Răscumpărarea pe înțelesul copiilor

Unele lucruri mari și mărețe ce par complicate trebuie înțelese în cuvinte cît mai simple pentru că doar așa pot fi înțeles în profunzimea lor. Asta o să fac eu aici.

Ce este răscumpărarea?

Răscumpărarea este cumpărarea din nou, sau a plăti de două ori sau mai mult peste valoarea unui lucru.

(Po)Vestea Bună a unei bărci răscumpărate

„Era vară cînd Andreas muncea de zor să-și îndeplinească visul: dorea să-și confecționeze o barcă cu care să se poată juca și bălăci în rîul rece și limpede ce brăzda dealurile satului său. Dar nu dorea să facă o bărcuță oarecare. El dorea să facă cea mai frumoasă bărcuță pe care mîinile sale o puteau ciopli. Ea trebuia să fie dintr-un lemn tare dar ușor cît să o poată căra singur pînă la rîu și care să se lase modelat de daltă și ciocan. Barca avea nevoie de culori, de pînze și de un căpitan. Eu bine, problema cu căpitanul se rezolva ușor: era el însuși căpitanul vaporului său, însă lemnul de care avea nevoie era scump, culorile rezistente la apă se găseau greu iar pînzele cereau și ele o investiție destul de mare pentru un băiețel ca el.

Ca să-și ducă la îndeplinire visul, a trebuit să se angajeze, iar timp de o lună a lucrat cu bucurie prin tot satul pentru a strînge suficienți bani pentru a cumpăra lemnul, culorile și pînzele potrivite pentru vaporul său de vis. Zic „vapor” pentru că el așa vedea barca lui care nu depășea jumătate de metru în final.

După ce a cîștigat exact cît avea nevoie, a cumpărat toate cele necesare pentru vaporul său și cu dalta puțin știrbită a tătălui, cioplea de zor lemnul care parcă prindea viață în mîinile copilașului. Era mîndru. Muncise o lună grea de vară pentru acest moment. În nici două zile vaporul său era gata: plutea destul de bine, era echilibrat și nu avea cum să se răstoarne deoarece avea un căpitan de excepție. Catargul era albastru, pînzele erau albe.

Cum fu totul gata, o zbughise la rîu să se joace în voie cu capodopera sa. Să-i fi văzut numai fața cum ardea de veselie și ochii cum trădau entuziasmul său. Se jucă în apa rece dar plăcută pînă la amiază, doar că un moment de neatenție i-a trebuit băiețelului să scape barca în josul rîului, care din cauza curentului, prinse viteză și era imposibil de prins din urmă de Andreas, orcît de tare ar fi fugit. „S-a dus. Era a mea, și era atît de frumoasă. Am muncit mult și acum… s-a dus.” zise cu tristețe și lacrimi deja șiroind pînă pe bărbie. „Am s-o caut azi cît mai este încă lumină, poate o s-o găsesc.” Merse cam 6 kilometru în valea pe malul rîului dar în zadar. Poate că acum barca era într-un lac undeva la sute de kilometru depăratare, și pentru că era atît de frumoasă, oricine ar fi găsit-o ar fi luat-o de îndată și ar fi păstrat-o pentru el. Cu acest gînd, se întoarse dezamăgit acasă, obosit și trist.

Fără nici un chef de viață, a doua zi, începu să se plimbe pe ulița cea mare a satului. Pentru că nu-i mai păsa de nimic, petrecu ore întregi într-un adevărat pelerinaj pe toate străduțele din satul său. Nu mică i-a fost mirarea și bucuria cînd a descoperit ceva în vitrina unui magazin: era o barcă sculptată frumos, cu un catarg albastru și niște pînze albe, frumoase. Era vaporul lui. Se duse în grabă la magazin și explice celui ce vindea că aceea era barca făcută de el și că muncise mult pentru ea. În zadar însă, pentru că vînzătorul nu se lăsă înduplecat de vorbele acestui copilaș pe jumătate gol din cauza căldurii, care dădea semne vădite de disperare. „Cît costă?” întrebă Andrea. „E frumoasă tare. E lucrată bine. Costă leafa pe 3 zile.” îi răspunse omul de după tejghea. Leafa pe 3 zile a unui om mare, desigur, în putere de munca, dar pentru un copilaș de 13 anișori ca Andreas, era leafa pe aproape 2 săptămîni, unde trebuia să păzească gîștele pe islaz și să ducă și să aducă văcuțele de la cîmp. Asta era treaba băieților ca el.

După două săptămîni în care muncise doar cu gîndul la catargul acela albastru și pînzele care erau atît de albe, veni la magazin cu leafa de… 3 zile. „Vreau să cumpăr barca!” zise Andreas. Zis și făcut. Acum vaporul îi aparținea lui… din nou.”

scrisă de Andrei Jităreanu

Și tu ai fost răscumpărat

Nu doar că ai fost creat din cel mai bun material posibil, dar ai fost creat și după chipul și asemănarea Creatorului. Nu doar că ai fost creat, dar ai fost și cumpărat din nou cu un preț inimaginabil, cu un preț de sînge, plătit de Fiul lui Dumnezeu. Mîinile care te-au creat au trebuit să fie străpunse pentru ca să te cumpere încă o dată, să aparții Lui… din nou.

Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, te poți abona la acest weblog prin RSS sau pe e-mail

Un gând despre „Răscumpărarea pe înțelesul copiilor

  1. … şi preţul a rămas săpat în Palmele Lui. Nu pentru astăzi, nu pentru mîine. Pentru totdeauna.
    Minunată (po)veste. Deja ştiu cine se va bucura de ea în următoarele zile :)

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s