„Atît de multe depinde de mine, și totuși tot ceea ce am pentru a trece eu bine peste sarcina actuală sunt sănătatea și energia care vin de la Tine…
Cu toate acestea, bulgărele ăsta mizarabil de pămînt mă lasă de izbeliște. Tu ai asupra trupului meu drepturi de Creator. Tu ești Autorul fiecărei părți a lui, miraculos alcătuite. Ceea ce Tu scoți din el, Te privește! Eu voi face tot ce-mi va sta în putere cu posibilitățile pe care mi le vei dărui.
Trupul meu îți aparține…
Zilele se sfîrșesc, așa cum se sfîrșesc și anii, fără să fie vreodată timp destul pentru tot binele ce poate fi făcut, ci numai timp suficient pentru a îndeplini prioritățile Tale, dacă le pun în ordinea cuvenită. Tu ai făcut timpul și timpul nu te îngrădește. Astăzi, însă, nu dispun de o mie de ani, Doamne.
Tot ce am e clipa de acum.
Așa că ziua de astăzi Îți apraține; eu Îți aparțin; resursele Îți aparțin, de asemenea. Provocările cu care ne confruntăm Îți aparțin, la fel cum ale Tale sunt toate lucrurile pe care nădăjduim să le înfăptuim.
Ale Tale sunt, Dumnezeule. Nu ale mele. Amin.”
(Neașteptata întorsătură a vieții, David Jeremiah)
Primul gând 