Găsindu-L pe Dumnezeu în simplitatea Sa

Avem un Dumnezeu simplu. Argumentul meu la această afirmație? Ei bine, mă uit la lucrurile esențiale ale vieții care sînt create de El și le văd… simple. Așa cum urmele lăsate pe un tablou seamănă întocmai cu modelul pensulei folosite de pictor, la fel și creația Domnului nostru poartă amprentele Mîinilor Sale; tocmai de aceea zic că El e simplu.

Să îți zic și de ce spun că Îl găsesc peste tot: de exemplu, cînd privesc un apus de soare, mă gîndesc la apusul vieții mele ori la faptul că harul (pe care-l asemăn cu soarele în acest caz) va apune într-o zi peste omenire; cînd mă spăl pe mîini și văd apa care se scurge mă gîndesc uneori la cum ni se scurg clipele printre degete ca apa, cum pierdem oportunități în viață, cum pierdem clipe de părtășie cu El, care nu o să se mai întoarcă niciodată… Cînd mă uit la disputele complicate ale unor oameni de știință mă gîndesc la cît de simplu e răspunsul pentru că se află în Cuvîntul Său. El este în toate, pentru că dacă n-ar fi așa, aceste gînduri nu mi-ar mai brăzda văzduhul minții ce trebuie umplut cu… El.

Hai să privim împreună la niște lucruri simple ce arată în mod vădit simplitatea lui Dumnezeu:

• mîntuirea cea simplă – tot ce trebuie să știi despre mîntuire e simplu. E simplu de înțeles că trebuie să crezi în Fiul Său care a murit tocmai pentru păcatele tale ca să ți le șteargă pe toate, să te pocăiești sincer și să trăiești o viață alături de Domnul tău;
• Cuvîntul cel simplu – Cuvîntul lui Dumnezeu e atît de simplu încît orice copil poate să Îi înțeleagă ideea mesajului, orice om Îl poate pricepe și nu are nevoie de nici o altă carte sau romane pentru a se justifica. E atît de simplu încît nu are nevoie de „manual de folosire”, de alte indicații sau de alte ghiduri auxiliare;
• călăuzirea cea simplă – Domnul este păstorul meu, El mă duce la ape de odihnă și mă povățuiește pe cărări drepte și simple, tocmai din pricina simplității Lui. Ah, că noțiunea de simplitate și perspectiva Lui asupra ei nu coincide tot timpul cu a noastră, asda e o altă poveste;
• o dragoste simplă – pură, înflăcărată, din El. Ar trebui să fie simplă de dăruit dar imposibil de refuzat, simplă de înțeles și imposibil de uitat, simplă de primit și imposibil de ținut doar pentru noi. O dragoste simplă.
• o viață simplă – Dumnezeu nu dorește trenduri complicate în viața noastră, dimpotrivă, o viață simplă ar fi mai degrabă lucrul care îl caracterizează pe un creștin. Nimeni nu cred că agreeaza oamenii complicați și greu de descîlcit, ci mai degrabă ne plac oamenii care pur și simplu… sînt simpli. Simpli în gîndire (adică fără fololololosofii complicate, capabili să se muleze pe tipul de om cu care vorbesc, interacționeză), simpli în vorbire (da, poți vorbi simplu și la o conferință unde îți susții teza de doctorat, cu tot cu termenii ăia pe care îi folosești doar o singură dată în viață), simpli în mărturia pe care o dau altora prin viața lor… simplă;

Uneori a fi simplu nu înseamnă a renunța la lucrurile complicate, ci mai degrabă la a renunța la lucrurile nefolositoare care te încarcă inutil. Exemplu: pot folosi un vocabular teologic la un curs de teologie, dar trebui să-l dau deoparte atunci cînd explic cuiva un lucru elementar, cum ar fi înseamnătatea păcatului.

Un Dumnezeu simplu, ce a oferit o mîntuire simplă, explicată printr-un Cuvînt simplu, cu o dragoste simplă trăită de o viață simplă.

Complicat? Deloc.

Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, te poți abona la acest weblog prin RSS sau pe e-mail