Maratonul unității: Atitudini greșite – indiferență și lipsă de interes

Atitudinea este ceea ce noi alegem să facem la un moment dat de timp, atunci cînd avem în față mai multe opțiuni. Poți alege să acționezi sau să te retragi, să urci sau să cobori, să ajuți sau să ignori. Atitudinile se formează și se șlefuiesc cam toată viață. Uneori se și învață care sunt atitudinile corecte în diferitele situații așa… pe de rost. De exemplu, în fața unui profesor ai învățat că trebuie să ai atitudine respectuoasă. Ca să vezi o atitudine, iată exemplul Domnului Isus cînd I s-a făcut milă de popoare. Putea să fie indiferent, să nu-i pese, dar El a ales să-i fie milă. Și uite așa începem să vorbim despre atitudinile greșite care pot sta în calea unității noastre, care zidesc ziduri și distrug poduri.

Atitudini greșite

Indiferența, sau lipsa de dragoste. Dacă mă crezi sau nu, indiferența este un prin antonim pentru cuvîntul „dragoste”. Este și ura o lipsă de dragoste, dar uneori indiferența este și mai ucigătoare. Pe mine nu mă deranjează faptul că oamenii au tot felul de atitudini față de mine ci mă deranjează oamenii fără atitudine, cei indiferenți. E forțat puțin, deoarece am pus deja indiferența în categorii „Atitudini greșite”, dar să admitem. „Nu-mi pasă!”, „nu e treaba mea, nu mă doare capul de el”, sunt doar cîteva cuvinte care semnalizează o astfel de atitudine de indiferență. Mă gîndesc din nou la Domnul Isus și la faptul că Lui I s-a facut milă de acei oameni. Nouă nu ne mai este milă de nimeni decît de cei de lîngă noi, cei care ne sunt apropiați cum e cămașa de piele. Cred cu toată tăria că nu ne mai este milă de oameni, în special cei nemîntuiți. Dacă ne-ar fi milă de ei că mor și ratează veșnicia, le-am spune că există un Mîntuitor. Dar nu o facem de prea multe ori. Mult prea multe ori. Suntem indiferenți față de ei. Ba mai mult, spunem că noi iubim pe toți oamenii. Yeah, right.

Lipsa de interes, mege mînă în mînă cu ceea ce am spus mai sus. Nu mă interesează!, zise omul nostru. Prefer să fug de oameni, să mă ascund de ei decît să încerc să leg o relație. Nu mă implic pentru că… găsesc eu motive ca să nu mă implic. Nu vreau și nu caut o unitate între cei de lîngă mine, nu-mi dau interesul și nici nu mă străduiesc să evit situațiile care nu fac altceva decît să mă despartă de aproapele meu. Nu mediez situațiile de criză, pentru că nu mă interesează o relație, și nu-mi dau interesul, nu las de la mine pentru că eu am (cred că) am dreptate.

De fiecare dată cînd faci așa, vreau să te gîndești la pisica asta:

Și uneori animalele sunt mai bune ca omul, le pasă. Vezi aici.

Dacă nu ai citit restul articolelor din Maratonul unității, iată-le aici jos:

___

1. Maratonul unității: Ramă generală
2. Maratonul unității: Avem nevoie de unitate în El?
3. Maratonul unității: Trilogia „comunicare-relație-unitate”
4. Maratonul unității: Cauze pentru care ne este greu să fim uniți
5. Maratonul unității: Lipsa părtășiei cu El
6. Maratonul unității: Oameni diferiți, același Dumnezeu, același preț, aceeași valoare
7. Maratonul unității: Păcatul – zidul dintre mine și El, dintre mine și ei
8. Maratonul unității: Atitudini greșite – indiferența și lipsa de interes
9. Maratonul unității: Un timp de părtășie defectuos cu ceilalți
10. Maratonul unității: Lista „To do” – Legea Împărătească
11. Maratonul unității: Temă pentru acasă
12. Maratonul unității: Concluzii și ce nu s-a spus încă

Articol scris de Anddij
„[…] pentru ca ei să fie una, cum sîntem și noi.” (Domnul Isus Hristos)