De ce trimite Dumnezeu oameni în iad dacă îi iubește?

Un acest gen de întrebare am primit de la un coleg de-al meu. Spunea așa:

De ce Dumnezeu ne-ar trimite în iad, să ne vădă cum ne chinuim, cum ardem dacă El este dragoste, El iubește pe toți oamenii?

Ei bine, o să încerc să răspund cît mă duce capul pe mine.

În primul rînd, cînd vorbim de Dumnezeu trebuie să nu-L separăm de nimic din ceea ce El este, de nici unul dintre atributele sale, și nici să ne gîndim și să-L scoatem din Sfînta Treime, deoarece Tatăl, Fiul și Duhul Sfînt una sînt. Vă rog mult, nu-L mai separați atîta pe Dumnezeu de ceea ce este El

Pe lîngă faptul că Dumnezeu este dragoste, El este și dreptate, El este și sfînțenie.

El trimite în iad doar pe cei care au păcatul încă lipit de ei, pe toți cei ce nu au crezut și nu s-au spălat de păcatele lor în sîngele Fiului Său, care a murit tocmai pentru a aduce mîntuirea sufletelor, care sînt multe. Cum în Cer nu va intra nici umbră de păcat, deoarece cei ce stau în prezența Sa trebuie să fie sfinți, este nevoie de o separare între cei care sînt curățiți de păcat, sfințiți și cei care sînt păcătoși.

Dumnezeu iubește păcătosul dar urăște păcatul

Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască? (Ezechiel 18-23)
Spune-le: ,Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?” (Ezechiel 33-11)

Dumnezeu nu urăște omul, ci îl iubește, însă El are o problemă (mare) cu păcatul. Îl urăște. Cum poate urî un Dumnezeu care este dragoste? Păi uite că se poate, din cauză că El este sfînt. Din moment ce păcatul stă lipit de tine, te-ai făcut una cu păcatul, El nu mai poate privi cu plăcere la tine, îmbibat în păcat, deoarece nu suportă păcatul. Atît timp cît ești în viață pe acest pămînt, încă este vreme să fii curățit, dar odată ce mori, rămîi cu păcatul tău lipit de tine, inseparabili, iar El nu are altă alternativă decît să te cheme la judecată și să te arunce în iazul cu foc.

Fratele Marius Cruceru a zis odată ceva ce mi-a rămas în minte: pofta noastră în care cădem zămislește păcat, iar păcatul are un copil pe nume MOARTE. Sîntem bunicii propriei noastre morți. (e o parafrazare, mii de scuze dacă nu e întocmai)

Cineva spunea în felul următor: „Iadul e dovada respectului și dragostei din partea lui Dumnezeu pentru om. Dacă nu L-ai vrut în viața asta, de ce să te oblige să stai o veșnicie alături de El in cer?”

Vezi, Dumnezeu TREBUIE să urască păcatul pentru că El este dragoste. Eu iubesc copiii dar urăsc avortul. Înțelegi? Rămînînd una cu păcatul, TREBUIE să ajungi în iad, tocmai pentru că Dumnezeu este dragoste… și Dumnezeu este drept.

Dumnezeu nu se schimbă și nu face compromisuri

El nu se schimbă, credincioșia Lui este tare ca cerurile (Psalmii 89:2), El nu face compromisuri, nu cade la înțelegere. Este complet imobil și tare pe poziție. Ce a spus, îndeplinește, ce a scris, împlinește. Este scris: „plata păcatului este moartea” (Romani 6:23) și așa rămîne! Nimic nu se va schimba. Vei plăti. Însă continuarea versetului este și scăparea noastră: „dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru”. Și așa rămîne! Nimic nu se va schimba. El a promis un dar fără plată, o viață veșnică în Fiul Său, alături de El, și își va îndeplini promisiunea pînă la ultima slovă. Dacă nu ar fi așa, nu ar mai fi ce este acum: Dumnezeu.

Nu există altă alternativă decît să fii aruncat în iad, datorită dreptății Sale

Vezi tu, Dumnezeu nu are cum, nu are altă alegere decît să te arunce în iad, dacă vei muri cu păcatul lipit de tine. Te iubește pe tine, dar urăște păcatul. Păcatul nu poate intra în Ceruri, iar tu cum ești lipit, nedespărțit de păcat, nu vei putea intra în Ceruri, doar din cauza lui. Dumnezeu nu face compromisuri, nu primește pe nimeni acolo sus cărînd în spate, ca un rucsac, sau mai bine zis, ca o tumoare, păcatul. Dumnezeu te iubește și ți-a dat șansa ca aici pe pămînt să te împaci cu El, să crezi în El, să mergi la crucea Lui și să vezi ce a făcut pentru tine. După moarte, nimic nu se mai poate face. Se va aplica dreptatea divină, care spune că trebuiești condamnat la moarte veșnică, la iazul cu foc. Și dacă tu crezi că cineva va privi ce e acolo, te înșeli. Porțile iadului vor fi încuiate și un înger păzește prăpastia dintre Cer și iad. Odată ce porțile vor fi închise definitiv, va începe fie chinul veșnic al celor aruncați acolo fie veselia, bucuria și închinarea veșnică a celor ce au crezut și au acceptat darul acela fără plată pentru noi, dar plătit cu neprețuit de scump preț de sînge al Mîntuitorului, al singurului Fiu a lui Dumnezeu.

Mai ai o șansă, dacă citești aceste rînduri, și încă ești în viață.

Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, te poți abona la acest weblog prin RSS sau pe e-mail

Publicat de

Andrei Jităreanu

Este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.

7 gânduri despre „De ce trimite Dumnezeu oameni în iad dacă îi iubește?”

  1. vanblogh, întrebarea este evident inspirată din Zeitgeist, după cum poate ți-ai dat seama. Îți zic ție de film, că știu că ai idee despre ce e vorba. Mulțumesc de aprecieri! Și eu sper ca atît timp cît blogul meu va fi în viață să treacă mulți pe aici să-l citească, mai ales cei care încă au sămînța îndoielii semănată de diavol în inimile lor.

  2. …spunea cineva că nu durerea fizică va fi îngrozitoare, pentru că şi acolo, în iad, vor dispărea trupurile acestea de carne, ci… durerea aceea sfîşietoare lăuntrică, văzîndu-i pe cei apropiaţi ai tăi, cum se bucură în Cer.
    Porţile iadului, spunea el, nu vor fi închise, ei vor vedea desluşit bucuria celor Răscumpăraţi de El, iar sufletele le vor fi chinuite de ceea ce vor vedea, vor dori, dar nu vor putea atinge…

  3. ideea cu porțile închise ale iadului (ca să nu creez confuzi celor ce trec pe aici) este că vor fi închise ca să nu lase pe nimeni să iasă de acolo…

    între-adevăr… cu siguranță nu va fi durere fizică acolo, ci una psihică… și groaznică să te vezi acolo împreună cu o treime din îngerii cerului care au căzut odată cu Satan… legat…

  4. interesant! unii Sfinti Parinti vad iadul ca stare sufleteasca.. adica iadul este incapacitatea sufletului de a primi iubirea lui Dumnezeu..(iadul= intunericul egoismului..)

    Adica si acolo isi revarsa Dumnezeu dragostea dar se loveste ca de un perete, iar Libertatea nu ne-o incalca..

  5. Fiecare avem o sansa, Dumnezeu este bun si iubitor si ne ofera in fiecare clipa cite-o sansa numai sa fim instare sa pretuim aceea sansa . O seara binecuvintata doresc tuturor

  6. Cum va jucati cu cuvintele…
    Psalmi 53:2  Dumnezeu Se uitã de la înãltimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca sã vadã dacã este cineva care sã fie priceput, si sã caute pe Dumnezeu.
    Psalmi 115:3  Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea.

    Vasile S. rob al lui Dumnezeu, si al lui Isus Hristos.

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s