Ai nevoie de iubire

… și acum nu mă refer la a primi iubire, așa cum poate te așteptai să auzi, ci la a dărui iubire. Ai nevoie de iubire ca s-o dăruiești.

Nu la iubirea romantică, erosul, mă refer ci la la iubirea din Dumnezeu. Dacă tot perioada aceasta am intrat într-o serie de articole cu titlul „Evanghelizarea ca mod de viață” mă gîndeam că poate în curînd o să fac și o serie numită „Iubirea ca mod de viață”.

Și pentru că de lucrurile teoretice te-ai săturat și tu și eu probabil, o să vrea ca să scriu scurt, practic, fără să plictisesc, dar totuși destul de concentrat încît să fie ceva de impact și cu efect.

Puteți să mă citați: cel mai mare impact asupra vieților celorlalți este exemplul personal, fie că e vorba de evanghelizare printr-o trăire sfîntă, văzută, exemplificată celorlalți, fie că e vorba de un exemplu viu de iubire, practic, necondiționat și alimentat de la Sursă, care este Dumnezeu, fie că este vorba de o școală de ucenicie (și acum mă gîndesc la Fabrica de Bărbați a fratelui Marius Cruceru), exemplul personal este cea mai eficientă și de impact metodă care se poate răsfrînge asupra celor din jur.

Vrei să faci evanghelizare? Atunci fii sfînt.

Vrei să înveți pe cineva să iubească? Atunci iubește-l tu, și iubește-i și pe toți ceilalți de lîngă tine.

Traian Dorz a compus „O, crește-mi iubirea”, o cîntare superbă. Cum a compus-o? Cu dragoste, în timp ce făcea închisoare comunistă, în timp ce lua bătaie la tălpile goale la program, în timp ce dormea pe cimentul rece din timpul nopții într-o celulă umedă. Acum stau și mă întreb: Cum poți, în aceste condiții, să scrii:

„O, creste-mi iubirea, iubite Isus,
In starea si locul in care m-ai pus.
Sa port pretutindeni belsugu-i de har,
Si-a ei revarsare sa n-aiba hotar.”

Adică în starea deplorabilă în care se afla, în locul care se chema închisoare comunistă… s-o poarte pretutindeni pe acolo pe ea… iubirea. Cam de cîtă iubire ai nevoie să compui așa ceva? De unde atîta iubire pentru măcelarii ăia de oameni din închisoare? De la Sursă, din Dumnezeu, de la Fiul Său care îndurat chinuri inimaginabile pentru păcătosul de mine… de acolo, da.

Deja văd că mă lungesc, așa că las AICI un link de pe Youtube cu Cireșarii fratelui Valdimir Pustan cîntînd „O, crește-mi iubirea”.