După cum spuneam, am plecat la Oradea împreună cu fratele Marius Cruceru și încă cu alți trei studenți de-ai lui. După un drum de 10 ore pe mașină în care am discutat de toate, de la pastile cu usturoi la cele mai adînci probleme de teologie, m-am văzut la Universitatea Emanuel. Ei bine, prima impresie a fost una de prospețime. A doua a fost una pacificatoare, în sensul că toți se salută între ei cu „Pace!”. Frumos.
Am fost student pentru o zi, am participat la întîlnirea de la capela teologilor, unde Cuvîntul a fost unul revigorant, extras din istoria viei lui Nabot, apoi am încercat să particip la cursul de etică al fratelui Paul Negruț, dar pentru că sala era plină și nu am mai încăput, a trebuit să trag cu urechea de pe hol. Restul zilei l-am împărțit după cum urmează:
Telefoane după prietenii și cunoscuții de acolo, care nu credeau cînd le spuneam la telefon că eu sînt la Emanuel, dar totuși… revederea cu ei a fost plăcută, mai ales cînd cunoscuții îți sînt prieteni și frați în Hristos.
Prînzul a fost gustos, iar această senzație mi-a fost vădit amplificată de foamea pe care o avem atunci. Budinca e excelentă. Și brînza de burduf.
După amiază am avut plăcerea să-l întîlnesc și pe fratele Alin Cristea, care ne-a încîntat (pe mine și pe verișorul meu, care a acționat pe post de ghid… neplătit decît de Domnul) cu căpșuni și apă rece, o revistă și o oră de discuții ca între prieteni.
Apoi, știind că bloggerii se întîlnesc în biblioteca universității (unde am avut ocazia să consult cîteva cărți) am fost să-i caut. I-am întîlnit pe cîțiva. A fost plăcut, mai ales că, deh… discuții ca între bloggeri.
All in all, pentru cei interesați de la anul să se înscrie la Emanuel, pot să vă spun că o să aveți parte de un mediu creștin care vă ca ajuta să creșteți spiritual, o să aveți parte de profesori buni, care vă sînt și frați în Domnul, resurse și condiții prielnice pentru a excela atît spiritual cît și profesional.
Ehe, această universitate are studenți serioși…
…care se simt bine între ei și te pot ajuta cu sfaturi bloggeristice…
…are mîncarea bună…
…și regreți cînd o părăsești, mai ales cînd știi cît de încețoșat vedeai lucrurile înainte să vii…
…și cît de clar le vezi cînd pleci:
Am fost și eu Emanuelist pentru o zi! Tu te poți înscrie pentru mai mulți ani :)
Ai fost prin Oradea si nu ai dat un semn de viatza? Mi-ar fi placut sa ne intalnim, sa schimbam doua vorbe…
Poate alta data.
o să mai trec pe acolo, acum am stat foarte puțin și nu am reușit nici să-mi văd toți prietenii și încă am „restanțe” la mulți alții, dar… data viitoare de-acum…
Pe moment parcă am început să apreciez puţin mai bine ceea ce e aici … mă bucur că te-ai simţit bie
mulțumesc, fir, fiecare blog are specificul lui (sau ar trebui să-l aibă)… doar.. pe moment? :)
Ah, mă refeream strict la Universitate (nu la blog), abia acum mi-am dat seama că am lăsat impresia că vorbesc despre blog – nu la blog mă refeream.
ehe…frumos :) o sa mai mergi deci? ai relatii pe acolo cred si eu :P
dacă mă mai primește fratele Marius, o să mă mai duc, de ce nu :)
Și eu abia acum mi-am dat seama că vorbești despre Universitate. Ești binecuvîntat că ești acolo, asta e sigur. Mulțumiri fie aduse Lui pentru așa un loc… și de asemenea mulțumiri fraților care s-au ostenit să aducă Universitatea Emanuel la ceea ce este ea acum.
Slavă Domnului. Nu toţi împărtăşesc aceste drăguţe sentimente. Aşteptăm şi pompierii :) …. unii s-ar putea să stingă bine