Maratonul unității: Un timp de părtășie defectuos cu ceilalți

Duminică seara a predicat un frate al cărui nume se pare că mi-a fost imposibil să-l rețin. Tot ce am reținut a fost predica lui, iar el picat exact pe subiectul articolului pe care-l citești acum: părtășia cu ceilalți.

Textul a fost din 1 Tesaloniceni 2:17 – 3:13.

Redau aici doar 1 Tesalonicei 2:17-20

„17. Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi câtăva vreme de voi, cu faţa dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorinţa să vă vedem.
18. Astfel, odată, şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana.
19. Căci cine este, în adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?
20. Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră.”

Și textul scrisorii apostolului Pavel merge și mai departe. Ideea centrală a acestor două capitole este părtășia între frați. Observăm că Pavel dorește neapărat să vină să vadă ce mai face biserica din Tesalonic și nu se rezumă doar la a trimite scrisori. Îl trimite și pe Timotei la această biserică întemeiată de el, dar simte nevoia urgentă de a avea părtășie cu frații și surorile lui lăsate acolo.

Nu este singura epistolă în care Pavel caută părtășia cu frații, o părtășie directă, față la față, în trup. Deși trăim în era online, nimic nu poate substitui, ca un egal, viața noastră de relaționare cu cei dragi nouă și cu frații în Domnul.

Deși există biserici online, se pot viziona predicile live, înregistrate, existe mii de resurse creștine pe Internet, totuși aceste lucruri ne folosesc doar într-o mică măsură. Niciodată nu vor fi suficiente pentru a avea părtășie. Eu cred că părtășia este prezența în trup și spirit, în același loc, a două sau mai multe persoane, adunate acolo pentru a da glorie și slavă lui Dumnezeu. Ori, online nu se prea poate.

Un lucru fatal pentru relațiile și unitatea dintre noi, frații și apropiații noștri este lipsa de părtășie sau o părtășie defectuoasă cu ceilalți. Aș numi-o mai degrabă lipsă de părtășie.

1. Predicile live pe Internet nu reprezintă părtășie.

2. Chat-ul, e-mailul sau alte forme de socializare online nu reprezintă părtășie. Chiar dacă aceste unelte facilitează comunicarea, totuși ele nu reprezintă părtășie cu frații.

3. Mersul la biserică unde lipsește comunicarea liberă cu ceilalți, unde Dumnezeu nu este scopul întîlnirii, nu este părtășie. E mai degrabă o păcăleală. De aceea, este tare important să lăsăm acasă ce e de lăsat acasă iar pentru două ore să încercăm să relaționăm atît pe verticală cît și pe orizontală. Să lăsăm lucrurile puse în calea noastră de Satana (cum a pățit Pave, vezi mai sus în textul dat), să le depășim și să-L rugăm pe Domnul să le înlăture, ca să putem avea bucurie deplină în El, alături de ceilalți. Ca să dau un exemplu, se zice de o soră care s-a rugat ceva de genul acesta, cu gîndul la o telenovelă: „Doamne, salveaz-o pe Ruxandra din închisoare, pentru că Tu știi că nu e vinovată.” Bine, ultima remarcă a fost de dragul zîmbetului :)

Dacă nu ai citit restul articolelor din Maratonul unității, iată-le aici jos:

___

1. Maratonul unității: Ramă generală
2. Maratonul unității: Avem nevoie de unitate în El?
3. Maratonul unității: Trilogia „comunicare-relație-unitate”
4. Maratonul unității: Cauze pentru care ne este greu să fim uniți
5. Maratonul unității: Lipsa părtășiei cu El
6. Maratonul unității: Oameni diferiți, același Dumnezeu, același preț, aceeași valoare
7. Maratonul unității: Păcatul – zidul dintre mine și El, dintre mine și ei
8. Maratonul unității: Atitudini greșite – indiferența și lipsa de interes
9. Maratonul unității: Un timp de părtășie defectuos cu ceilalți
10. Maratonul unității: Lista „To do” – Legea Împărătească
11. Maratonul unității: Temă pentru acasă
12. Maratonul unității: Concluzii și ce nu s-a spus încă

Articol scris de Anddij
„[…] pentru ca ei să fie una, cum sîntem și noi.” (Domnul Isus Hristos)