Minunea de a-I fi fiică | Poveste

”[..] Lumea mea devine din nou gri, deşi urmele Sîngelui pe uşorii uşii inimii mele sunt din ce în ce mai vii, mai noi, mai proaspete.

Şi Îl aştept, cu un dor nespus, flămîndă de El şi de Iubirea Lui.

Cu inima legată de Cer, frîntă de zborul meu de-o clipă aici jos.

Încă nu a venit. Poate mîine.”

de Bia (http://hisdaughter.wordpress.com)

Publicat de

Andrei Jităreanu

Este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s