Copiii care ne conduc – o realitate tristă

Am dat astăzi peste un blog al unui copil de 13 ani, și am început să-l citesc puțin. Am rămas intrigat și stupefiat în același timp cînd mi-am dat seama cam care este tematica blogului: succesul. Da, acest puști la doar 13 ani face blogging pe tema succesului, pe cum să ai o viață mai bună, mai organizată și altele. Iată cîteva dintre subiectele pe care le acoperă: o serie numită „Ieși din datorii”, „Cum să faci bani lucrînd ceea ce îți place”, „Cum să-ți construiești autoritatea în domeniul tău”, sfaturi despre cum să salvăm generația următoare și altele.

Incredibil!

Cum se poate oare ca un copil de 13 ani să poată da sfaturi pe aceste teme? Păi ce știe el la 13 ani despre datorii? Ce știe el ce înseamnă să muncești? Știe el ce înseamnă să exerciți autoritate? Cine pleacă urechea la acest puști care are atîtea răspunsuri, dar care și-a pierdut întrebările, la care nici bătrînii cu a lor înțelepciune nu le pot da? Îs tare frustrat de acest lucru. Cu siguranță e un copil inteligent, dar nu are exeperiență de viață. Cum poți da sfaturi pentru o viață mai bună la doar… 13 ani?

Ce lume! Acum ascultă și de copii de 13 ani, ascultă predicile copiilor de 6 ani… e stupefiant. Păi, cu bătrînii ce facem? De ei cînd mai ascultă? Cine n-are bătrîni, să-și cumpere, zice o vorbă, dar se pare că-s scumpi bătrînii și acum se „cumpără” copii, adică se citesc bloguri scrise de copii pe teme importante ale vieții, se ascultă predicile unora care nu au maturitate nici spirituală nici… nici măcar în nici un aspect… și ce e trist este că oamenii maturi (?) încurajează astfel de comportamente.

Undeva pe blogul său, acest copil spunea cam așa: „blogul este începutul călătoriei mele”. Începutul călătoriei tatălui meu a fost un tractor de sîrmă, apoi o improvizație de planșă cu 4 roți (adică rulmenți) pe care mergea cîte un kilometru la vale și nici măcar frînă nu avea… a început cu mere ascunse prin fîn, pe care le găsea apoi iarna… a început frumos. Se pare că trăim într-o generație care începe în online, călătorește tot acolo, o generație care se crede înțeleaptă de la cele mai fragede vîrste, o generație care efectiv nu mai are simțul copilăriei. Copii înțelepți? Copii predicatori? Copii lideri? Copii consilieri (online!) ? Copii… în locul celor maturi? Este trist. Da, îmi închei articolul trist.

Biblia spune să ne facem ca un copilaș, nu? Cum e un copilaș? Cu siguranță Domnul Isus nu ținea în brațe copilași care Îi predicau și Îi dădeau sfaturi despre viață.

Dacă ți-a plăcut articolul și ți-a fost de folos, de ce să nu-l dai și altora să-l citească?

Și dacă ai dori să urmărești acest weblog în continuare, te poți abona prin RSS sau pe e-mail

Publicat de

Andrei Jităreanu

Este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.

13 gânduri despre „Copiii care ne conduc – o realitate tristă”

  1. Salut Andi, vă mulţumim pentru înţelegere. Deşi românesc nu este o limbă vorbesc, un translator online-a ajutat sa-mi scrie asta.

    Acum, am înţeles în cazul în care vă vin de la. Tu nu sunt la îndoială faptul că sunt de fapt treisprezece, pe care încercaţi să o vezi în cazul în care viaţa mea vine din experienta. Ei bine pentru asta, am o întrebare pentru dumneavoastră:

    Te-ai gândit vreodată partajate Introspectivă pe ceva ce nu aţi făcut sau experienta?

    Desigur, experienţa este o modalitate foarte bună de a demonstra un punct, dar nu este necesar.

    Nu este sigur dacă vorbesc fluent limba engleza, dar dacă este aşa, spune-mi un e-mail sau ceva de pe Twitter.

  2. Hello Andi, thank you for your insight.

    Now I understand where you are coming from. You are not doubting that I am actually thirteen, you are trying to see where my life experience comes from. Well for this, I have a question to you:

    Have you ever shared insight on something that you haven’t done or experienced?

    Of course, experience is a great way to prove a point, but it is not necessary.

  3. Hello to you too, Dan. Thank you for your intervention.

    This article is about another thing: children (you are a child) don’t have the life experience needed to give advice or to talk about major life topics. You are 13, you cannot tell me how to pass an exam at the university because you have never attended an exam. On the other side, I can tell you how to pass the Contemporary English exam with an A because I just did that 4 hours ago, I have the experience needed and I held not one, but two of those.

    Everyone is free to share insight on something that he/she never experienced, but they cannot be exact, precise or accurate. Everything happened in their imagination based on what their previous perceptions, but… that’s all. You might say that living in Africa is harsh based on what you saw on television, but you can’t really know how harsh it is until you actualy go there and carry water from miles, 2 times a day.

    Got my point? Hope so…

  4. since dan might be reading:
    I agree with your main point that not having enough experience might dilute the qualit y of the actual shared info but nevertheless, 13 is not so young. This in Romania means 7-th grade which means there is enough time to actually put some things into practice.
    Dan will certainly learn more than his readers because he might face several reactions from the comments. After the inital „oh you’re thirteen” reactions die off the people will be interested in the quality of his posts. If it’s just copy/paste it will hurt him. If it’s original or interesting it will keep him on top.

    On the other hand the other series of kids… that is just sick and i consider it child abuse.

    Dan on the other hand seems to have been educated with a „you can do it” attitude by his parents. So pats on the back to them and from here on it’s mostly his story.

    Dan, don’t get over confident with the attention you will get on the interwebs.
    The first rule i’ve learned in my current job is „nobody is irreplaceable”

  5. Dan, I read that article. It is a personal opinion. Simon Lawry (it’s the first time I hear about him) has just his opinion as I had my opinion, too. That is not an argument to sustain your cause. I don’t have any doubt about your age, but I have a big doubt about you blogging on things that you basically don’t know a thing about. You might have just an idea about them, but you don’t have the authority needed to advice grown up peapole on topics like success or how to get out of debts in few steps. I appreciate your work, your open mind and your cleverness, but, I think you overstepped your boundries a little, you bit a little more than you can chew. Let those who have the experience to talk about those things and make `commandments` out of them. You, you should only give your opinion. You should start you article like this: `I, personally, think that…. and it just an opinion.`… of course, that is the main idea you should inflict to your readers.

    Ok, hope we remain friends and at least try to think about what I said to you. You need a pilot licence to talk about how it is to fly from a cockpit of a MIG-21 Lancer :)

    DEA I am glad and happy to see kids like Dan, and I appreciate him. The thing he will have to learn is that at this age he should be more listening and less talking and giving advice. I’ve put it in English because I wanted him to understant, too. Thank you for you English intervetion.

    Violeta I appreciate your appreciation :) Tanks a lot! God was (and is) my wisdom :)

  6. Prea intrigat,as zice,cel putin asta este parerea mea personala.Daca un copil se gandeste de la o varsta asa frageda la astfel de teme precum:succesul in viata,o viata mai bine organizata,datorii, s.a.m.d ,inseamna ca este putin mai copt la minte decat altii de varsta lui.Este inca chiar foarte bine ca de la o astfel de varsta incearca sa inteleaga toate astea.Simplu fapt ca se straduieste este extraordinar.Chiar daca is articole „copy-paste” ce a postat el(presupun, nu afirm acest lucru),tot ii bine,fiindca isi da interesul.
    Si in cazul in care ar fii articole „copy-paste” ,poate el nu intelege in totalitate esenta matarialului insa realizeaza ca reprezinta teme importante pentru unii si le concentreaza pe blog(mentionez ca m-am uitat peste articolele lui).Tot respectul pentru acest copil.
    O realitate trista?Deloc.Este nevoie in lume de asa ceva,de oameni deschisi la minte.
    Are destul timp sa si experimenteze.Is foarte multe lucruri care ti se intampla in viata si care te cresc,iti deschid ochii.Poti invata si din greselile altora.Oamenii maturi incurajeaza astfel de comportamente?De nu ar face asta?Ei vad ca astfel de copii sunt viitorul.Vad o sclipire in ei si ii incurajeaza sa persevereze,fiindca acesti copii sunt genul de persoane care vor realiza lucruri importante la o varsta mai “matura”.
    Sunt multi care la 31 de ani nu au deloc scoala vietii.Sa fii om este un lucru mare.
    Esti frustrat?Stai linistit ca nu ai de ce.Acest copil poate sa ajunga la o varsta un “Role model” pentru altii.Chiar si la varsta asta,prin optimismul si pozitivismul pe care il aplica.
    Informatii si sfaturi este bine sa le auzi,indiferent de varsta persoanei,fiindca se pot rumega,digera si filtra si daca vrei pui in practica iar daca nu le lasi sa intre pe o ureche si sa iasa pe cealalta.Nu trebuie descurajati si demoralizati astfel de copii.
    In plus nu ai de unde sa stii ce experienta de viata are acel copil.Probabil are parinti care i-au impartasit din propia lor experienta si au o familie unita in care exista dragoste din belsug,o familie in care parintii iti sunt cei mai buni prieteni, parinti care sunt realizati si poate ca el relateaza toate acestea pentru a intelege si altii care este cheia succesului si ce trebuie sa faci ca sa existe un echilibru pe toate planurile.
    „Blogul este inceputul calatoriei mele”: este linia de start pentru el.Incepe printr-un simplu blog si cine stie undeva va ajunge.Eu sunt foarte sigur ca aceasta calatorie a lui nu va avea parte de un „The End” „imatur”.Nu este o generatie care incepe online.Internetul deja este foarte comun,daca deja s-a ajuns ca si la Dumnezeu „sa i se faca reclama” pe blog.
    Ma abtin sa mai adaug si alte comentarii :)

  7. Dragă Adrian,

    Nu te abține, te rog comentează! Intervențiile tale sînt prețioase pentru mine.

    Eu, personal, nu sînt de acord în fiecare aspect atins de tine mai sus. Rămîn la ideea că asistăm la o realitate tristă. Foarte tristă. Asistăm la o răsturnare de valori mai agravată ca niciodată, unde adulții rămîn copii la minte iar unii copii cred că pot lua rolul de adulți. Tot mai mulți copii din zilele noastre își pierd copilăria. Astăzi am ieșit la un tenis și în stradă erau 5 copii care alergau și săreau după o minge. Mă gîndeam în sinea mea ca ei însă sînt niște norocoși neatinși de tehnologia contagioasă a societății, care încă au șansă să-și trăiască copilăria așa cum trebuie: cu alți copii, la joacă, nu singuri în fața sticlei monitorului.

    Se zice că copiii zilelor nostre sînt mai inteligenți și știu mai multe datorită tehnologiei cu care care s-au născut înconjurați. Eu nu-s de acord cu asta, ci, de fapt cred că ei sînt niște copii care au rămas fără o bucată de copilărie, de inocență, pierdute toate printre niște ferestre online sau printre aeroporturi în drum spre diferite concerte prin lume la care trebuie să cînte, sau printre niște camere de filmat a unor televiziuni unde sînt moderatori, televiziuni care fac bani pe spinarea lor.

    Blogul acum e noul trend. Exemplul copilului acesta este destul de relevant, zic eu. Sînt sigur că e un copil cu o inteligență peste medie și că are ceva de spus, și nu am nimic împotriva lui că are blog, ci am împotriva lui modul în care spune lucrurile, cum se impune și impune altora să facă rețeta lui spre succes, despre care nu știe absolut nimic la 13 ani. Unde o să ajungă? Poate departe tare, o vedetă în nișa lui de bloguri, cu siguranță. Succes… urăsc cuvîntul ăsta… cine poate avea succes în viață? Vreau să văd un om de succes… nu cred că există…

  8. Urasti?…eu urasc acest verb: ” a ura”.Este cred,cel mai urat cuvant posibil pe care un om il poate folosi.Nu exista oameni care au succes?Asta deja este pur si simplu aberant.Sunt si exista oameni care au succes pe toate planurile,si sunt oameni care au succes doar pe plan material si care din nefericire nu fac cunostinta cu verbul „a iubi”,dar aceasta este greseala lor.Nu pierzi copilaria daca iti dedici sa iti petreci cateva ceasuri in fata calculatorului.In plus asta este lumea de astazi.PC-ul deja a devenit o necesitate in foarte multe domenii.A avea un PC nu mai este un lux.Da,exista si exceptii in care unii copii sunt chiar addicted si petrec ore in sir in fata PC-ului,dar aici este deja vina parintilor,care poate la randul lor nu au avut parte de o educatie adecvata.Intotdeauna o sa existe exceptii.Asta nu inseamna acuma ca toti adultii raman cu minte de copil.Acestea din fericire sunt exceptii.
    Tu ai pus totul la gramada.Eu vorbeam de genul de copii, ca si acest baiat de 13 ani care pare sa dea dovada de mai multa maturitate decat alti copii de varsta lui.Si tu ai blog,asta inseamna ca stai toata ziua pe PC?Tehnologia nu este deloc contagioasa.Este o prostie ce ai zis,nu vreau sa jignesc,dar acesta este adevarul.Daca tot ai amintit de tenis.Uite un exemplu:regurile de joc pt. tenisul de camp sunt aceleasi si in zilele de astazi.Insa datorita tehnologiei,este mult mai comod si iti face mult mai multa placere sa te joci cand ai o racheta usoara din aliaj,mult mai rezistenta decat cele de lemn de acum multi ani,racordajul este mult mai rezistent,si toate acestea datorita tehnologiei.Copii se joaca tenis cu aceeasi pofta de viata.Poate nu toti isi permit acest lux sa joace tenis de camp,dar isi cumpara din piata o minge de fotbal cu 8 lei si se pot distra.La fel si la fotbal:s-au dezvoltat mingile(ma refer la ce de firma),crampoanele,etc.Insa regulile de joc au ramas aceleasi si copii se joaca cu la fel de multa placere fotbal ca si acum 20 de ani.Si daca faci referire la cei care au concerte…ce treaba ai tu cu ei?Daca lor asta le face placere si le ofera bucurie…de ce sa nu cante?Asta este alegerea lor.Si prin asta,acesti copii o sa dobandeasca mai multa experienta de viata si cand o sa le vina randul sa fie parinti o sa stie ce trebuie sa faca si nu o sa fie niste parinti adulti cu minte de copil.(desigur ca si in acest caz exista exceptii)Asa ca gresesti.Gresesti fiindca pui totul in aceeasi oala.Exceptii o sa fie tot timpul,insa nu la toate colturile.Ca sa fie satisfacuta toata societatea de pe planeta asta…din pacate nu pot sa ma pronunt ce s-ar putea face in acest sens,fiindca sa satisfaci o populatie de 6 miliarde de persoane ar fii enorm de greu.O posibilitate in opinia mea ar exista totusi,si-anume automatizarea.Unde ghici ce intervine?Evident:tehnologia.Acest lucru s-ar putea face in timp si gradat.Fiindca deja dispunem de tehnologia necesara,insa exista multe dedesubturi care poate nu le cunoastem.Daca totul ar fii automatizat,nu ar mai fii nevoie de angajati,prin urmare:adio nevoia de bani.Dar evident acest lucru nu poate fii aplicat deodata,fiindca is multe la mijloc.In primul rand,inca traim intr-o societate in care banii au o importanta destul de mare si o influenta puternica.Depindem de bani,nu sunt dispusi oamenii sa lucreze fara plata pt. un proiect global de automatizare si companiile nu sunt dispuse sa piarda banii.Sper ca intelegi ideea care incerc sa o dezvolt.Insa si cu toata automatizarea asta,recunosc ca tot ar fii dificultati,fiinda la un moment dat la un robot „ii sare siguranta” si cineva va trebui sa il repare.Pare ceva greu de inghitit,dar se poate si cine stie…poate nu apucam noi acele vremuri,dar eu cred ca se va ajunge la asa ceva,sau ceva similar,in care banii sa nu reprezinte o problema.Problema banilor disparand,dispar multe altele.Evident pot sa apara altele.Insa ma repet,mai greu de digerat acest concept.
    Nu stiu,ori esti prea negativist,fiindca abordezi lucrurile cu „nu” in fata…”nu cred”…ori…de alte aspecte nu vreau sa ma leg,din bunul simt,in fond si la urma urmei este viata ta,si ti-o traiesti cum vrei,dar sa nu regreti atunci cand vei fii „adult”,si la batranete sa regreti…fiindca atunci va fii deja prea tarziu si dupa aceea sa regreti cand un copil te va opri pe strada si iti va pune o intrebare si nu o sa ii poti raspunde.Cum tu dai exemplu ca vezi ca unii copii isi pierd inocenta,copilaria nu si-o traiesc cum trebuie,eu asta vad in tine…insa tu ai trecut de pragul copilariei,dar mai ai o viata lunga in fata ta.
    Inainte sa schimbam pe altii,sa ne schimbam noi insine.Oricum un aer de tinerete si de copil vom pastra in noi intotdeauna.Fiecare bucurie din viata te face sa simti din nou copil.
    M-am intins deja mult,mi somn,maine am examen,mai trebuie sa citesc…asa ca: salutari si numa’ bine!

  9. Adriane, există lucruri în viaţă ce trebuie urîte. Unul dintre ele ar fi păcatul. Ce în neregulă cu acest cuvînt?

    Succesul. Nu există oameni de succes decît acei ce au succes cu Dumnezeu, dacă se poate spune aşa. O viaţă spirituală de succes, o trăire cu Domnul de succes. Abia ăsta e succesul. Şi totuşi, nu prea poţi spune că ai succes în acest domeniu pînă nu vei ajunge la Domnul. Cred că succesul adevărat începe abia în viaţa de după această viaţă. Oameni de succes în toate domeniile? Nu prea cred. De fapt, îs sigur că nu există aşa ceva. Poate există doar oameni experţi la a îşi masca eşecurile. Succesul, precum şi fericirea, nu prea există în viaţa aceasta. Cînd crezi că le ai, le-ai şi pierdut. Se conjugă toate la timpul aorist. Cineva zicea că fericirea este doar o scurtă pauză între două necazuri. Gîndeşte-te la asta.

    În legătură cu blogul meu, da, eu am blog, dar nu am 13 ani şi nici nu dau reţete spre succes.

    Tehmologia este excelentă. Superbă. Genială! Crede-mă că mă bucur de ea în fiecare zi. Nu am nimic cu ea. Este contagioasă deoarece poate provoca dependeţe. De fapt, fiecare dintre noi care accesăm zilnic internetul cu sau fără scop bine determinat ne aflăm într-un grad de dependeţă. Tehnologia este bună, doar că devine rea atunci cînd este folosită în alte scopuri, cînd e folosită abuziv. Copiii (şi chiar mulţu adulţi!) nu ştiu să folosească tehnologia în mod raţional, moderat, util, practic. Tot timpul tendinţa naturală este spre abuz. Aşa sîntem creaţi.

    După cîteva comentarii (serioase!) nu prea poţi să-ţi dai seama că mi-am pierdut nu ştiu ce. Mai bine m-ai lua la un suc să vezi acolo :)

  10. V-am urmarit dialogul, pentru ca odata am comentat si eu la acest articol, si acum imi este actualizat in lista de comentarii cu fiecare nou raspuns. Intersant cum amandoi argumentati, chiar daca din perspective usor diferite, dar veniti cu argumente rezultate din modul fiecaruia de a gandi si privi viata (si experientele anterioare). Mi se pare intersant :)

    As vrea, insa, fara sa intervin cu pareri personale, pentru ca sunt pe fuga si nici nu am o impresie bine definita pe care sa o sustin aici, spuneam deci ca as vrea sa intervin, Andrei, doar sa te „corectez” cu ceva, asa cum vad eu lucrurile. Un singur aspect as vrea sa ating: spuneai ca suntem creati cu tendinta naturala spre abuz. Eu cred ca nu. Cred ca suntem creati sa fim fiinte desavarsite, dupa chipul Domnului, si suntem PERVERTITI spre multe necuratii printre care si exagerarea, abuzul. Dar creatia a fost perfecta. Omul o intineaza, prin firea alimentata de dusmanul lui Dumnezeu.

    Atat am avut de spus. Eu asa vad lucrurile. Tu ce crezi?

  11. Violeta, mulțumesc de corectură. Îs de acord cu tine în totalitate pentru că un Creator desăvîrșit nu poate crea decît ceva desăvîrșit. Firea pămîntească a noastră ne duce pe panta negativă. M-am exprimat eu greșit.

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s