceam).

Mergem la Scriptură să vedem ce e de făcut:

Coloseni 3

8. Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, care v-ar putea ieşi din gură.
9. Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,
10. şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.
12 Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.
13. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
14. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.
15. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.

După cum observi, cuvintele cheie sînt 2 verbe, ce îndeamnă la acțiune: „a te dezbrăca” de omul vechi, de ce este rău în inima ta și „a te îmbrăca” cu o inimă plină de îndurare, smerenie, blîndețe, îndelungă răbdare, Dragoste.

2 Corinteni 5:17 „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură[1] nouă. Cele vechi sau dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”

Schimbarea aceasta nu vine dintr-o dată, brusc, ci are loc în timp. De aceea este important să perseverăm și să avem răbdare cu noi (apreciindu-ne unul altuia progresele). Degeaba îți propui acum la nivel de minte să apreciezi pe cineva dacă inima ta nu este schimbată și nu dorește acest lucru. Degeaba vrei să sari direct la a aprecia ca mod de viață, dacă nu ai schimbat rădăcina din care crește aprecierea: inima. Pentru a reda mai exact ce vreau să zic, o să folosesc o ilustrație, care poate zice multe cuvinte:

 

Ideea aparține lui Cătălin Pinghireac și transpunerea grafică se atribuie blogului La Anddij
Ideea aparține lui Cătălin Pinghireac și transpunerea grafică se atribuie blogului La Anddij

Izvoarele vieții ies într-adevăr din inimă. Atunci cînd cineva mă apreciază mă simt însuflețit (a însufleți = a da viață), deoarece din inima celui ce a făcut aprecierea a ieșit un izvor ce dă viața, izvorul aprecierii. De aceea vă îndemn, în dragostea lui Dumnezeu, să vă schimbați inima și s-o îmbrăcați ci dragostea Lui pentru a face din ea un izvor din care țîșnește aprecierea, apreciere care poate însufleți un om mort spiritual.

Egalități

Coloseni 3:15 „Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.”

Ce anume să stăpînească în inimile noastre? Pacea lui Hristos și recunoștința. Cum ziceam, dacă nu ești mulțumit cu ce ai tu bun, nu știi să fii recunoscător, n-o să poți vedea lucurile bune de apreciat în celălalt. Îți mai amintești egalitatea (ce bine că am făcut mate- info înainte de Litere!) din 1 Timotei 6:6?

  • evlavie + mulțumire = mare cîștig

Oare putem încropi și o egalitate din care să rezulte aprecierea, conform Coloseni 3:15?

  • pacea lui Hristos + mulțumire =  apreciere

Rezumat:

<><Ne este greu sau nu putem să facem aprecieri la adresa unui om pentru că nu știm ce este aprecierea, nu-i cunoaștem importanța ei, nu știm și nu găsim lucruri bune, de apreciat în celălalt, inima noastră nu este înnoită și umplută de dragostea lui Dumnezeu, ne este frică de celălalt și de reacția sa ori sîntem într-o relație distantă sau neutră cu el/ea, nu știm cum să așezăm în mod practic, în cuvinte aprecierea pe care dorim să o facem și nu sîntem deprinși, obișnuiți să apreciem.

<><Însuflețirea unui om, aducerea la viață, învioararea, încurajarea lui vine din inima noastră din care a izvorît aprecierea. Din inimă ies izvoarele vieții. (Proverbe 4:23)
___________________________________________________________________________________________
[1] zidire (Conform traducerii Cornilescu)

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s