2 ani de blogging

Astăzi împlinesc 2 ani de cînd scriu blog… sau cel puțin eu așa cred, că am scris blog pînă acum. Dar cum aproape pe nimeni nu interesează asta și nici alte detalii, cam asta e tot ce am avut de zis. Mîine îl închid din nou , dar astăzi îl las deschis, nu de alta, dar e ziua lui… și-a mea.

UPDATE: Am găsit ceva frumos pe un video de la illbehonest.com. Thought you’ll give it a second thought on it:

You must transfer the Ownership of ALL that you ARE and ALL that you HAVE to the ALL that He is.

Astăzi am luat o decizie importantă, despre care sper să povestesc cu plăcere peste cîteva luni, sau cîțiva ani. Atunci sper să te pot îndemna să faci aceeași decizie, dar nu numai să te îndemn ci și să te ajut. Pînă atunci, înainte să apeși alt link pe alt blog sau înainte să apeși pe acel x roșu de sus, roagă-te o clipă pentru mine. Mulțumesc.

Și tot astăzi m-am gîndit la ceva, și aș dori să știu care sînt interpretările tale asupra acestei afirmații pe care am făcut-o în timp ce căutam o bancă în parc, după ce a plouat afară:

„Poate că Dumnezeu nu îți dă tot timpul o bancă uscată pe care să stai după ploaie, dar tot timpul îți va da șervețele ca s-o poți usca tu însuți.”

Te rog, gîndește-te.

Mulțumesc dacă fie de la începutul acestui blog m-ai citit, mulțumesc dacă m-ai citit de cîteva luni sau de o săptămînă. Mulțumesc pentru că ai participat la comentarii, pentru că m-ai îndrumat, pentru că am învățat împreună, pentru aprecieri și încurajări. Mulțumesc pentru toate acestea și te mai aștept cu (tot) mai mare drag și în continuare… oricine ai fi.

V-a scris Anddij
„2 ani de blogging, 2 ani de cînd am făcut din El ambiția mea”

Publicat de

Andrei Jităreanu

Este o onoare şi un privilegiu să fii zdrobit de mâna lui Dumnezeu. Tocmai apropierea ei poate aduce sfinţire.

10 gânduri despre „2 ani de blogging”

  1. De urat ţi-am urat pe twitter. Acum te iau la rost. Nu mai zi că nu te citesc oamenii. Eu ce-s? :P Ţi-am citit toate articolele din seria maratonul unităţii.

  2. 2 ani Andrei.. mulţi înainte de acum!

    legat de subiectul propus spre meditare, cred ca uneori nu avem acele şerveţele de care ne-am putea folosi. Trebuie să rămânem în continuare în picioare fără a ne aşeza.

  3. În primul rînd, mulțumesc Eduard! Să vedem cît de mulți o să fie.. sau mai bine zis, cîți o să vrea El să fie…

    Uite, interpretarea ta cu șervețelele m-a făcut să zîmbesc pentru că e o idee interesantă la care nu m-am gîndit. Eu m-am gîndit la cu tooootul altceva :)

    Mulțumesc de intervenție.

    Dacă mai e cineva cu ideei, just shoot!

  4. dak mai am eu o idee, se poate? :D
    spuneam ca trebuie sa ramanem in picioare.. uneori nu avem ragazul de a ne aseza pana sa inceapa o alta ploaie

M-aș bucura să aud și de la tine...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s