Gafe la biserică (3)

Articolul al treilea din această serie tot mai conturată a gafelor la biserică a prins substanță datorită celor care citesc acest blog. În ordinea celor care au dat comentarii la articolul precedent, menționăm următoarele gafe:

  • „Erau într-o biserică mulți frați și surori. Un frate despre o cântare, sau despre o poezie, despre o mărturie sau despre altceva, nu știu sigur ce, zice: ” E așa de emoționant că îmi vine să plîng”.Alt frate din biserică, prompt: ” ABȚINE-TE! ”” by Eliza
  • „O mătușă a soției mele a plecat la mare. Și duminica, bien sur, drept la “beserică”. Fiind “mosafiră”, s-a ridicat să spună o poezie. Într-un loc al poeziei s-a blocat. A ramas o perioadă în picioare, dar apoi s-a așezat, nereușind să-și amintească. Peste vreo cinci minute, se ridică benevol să spună poezia din nou. Și acolo se blocheaza iar și rămâne “mută”…a mai repetat, dacă vă vine să credeți, faza asta încă o dată! :D :D :D e reală, s-a întamplat la Constanța acum vreo 4ani, mi-a povestit-o cu haz fiul împricinatei.” by CiprianS
  • „Un frate, de vârstă medie, într-o biserică vorbește despre supunerea soțiilor față de soții lor și alte lucruri legate de surorile din biserică, texte cunoscute de toti, ceva explicatți și apoi “deci noi soțiile….” mai continuă și din nou.. “noi soțiile trebuie să fim supuse”.. “noi soțiile trebuie să dăm întâietate soților noștri”… apoi “noi surorile”.. a fost o predica interesanta, pentru că… “noi soțiile””

&

  • „Într-o biserică de frați țigani se roagă cineva.. “Doamne, dacă îndrăznește cineva să mă despartă de Tine, bag cuțitul in el!” by lui_eduard

Încurajez în continuare să contribui și tu la aceste gafe care au loc în bisericile noastre, nu de alta, dar ne mai aducem aminte și noi cît sîntem de oameni și cît e de bine să-ți descrețești fruntea uneori. Articolul cu numărul 3 nu ar fi existat dacă alți cititori ca și tine nu s-ar fi implicat. Gafe la biserică (4), anyone?

_________
Ș-alte gafe:

Dacă ți-a plăcut articolul și ți-a fost de folos, de ce să nu-l dai și altora să-l citească?

Și dacă ai dori să urmărești acest weblog în continuare, te poți abona prin RSS sau pe e-mail

12 gânduri despre „Gafe la biserică (3)

  1. Care-s scopul acestor glume? Ne fac să zâmbim – ruşine. E vorba de biserică. Este vorba de slava lui Dumnezeu în fiecare lucru pe care îl faci – dacă postul acesta îi aduce slavă lui Hristos continuă şi cu partea a 4 a – dacă nu … opreşte-te.

    Un musulman nu şi-ar permite să facă aşa ceva, te asigur, dacă ai face aşa ceva şi ai fi musulman, în mijlocul lor, acum erai decapitat sau spintecat pe undeva.

    Sau, vechiul şi desul pomenit test, crezi că Hristos ar face aşa ceva? De fapt, puţin ne interesează ce cred eu sau tu – a făcut Hristos aşa? Sigur nu…

  2. Un fir de iarbă,O să le iau pe rînd:
    -scopul acestor gafe (greșeli involuntare, iar nu „glume” cum ai zis tu) este după cum am precizat în articol: „ne mai aducem aminte și noi cît sîntem de oameni și cît e de bine să-ți descrețești fruntea uneori.”

    -cum adică „Ne fac să zâmbim – ruşine.”? păi a zîmbi e o rușine?

    -pare-mi-se că același comentariu în același spirit despre slava lui Dumnezeu l-ai m-ai lăsat și la articolul Gafe la biserică (2), așa că o să citez de acolo răspunsul meu: „Glorie Lui că ne-a înzestrat cu umanitate de care să putem rîde şi destinde frunţile! Glorie Lui că ne-a lăsat umorul şi simţul acestuia! Andrei, toate sînt din El, prin El şi pentru El, chiar şi aceste greşeli de exprimare nevinovate care netezesc frunţile încreţite de problemele cotidiene, dar bine intenţionate, dacă priveşti mai adînc în ele.
    A greşi e omeneşte, însă noi nu rîdem de om ci rîdem de greşeala acestuia.”

    -Un musulman nu și-ar permite, dar țin să te anunț că eu sînt creștin, nu musulman.

    -Pe timpul Domnului Isus Hristos nu exista Internet, deci nici bloguri, prin urmare nu aveam cum să facă „așa ceva”. Îți dau dreptate: sigur că nu a făcut așa ceva :)

    P.S. eu aș pune ca regulă în creștinism că orice creștin să rîdă sau să zîmbească de cel puțin 2 ori pe zi :) Dacă tot îți place așa mult să scrii despre Paul Washer și despre Tozer, uită-te la ei cîte glume au făcut în predicile lor. În acest articol sînt mici scăpări al unor oameni. Nu am dat nume, nu am dat nimic. Doar ideea. Dacă tu ai impresia că a scrie DOAR articole de doctrină și învățătură dă slavă lui Dumnezeu, foarte bine. Află că nu DOAR asta înseamnă a da slavă Lui. Sau uite cum facem: ce înseamnă de fapt „a da slavă Lui Dumnezeu?”

  3. Oamenii au făcut glume dar nu au predicat glume. Tu nu ai făcut o glumă, ai făcut un post cu glume.

    „Andrei, toate sînt din El, prin El şi pentru El”. Cum mă şi aşteptam, când vrem să ne motivăm gafele, ne folosim de suveranitatea Lui Dumnezeu. E uşor să pui în cârcă lui Dumnezeu tot ceea ce faci – cum zicea şi un profesor de-al nostru – e blasfemie să afirmi că tot ceea ce spui vine de la Dumnezeu iar afirmaţia ta radicală e pur şi simplu depăşită de realitate.

    Când am vorbit de musulmani, mă refeream la reverenţa şi teama care îi însoţeşte – dacă nu cunoşti teama de Domnul şi reverenţa pe care ea ar trebui să ţi-o provoace – nu îl cunoşti pe Domnul.

    „află că nu doar asta înseamnă a da slavă Lui” … eu îţi pot argumenta cu Scriptura ce ţi-am zis mai înainte … tu nu-mi poţi argumenta cu Scriptura în veci că a scrie articole cu glume este pentru slava lui Dumnezeu.

    Eu nu vorbesc despre articolul tău făcând comparaţie cu blogul pe care activez eu ci mă gândesc strict la cum ar trebui să trăiască un om pentru slava Lui. O fac pentru că îmi pasă de tine mai mult decât ai idee aşa că nu o lua ca pe o mustrare motivată fals.

    „același spirit despre slava lui Dumnezeu” – în ce spirit ai vrea să scriem?

  4. Acum daca imi permiteti, eu as vrea sa privim lucrurile din doua mari puncte de vedere.
    Putem crede ca suntem sfinti si nu mai putem gresi, este o panta periculoasa, asa crede-au si fariseii sau carturarii, ei sunt cineva, sunt pusi deoparte, dar la dos de aceasta isi permite-au sa fie destul de …. Trebuie sa fim realisti si sa intelegem ca suntem oameni cu deficiente in comportament si mai ales in vorbire, in exprimare… Mai avem pana atunci cand vom fi desavarsiti si pentru aceasta stam la dispozitia lui Dumnezeu ca el sa ne faca fii desavarsiti.

    Pe de alta parte suntem fii ai celui Preainalt, suntem rascumparati cu pret de sange, Sangele Mantuitorului, si asta ne pune intr-o stare inalta si poate nu de fiecare data suntem demni de o asa stare… Totusi el ne-a facut si ne-a pus in aceasta stare de har.

    Poate ca e bine sa vedem puncul din care privim lucrurile si sa nu ne intepam pe la spate sau sa ne „muscam pentru ca vom fi nimiciti” pe coltii nostri.

  5. Da, Doru, ai dreptate… mulțumesc…

    Un fir de iarbă, mulțumesc că m-ai informat că nu Îl cunosc pe Domnul. Nu are rost să mai vorbim despre ce am scris în articol. Știu că-s păcătos… poate nu am ajuns încă la nivelul tău de sfințenie și încă nu-L cunosc așa de bine pe Domnul și poate am greșit, nu? De-ar fi mai mulți așa ca tine care să vadă lucrurile atît de limpede și corect. Nu doar la articolul trecut ai comentat același lucru, dar ai comentat și pe alte bloguri (ex, La rotundu, la articolul Doamne ferest(r)e (10)). Mă bucur că TU veghezi despre cum se face lucrarea Domnului și cum Îi putem noi da slavă.

  6. fir(ul)e, tu ai înţeles puţin greşit spusele lui Andrei :)

    tot ceea ce reiese în mod evident din ale sale cuvinte e că Dumnezeu ne-a construit într-un mod atît de minunat încît greşelile ne fac să rîdem, nu să plîngem. nu ştiu dacă mai vrei sau mai poţi, dar reciteşte :)

    „Glorie Lui că ne-a înzestrat cu umanitate de care să putem rîde şi destinde frunţile! Glorie Lui că ne-a lăsat umorul şi simţul acestuia!Andrei, toate sînt din El, prin El şi pentru El, chiar şi aceste greşeli de exprimare nevinovate care netezesc frunţile încreţite de problemele cotidiene, dar bine intenţionate, dacă priveşti mai adînc în ele.
    A greşi e omeneşte, însă noi nu rîdem de om ci rîdem de greşeala acestuia.”

    subliniez „toate sînt din El, prin El şi pentru El”. De ce? Pentru că El ştie măsura de umor de care avem nevoie, aşa încît să nu depăşim bunul simţ, şi măsura de seriozitate, aşa încît să nu cădem în capcana fariseismului şi a ipocriziei, a falsei sfinţenii. El ştie şi El dă. El ia şi El pune.

    cît despre a da slavă lui Dumnezeu..hei, man, trezeşte-te :) ai fost singurul care a pomenit de aşa ceva. ba mai mult, ţi s-a cerut o definiţie.
    Să îţi spun un secret. Singura slavă pe care I-o poţi aduce tu, un nenorocit salvat de pe muchia prăpastiei, este ca pe genunchi, în pulbere înnecat, să I te închini, să te întorci la Cruce şi să verşi lacrimi amare.
    Atîta slavă Îi poţi aduce. Pentru că în rest nu eşti decît un pumn de pămînt, fără strop de strălucire sau valoare. Fără el eşti nimic.
    Dacă rîzi de o „prostioară” sau dacă o priveşti cu indiferenţă, nu prea are legătură cu a-I da sau nu Lui slavă. E alegerea ta.

    este o vorbă în popor, care adaptată ar suna aşa „dacă gafa ar durea, lumea întreagă ar ţipa!” :)
    Şi culmea, noi rîdem de gafe, nu plîngem :) se pare că El face toate lucrurile bune pînă la urmă, nu ridicole, aşa e? :)

  7. Andrei Domnul sa te binecuvinteze, eu sunt de acord cu argumentele tale si ma bucur ca motivatia inimii tale este sa pui un zambet aproapelui tau. Vorbirea ta te da de gol ca esti fiu de Dumnezeu. Continua si nu te lasa descurajat de anumite comentarii firesti…Tocmai am venit de la rugaciune impreuna cu prietenii mei si pot sa spun ca dupa incheierea „activitatilor spirituale” am avut un timp pe cinste datorita site-ului tau si multumesc pt asta….
    1 Corinteni 2:14 Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sînt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentrucă trebuiesc judecate duhovnicește.

    Un fir de iarba – fiecare sa se cerceteze PERSONAL in lumina Cuvantului…nu mai presupune ce a facut sau nu a facut Isus ci implineste ce stii sigur ca a facut sau a poruncit si mai ales ce tine de mantuirea ta.
    Poti incepe de la „nu judecati sa nu fiti judecati” bârna ta e unpiculet mai mare decat paiul fratelui meu Andrei. Judecata ta e fireasca, smereste-te sub bratul tare a Lui Dumnezeu si El te va inalta. Nu o spun ca pe o judecata ci ca pe o mustrare in dragoste pt ca imi doresc ca noi toti sa ne petrecem eternitatea cu El. Dumnezeu sa te binecuvinteze!
    As dori ca toti sa citeasca si sa mediteze la urmatorul verset. Multe biserici nu ar mai fi in coma spirituala daca ar medita la Cuvant:

    Coloseni 2:23 Ele au, într-adevăr, o formă de înțelepciune, printr-o închinare autoimpusă și o falsă smerenie, prin asprime față de trup, însă nu sunt de niciun preț împotriva desfrâului firii.(pt cine e interesat, sa citeasca tot contextul) Amin

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s